Ministerul Apelor și Pădurilor a pus în mișcare toate mecanismele ca, pe piață, să ajungă cât mai mult lemn pentru foc, ca să mai scadă presiunea pe preț, susține ministrul Doina Pană, într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro. Ministrul a ținut să precizeze că scopul autorităților este de a direcționa lemnul de foc din pădurile statului în primul rând către populație.
– La sfârșitul sesiunii parlamentare, a fost adoptată inițiativa legislativă ce a devenit Legea nr. 175/2017, la care și dvs. ați fost inițiator. Prin aceasta, populația poate cumpăra lemn de foc direct de la administratorii pădurilor de stat, adică de la Regia Națională a Pădurilor Romsilva și de la primării. La ce cifră estimați numărul gospodăriilor ce se vor încălzi cu lemn furnizat în baza acestei legi? Considerați că vor fi cereri ce nu vor putea fi satisfăcute?
– Există în Codul Silvic încă din 2015, scris împreună și cu societățile românești în domeniu, art. 60 care impune asigurarea cu prioritate a lemnului de foc pentru populație. Codul este un set de principii, după care prin Hotărâre de Guvern pui în aplicare acele principii.
În 2015, o Hotărâre de Guvern privind valorificarea masei lemnoase din fond forestier de stat a fost dată la final de mandat al doamnei ministru Gavrilescu, a vrut să se revină dar nu s-a mai apucat. Au revenit cu HG anul trecut care a fost mai proastă, sub aspectul impactului. A fost atât de defectuos dată, încât a dus la acuzitarea crizei lemnului de foc și, cu siguranță, nu la asigurarea cu prioritate a lemnului de foc pentru populație.
Ne-am sfătuit în Parlament și ne-am zis, ca să nu mai riscăm, indiferent ce guvern vine, să interpreteze eronat, să modificăm Codul și să trecem și pașii ce trebuie urmați. Adică tot o HG va consfinți, dar pe etapele stabilite.
Proiectul a fost discutat îndelung, am prins și dreptul de preempțiune pentru industria mobilei, și a generat un scandal uriaș cu firmele românești. Ca să asiguri cu prioritate lemn pentru populație, nu poți hotărî decât din pădurile statului. Nu poți hotărî ce să facă omul cu lemnul din pădurea lui. Prin modificarea adusă Codului Silvic nu ne-am atins de produsele principale, care se vând ca lemn pe picior, ci ne-am atins doar de produsele de igienă, de rărituri și produse accidentale, de tip doborâturi, cu condiția ca să nu existe suprafețe mai mari de 3 ha, suprafețe compacte. Acestea nu se mai licitează ca lemn pe picior. Adică, Regia Națională a Pădurilor, prin posibilități proprii, care nu sunt suficiente, și prin prestări servicii, realizate de firme care înainte licitau lemn pe picior, se scoate la drum lemnul de foc, care se duce direct la populație, iar pentru buștean se poate licita. Ideea este ca firmele să nu dispună și de lemnul de foc. Iei banii pentru prestarea de servicii în pădurea și poți licita pentru lemn.
– Acum, lemnul de foc este mai scump decât cheresteaua.
– Pentru că agenții economici preferau să trimită lemnul către marii procesatori, nu dau nume, spre biomasă în Ungaria sau în alte părți. Odată licitat lemnul în pădure, este al lor, nu le poți spune ce să facă cu el.
A fost singura modalitate prin care, nu o să asigurăm întregul necesar, dar măcar ce-i din pădurea statului, provenit din aceste produse, să meargă direct la populație.
În această toamnă se pune în vigoare legea, dar, pentru că în silvicultură într-un an se decide ce se taie anul viitor, nu au mai rămas cele 4 milioane mc estimate de noi ca medie din această categorie, strict din pădurile statului administrate de RNP. A rămas în jurul a un milion mc de lemn pentru toamna aceasta.
Mai putem adăuga încă 3 milioane mc, în această toamnă, pentru lemnul provenit din arborii de pe fânețe, din afara fondului forestier național. De altfel, am emis un ordin de ministru ca punerea în valoare a acestor arbori să fie mult mai ușor de realizat.
Per total, eu înclin să spun că vor fi aproximativ 4 milioane mc de lemn pe piață. Noi avem 3,5 milioane gospodării care se încălzesc cu biomasă, preponderent lemn de foc. Numai 6 mc de lemn pe iarnă pentru fiecare gospodărie și vedem că depășim cu mult tot ce recoltăm într-un an. Ar însemna să nu mai facem nimic, nici mobilă.
– Legea dă linii directoare foarte precise. Cetățenii din județele cu deficit de pădure de stat cum vor beneficia de lege?
– Din județele limitrofe, pentru ceea ce excede populației locale. În rest, populația se aprovizionează ca și până acum, de la magazine, de la firme etc. Să nu înțeleagă cetățenii că le asigurăm tot lemnul de foc, ci ce-i din pădurea statului merge în primul rând spre ei.
În paralel, am discutat, chiar dacă nu ține de mine, ci de domeniul energiei, să regândim un pic și problema biomasei, a certificatelor verzi ca să nu meargă neapărat spre energie electrică, ci spre energie termică.
– La sfârșitul lunii iunie 2017, a fost publicată, în Monitorul Oficial, HG nr. 447/2017 privind despăgubirile pe care proprietarii de pădure trebuie să le primească pentru lemnul pe care nu-l pot recolta, pentru că fondul forestier are rol special de protecție. Cum se desfășoară aplicarea legii?
– Bani avem pentru aplicarea legii. Bugetul pentru perioada 2017-2020 este estimat la 285 milioane de lei, iar pentru acest an avem în buget alocată suma de 19 milioane de lei. Suma este mai mică pentru că este vorba de o jumătate de an, de când a intrat legea în vigoare.
Trebuie remarcat faptul că este pentru prima dată când se dau compensații. Despăgubirea se va face la prețul stabilit în funcție de specie și de tipul de pădure protecție. Există o formulă de calcul. S-au primit foarte multe cereri de compensații.
Anul viitor, beneficiarii proprietari de pădure vor avea 4 luni la dispoziție ca să depună cererile, până în aprilie. Dar anul acesta intervalul a fost mai mic, pentru că a apărut legea la jumătatea anului.
– Actul normativ impune mai multe condiții pentru a putea primi aceste despăgubiri, precum existența amenajamentului silvic sau contract de administrare pentru terenurile pentru care se solicită despăgubiri. În condițiile în care abia acum a apărut legea privind administrarea pădurilor de până la 30 ha, cum se poate aplica HG? În plus, trebuie făcută dovada că nu au existat tăieri ilegale în ultimul an, îaninte de cererea de despăgubire. Cine emite un astfel de document și cum se procedează în cazul în care tăierile ilegale nu sunt imputabile proprietarului?
– Nu s-au înregistrat probleme la depunerea cererilor, iar Gărzile Forestiere au venit în ajutorul beneficiarilor; acolo unde lipsea vreun act, le-au cerut să vină cu el ulterior.
Cei cu până în 30 ha, dar mai ales cei cu până în 10 ha, au fost extrem de nedreptățiți. Și foarte mulți au tăiat ilegal aceste păduri, după părerea mea încurajați de absurdul legislației. Adică, până în 2015, când am modificat Codul Silvic, nu puteai tăia niciun arbore din pădure dacă nu aveai amenajament silvic. Cam 1,2 milioane ha din cele 6,5 milioane ha la nivel național erau proprietăți mici. Ca să faci amenajament, îți trebuie mimim 100 ha. Care au fost vecini și s-au putut asocia, au făcut amenajament. Au rămas circa 400.000 ha care nicicum nu s-au putut asocia. De pe aceste 400.000 ha nu s-a putut tăia nimic pentru că nu aveau amenajament și, culmea, nu-și puteau face.
În 2015, când am modificat Codul Silvic, am zis <Hai să văd ce se întâmpă în UE>. Și am cosntatat cu uimire că nicăieri în UE, sub 10 ha suprafață, nu trebuie amenajament. Ei merg pe un ghid de bune practici. La ce se întâmplase în pădurie României, nu puteam risca cu un ghid de bune practici. Amenajamentul este pe 10 ani; el îți spune ce poți face în pădure și ce nu. Atunci, dacă este proprietar de pădure sub 10 ha și închei un contract de administrare cu un ocol pe 10 ani, să ai dreptul la cel mult 3 mc/ha/an. Am spus 3 mc pentru că atât calculăm noi să tăiem, ca medie pe hectar. Apoi ne-am dat seama că îi nedreptățim foarte tare. Poate unii ar fi avut drepul la 10 mc/ha/an, dacă ar fi avut amenajament silvic. Și atunci, când am modificat Codul, am spus cel mult 5 mc/ha/an.
De aceea, nu am avut semnale de la Gărzi că nu au putut fi depuse cereri de compensare pentru că nu au existat contracte de administrare.
– Dar dovada privind tăierile ilegale, cine emite documentul ?
– Aici Gărzile au evidențe foarte clare. Peste tot unde s-au identificat tăieri ilegale, Gărzile au mers și au constatat la fața locului.
– Celălalt domeniu pe care îl coordonați este cel al Apelor. O mare problemă în prezent o reprezintă inundațiile. România avea obligația de a elabora hărți de hazard (n.r. – zonele potențial inundabile) și hărți de risc (n.r. – pagubele potențiale la inundații), ca măsuri de protecție împotriva inundațiilor. Cum vedeți aplicabilitatea lor?
– În 2014, când am finalizat hărțile de hazard, lumea a râs, oamenii au spus că nici inundațiile nu mai sunt ce au fost. Hărțile de hazard sunt pentru inundații clasice, adică acolo unde se umflă râul, se umflă Dunărea. În ultima perioadă am avut inundații din ploi de scurtă durată, foarte abundente, cu acumulări de pe versanți… Deci, astea au generat la noi inundații. Ce urmărim noi acum cu hărțile de risc – ca măcar pentru zonele inudabile din inundații clasice să nu se mai emită autorizații de construire. În celebra mea plimbare cu barca, știți unde erau construite casele? În niște foste iazuri. Nicio casă nu avea voie să fie acolo. Și, la fel, dacă ești cumpărător de bună credință și vrei să cumperi o casă să ți se spună clar – e în zonă inundabilă.
Și mai este o problemă colaterală. Pentru investițiile deja existente, să știi ce lucrări hidrotehnice mai trebuie făcute, suplimentar față de ceea ce există, încât pagubele să fie cât mai mici în caz de inundație.
– Până când sunt valabile aceste hărți?
– Hărțile pe care le avem acum acoperă o lungime de circa 33.500 km cursuri de apă, din care 13.250 km sectoare de râu declarate ca zone cu risc potențial semnificativ la inundații. Hărţile de hazard raportate la Comisia Europeană acoperă sectoare de râu cu o lungime însumată de aproximativ 16.400 de km, exclusiv fluviul Dunărea, pentru care au fost utilizate rezultatele din cadrul proiectului Danube Floodrisk, pentru aproximativ 1.100 km. Actualizarea hărţilor se face până la 22 decembrie 2019 şi apoi la fiecare 6 ani.
