Zilele acestea ar fi trebuit să fie lansate în dezbatere publică modificările la Legea 220/2008, prin care se subvenţionează producţia de energie din surse regenerabile, mai ales că Acordul de la Paris, privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, tocmai intră în vigoare. Noile modificări nu au fost puse, încă, în dezbatere, deoarece Ministerul Energiei se mocăie pentru nici 15 lei pe an. Mai exact, modificările ar fi dus la creşterea facturii populaţiei cu aproximativ 15 lei într-un an! Iar autorităţile se tem de majorări de facturi înainte de alegeri! Cea mai bună soluţie, în opinia noastră, este ca statul să respecte legea şi să scutească energiile verzi de la plata accizei!
Reamintim, pachetul legislativ al Uniunii Europene “20-20-20” prevede ca, până în anul 2020, emisiile de gaze cu efect de seră să scadă cu 20%, eficienţa energetică să se îmbunătăţească cu 20%, iar energiile regenerabile în consumul total să reprezinte tot 20%. Pentru a atinge ţintele, cel puţin în domeniul energiilor verzi, România a adoptat o lege, 220/2008, prin care acestea sunt susţinute prin certificate verzi şi cote obligatorii de consum. Un certificat verde se poate tranzacţiona la preţuri între 27 şi 55 euro (la care se adaugă inflaţia din zona euro), iar cotele de consum din lege duc la 20% energie verde în consumul din 2020.
La început, legea 220/2008 cu primele modificări a fost extrem de generoasă: 6 certificate pentru energia fotovoltaică, 2 pentru energia eoliană. Astfel, la preţul maxim, pentru fiecare megawatt produs în centrale fotovoltaice, pe lângă preţul energiei, investitorii ar fi primit încă 330 euro, iar cei în eoliene – încă 110 euro/MWh. În ceea ce priveşte cotele, legea stabilea că energia verde în consumul final brut trebuia să reprezinte, în anul 2010, 8,3%, în 2011 – 10%; în 2012 – 12%; în 2013 – 14%; în 2014 – 15%; în 2015 – 16%; în 2016 – 17%; în 2017 – 18%; în 2018 – 19%; în 2019 – 19,5%, iar în 2020 – 20%.
Reducere la subvenţie
Evident, o astfel de schemă de sprijin era mult prea împovărătoare pentru consumari, fie ei industriali sau casnici!
Astfel, autorităţile au început să reducă schema de sprijin: s-a amânat o parte dintre certificate, marii consumatori au fost scutiţi de plata a maxim 85% dintre certificate, s-a redus cota de consum, preţurile de tranzacţionare ale certificatelor au ajuns la minim. Mai mult, pe piaţă au început să apară zvonuri că nici preţul minim nu mai este suficient de mic pentru cumpărători, de aceea unii producători se pare că acordă discounturi de la 25% la 40% la achiziţionarea certificatelor.
În privinţa cotelor, ANRE propune, pentru anul viitor, o cotă obligatorie de energie regenerabilă de 8,3%, în condiţiile în care Legea 220/2008 prevedea o cotă de 18%. De altfel, legea prevedea ca, în anul 2014, cota să fie de 15% şi a fost de 11,1%, în 2015 trebuia să fie 16% şi a fost 11,9%, iar în 2016, în loc de 17% este de 12,15%.
În aceste condiţii, evident că investitorii în regenerabile au început să-şi manifeste mai mult decât îngrijorarea! „Recenta propunere a ANRE, de instituire a unei cote de 8,3% în anul 2017, va reprezenta lovitura de graţie dată producătorilor de energie din surse regenerabile, care se văd azi puşi în faţa unui faliment sigur, care va genera acţiuni în instanţă împotriva statului român pentru recuperarea prejudiciilor, cât şi retragerea capacităţilor din producţie, cu consecinţele de rigoare asupra îndeplinirii ţintelor asumate de România pentru anul 2020. Nici propunerea alternativă (n.r. – a ANRE, de prelungire a amânării emiterii unor certificate până la sfârşitul anului 2017) nu va salva industria, chiar din contra, prin amânarea în continuare a emiterii de certificate verzi, dublată de lipsa cererii, efectul este acelaşi, şi anume falimentul masiv al industriei, care va avea consecinţe grave în economie, prin pierderea de venituri la bugetul de stat, pierderea de locuri de muncă şi, mai ales, prin creşterea preţului energiei electrice şi pierderea statutului de ţară exportatoare de energie”, se arată într-o scrisoare a „regenerabililor” transmisă premierului Dacian Cioloş.
Băncile ar putea deveni investitori în regenerabile
Conform declaraţiilor producătorilor de energie din surse regenerabile, de la aplicarea legii 220/2008 şi până în prezent s-au investit circa 7 – 8 miliarde de euro în domeniu. Din această sumă, aproximativ 4 miliarde de euro au fost împrumutate de la bănci din România. De remarcat, numai BERD a acordat împrumuturi de aproximativ 500 milioane de euro pentru proiecte regenerabile în ţară! Din cele 4 miliarde credite luate de la băncile din România, pentru circa jumătate din sumă riscul de defalut a devenit imens! Garanţiile pentru bănci au fost, pe de o parte, certificatele verzi, iar, pe de altă parte, instalaţiile de producere a energiei. Astfel, dacă regenerabili intră în faliment, băncile vor deveni unii dintre cei mai importanţi producători de energie verde din România!
„Conform legislaţiei aplicabile în prezent, pentru recuperarea investiţiilor în energie eoliană sunt necesari 48 de ani”, a declarat, recent, Claudia Brânduș, președinte RWEA (Asociația Română pentru Energie Eoliană). Aceasta a spus că venitul necesar pentru recuperarea investiţiilor în 20 de ani (costul egalizat) este de 100 euro/MWh în România. „În anul 2015, investitorii în eoliene au încasat, efectiv, în medie, 36,4 euro/MWh”, a subliniat preşedintele RWEA.
Aceasta a expus şi situația financiară a industriei eoliene: o pierdere netă de 4 miliarde lei (cumulat, în anii 2014 şi 2015), din care 1,8 miliarde lei înregistrate în 2015, precum şi o devalorizare a activelor de 2,3 miliarde lei. De remarcat, în anul 2008, anul în care a fost adoptată Legea 123, ce promovează energiile regenerabile, erau instalaţi 47 MW în energii verzi, iar, la sfârşitul anului 2014 puterea instalată ajunsese la circa 5.000 MW. De notat că, în 2015, România nu a mai avut capacități noi instalate în eoliene. „Suntem o tehnologie care are nevoie de sprijin să ajungă la maturitate. Aceasta este realitatea. Este nevoie și așteptăm modificarea legislației”, a concluzionat Claudia Brânduș.
„Miza” celor 15 lei
În aceste zile, autorităţile române elaborează o nouă modificare a legislaţiei pentru susţinerea energiilor verzi, mai ales că tocmai intră în vigoare Acordul de la Paris, convenit anul trecut, la COP21, prin care se reduc semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră. Producerea de energie din surse regenerabile este una dintre soluţiile pentru scăderea poluării.
Totuşi, noile modificări nu au fost, încă, lansate în dezbatere publică. Motivul: aproape 15 lei pe an!
În prezent, consumatorii plătesc 42 de lei/MWh pentru a susţine producţia de energie din surse regenerabile. Pentru ca regenerabilii să nu intre în faliment şi, de aici, toate consecinţele negative (de la procese la ICSID, până la repercursiuni asupra băncilor şi neîndeplinirea ţintei pentru 2020), o propunere era ca subvenţia plătită de consumatori să crească la 52 lei/MWh.
O gospodărie medie din România consumă aproximativ 100 kWh pe lună, adică, 1,2 MWh pe an. Astfel, la o subvenţie de 42 lei/MWh, efortul financiar al unui consumator casnic este de 50,4 lei, la care se adaugă TVA, adică în total 60,48 lei/an. Dacă subvenţia creşte de la 42 la 52 lei/MWh, efortul anual final, cu TVA cu tot, ar fi de 74,88 lei. Adică un consumator casnic ar trebui să plătească, pe întreg anul, cu aproximativ 14,4 lei mai mult faţă de cât plăteşte în prezent! Ceea ce reprezintă cam jumătate din cât costă să-şi încarce telefonul mobil o dată!
Sigur, problema e ceva „mai cotoiasă” pentru marii consumatori de energie. Dacă sunt scutiţi de la plata a maxim 85% dintre certificatele verzi, pentru restul de 15% trebuie să plătească preţul majorat! Dar, având în vedere scutirea de până la 85%, cel mai probabil există marjă pentru plata suplimentară.
Cea mai bună soluţie: statul să respecte legile pe care le dă!
Este adevărat, nicio sumă în plus plătită de un consumator nu poate să-l bucure! Cu atât mai mult pe consumatorii industriali, care-şi văd scăzându-le competitivitatea pe o piaţă globală, în care concurenţa este din ce în ce mai acerbă.
În aceste condiţii, pentru ca factura, cel puţin la electricitate, să nu depăşească niveluri suportabile, ar trebui ca statul să respecte legea!
Un astfel de exemplu este cel privind acciza aplicată energiei electrice. Ca urmare a modificării Codului fiscal prin Legea nr. 227/07.09.2015, nivelul accizei în anul 2016 este, pentru electricitatea utilizată în scop comercial, de 2,37 lei/MWh, iar pentru electricitatea utilizată în scop necomercial – de 4,74 lei/MWh. Conform Codului Fiscal, energia verde este scutită de la plata accizei. Din păcate, legea nu se aplică! Normele de aplicare din Codul Fiscal prevăd că este scutită de la plata accizei doar energia electrică produsă din surse regenerabile „care este furnizată direct unui consumator final”. Ceea ce astăzi, în România, este, practic, imposibil! Legea 123/2012 interzice expres contractele bilaterale directe între producători şi consumatori, tranzacţiile fiind posibile doar pe bursa de energie Opcom. Dar, pe Opcom, pot tranzacţiona doar producătorii şi furnizorii. Astfel, marii consumatorii nu pot beneficia de această scutire. În ceea ce-i priveşte pe consumatorii casnici, acestora le este absolut imposibil să cumpere direct energie verde ca să poată fi scutiţi de la plata accizei! Ei cumpără strict de la furnizori, cei mai mari fiind Electrica, Enel, CEZ şi E.On!
Chiar dacă acciza nu are o valoare foarte mare, totuşi, în final, dacă ar fi scutit de la plata acesteia, un consumator casnic ar plăti cu 6,8 lei pe an mai puţin. Adică, în loc să plătească 74,88 lei într-un an pentru energia verde, ar ajunge, dacă s-ar aplica scutirea, la doar aproximativ 68 de lei. Astăzi, un consumator casnic ce consumă 100 kWh pe lună plăteşte 60,48 lei pe an pentru susţinerea energiei verzi. Cu subvenţia majorată, dar cu resprectarea legii (adică scutirea de la plata accizei), un consumator casnic ar plăti cu doar 7,5 lei mai mult! Într-un an!
Pentru consumatorii industriali, scutirea de la plata accizei s-ar traduce, la nivel de economie naţională, în câteva milioane de euro. O sumă mică pentru bugetul statului, dar mare pentru un consumator industrial.
Dacă mai scade şi TVA-ul la electricitate, aşa cum s-a tot auzit, atunci creşterea subvenţiei pentru energia verde nici nu s-ar mai simţi în factură!
