Preşedinţia Rusiei este din ce în ce mai preocupată de restanţele pe care Ucraina le are la plata gazului rusesc şi solicită explicaţii privind evoluţia politică de la Kiev, anunţă purtătorul de cuvânt al preşedintelui Vladimir Putin (foto). Ceea ce, altfel spus, ne paşte o nouă criză a gazelor! De remarcat, dacă o mare parte a gazelor care ajung în Europa sunt ruseşti, la fel, o mare parte a acestora trebuie să treacă prin Ucraina, ca să ajungă în Europa. Cum, la Kiev, opoziţia democratică manifestă împotriva apropierii Puterii de Moscova, în detrimentul Bruxelles-ului, Putin pare că le arată degetul nu numai ucrainenilor, ci şi europenilor. Ca de obicei în ultimii ani, problemele dintre Rusia şi Ucraina apar fix în mijlocul iernii, când toată Europa are nevoie de gaze ca să se încălzească.
„Suntem din ce în ce mai preocupaţi de creşterea datoriilor la livrările de gaz rusesc”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. „Viitoarele tranşe ale ajutorului financiar nu vor fi oferite până ce viitorul Guvern ucrainean nu va putea explica în ce măsură va continua politicile Cabinetului precedent”, a avertizat Peskov.
Preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, va desemna un premier abia săptămâna viitoare, a anunţat liderul grupului parlamentar al Partidului Regiunilor, Oleksandr Efremov.
Declaraţia purtătorului de cuvânt al preşedintelui Putin vine chiar în ziua în care şefa diplomaţiei europene Catherine Ashton, aflată în vizită la Kiev, a declarat că Uniunea Europeană este gata să sprijine o reformă constituţională în Ucraina şi să ajute la investigarea violenţelor care au marcat criza politică din ţară, informează AFP, preluată de Agerpres.
“Avem capacitatea de a oferi un astfel de sprijin”, a spus Catherine Ashton pentru presă la sfârşitul unei întrevederi de aproape două ore cu preşedintele Viktor Ianukovici.
Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate a estimat totodată că trebuie făcut “mai mult” în Ucraina pentru a se pune capăt crizei politice care durează de peste două luni. “Chiar este nevoie să vedem o accelerare a acţiunilor şi trebuie să facem mai mult” în acest sens, a mai spus şefa diplomaţiei europene.
Ceea ce înseamnă că Europa “întinde mâna”, încă o dată, Ucrainei. Reamintim, după ce Ucraina a refuzat, “pe ultima sută de metri”, să semneze acordul de asociere la Uniunea Europeană, a parafat cooperarea cu Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan, ceea ce i-a adus şi un contract avantajos pentru gazele naturale ruseşti. Imediat după aceea, Opoziţia democratică a început manifestaţiile la Kiev, împotriva apropierii de Moscova. Bruxelles-ul doreşte o Ucraină “cu faţa spre vest”, dar nici Rusia nu renunţă!
Gazprom, “braţul înarmat” al Kremlinului
Gazprom a ajuns cel mai important instrument de propagandă al “ţarului Putin”. Imensul concern de gaze, construit cu migală de fostul “patron”, Viktor Cernomârdin (fost ministru al gazelor în vremea URSS-ului, fost prim-ministru al Rusiei până în 1998, dar, mai ales, fondator şi preşedinte al Gazprom), a fost “acaparat”, bucăţică cu bucăţică, de actualul “patron”, Vladimir Putin. Iar acum îl foloseşte nu numai pentru propagandă internă, ci şi ca să arate lumii întregi că Rusia nu poate fi ignorată. Ba, dimpotrivă. Europa importă acum circa 30% din necesarul de gaze. În 2025 se preconizează că aproximativ 75% din necesar va fi importat. Iar cel mai mare furnizor de gaze al ţărilor comunitare este, în prezent, Federaţia Rusă, prin gigantul Gazprom. Şi, ca să arate că nu poate fi neglijată (şi, poate, cu nostalgia puternicului imperiu ţarist, dar şi a fostei URSS, a doua putere militară a lumii), Rusia îşi arată, din când în când, colţii. Care, acum, nu mai sunt din metal, ci din gaze. De câţiva ani, cu mici excepţii, “întâmplător”, fix în cele mai friguroase zile ale anului, iarna, din varii motive, ruşii “închid robinetul cu gaze” către Europa, motivul invocat, invariabil, fiind că ucrainenii nu-şi plătesc gazele! Iar europenii “dârdâie de frig” în case. Şi atunci se văd obligaţi “să-i bage în seamă” pe ruşi. Şi, uneori, chiar să le facă pe plac. Astfel, gazul a devenit, în mâna Kremlinului, o armă mai puternică decât kalaşnikovul! Şi, evident, Kremlinul nu va renunţa la ea!
