Mugur Isărescu (foto), guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR) a demonstrat, o dată în plus, că nu este numai un mare economist, ci şi un mare diplomat. Întrebat dacă 2015 este o dată realistă pentru aderarea la zona euro, Mugur Isărescu a răspuns: “Este o dată ambiţioasă”.
Schimbarea ţintei de aderare la zona euro ar fi încurajat politicienii să spună că mai este timp pentru reforme şi să amâne aplicarea lor, consideră guvernatorul BNR, precizând că orice nou termen ar fi trebuit fundamentat de către un grup de specialişti. „Termenul de 2015 nu şi-a epuizat potenţialul. Pe zi ce trece devine tot mai greu de atins. Valenţele unei ţinte sunt de mobilizare, în sensul ca multitudinea de reforme să fie asigurată şi eu cred că din acest punct de vedere 2015 nu şi-a epuizat valenţele. Schimbarea nu făcea altceva decât să dea apă la moară celor care veaneau să spună: «mai e timp, să-i mai lăsăm şi pe alţii să facă». Hai să mai lăsăm şi pe alţii să facă este fraza care ne-a creat cele mai multe probleme. Până în 2015 mai sunt 4 ani. Chiar dacă e o ţintă ambitioasă poate să fie atât un semnal de continuare a reformelor, cât şi un catalizator”, a spus Isărescu la prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei.
Oficialul BNR a explicat că, deşi începe să fie o dată din ce în ce mai ambiţioasă, aderarea la euro este fixată de ani buni, iar Guvernul nu a făcut altceva decât „să nu o schimbe”. „Dacă o schimbam, ce altă dată fundamentată puneam? Cine o fundamenta? Probabil 2-3 experţi la televiziune, dând cu banul (…) O analiză nu se poate face decât cu un grup mare de specialişti”, a conchis Isărescu.
Puţine şanse pentru adoptarea euro în 2015
Reamintim, Guvernul a reconfirmat, săptămâna trecută, ca dată a aderării la zona euro, anul 2015. Pentru adoptarea monedei unice europene, o ţară candidată trebuie să îndeplinească anumiţi parametrii, mai cunoscuţi sub denumirea de “criteriile de convergenţă nominală de la Maastricht”. Acestea se referă la un deficit bugetar sub 3% din PIB, o datorie publică sub 60% din PIB, rate ale dobânzilor pe termen lung sub 2 puncte procentuale peste media celor mai performanţi 3 membri UE şi o rată a inflaţiei de maxim 1,5% peste media celor mai performanţi 3 membri UE. Cu minim doi ani înainte de a putea intra în zona euro, o ţară trebuie să participe la Mecanismul Cursului de Schimb II (European Exchange Rate Mecanism II – ERM II). Acesta este un aranjment pentru cursul de schimb, în care o monedă are o paritate centrală faţă de euro, iar cursul de schimb nu poate fluctua faţă de această paritate cu mai mult de 15%, în sus sau în jos.
Dacă menţinerea cursului de schimb, a inflaţiei şi ratei dobânzilor într-un anumit interval fac parte din “îndatoririle” Băncii Naţionale a României, celelalte criterii de la Maastricht, deficitul bugetar şi datoria publică, cad sub incidenţa Executivului.
Pentru aderarea la zona euro în 2015, România ar trebui să intre în ERM II anul următor, adică în 2012. Ceea ce pare puţin probabil, mai ale că 2012 este an electoral!
În plus, la sfârşitul lunii februarie, chiar şi preşedintele Traian Băsescu se declara puţin sceptic în privinţa adoptării euro.
“Este clar că nu sunt suficiente criteriile de la Maastricht pentru a fi stabil şi sigur în interiorul euro-zonei. Va trebui să facem o analiză realistă, ce termen de aderare ne propunem, dacă am înţeles foarte bine că, fără o dezvoltare durabilă, România nu numai că se periclitează pe ea însăşi, dar, fiind în interiorul UE, periclitează şi stabilitatea întregii zone euro. Nu am un răspuns legat de dată, nu îmi permit ca, fără o analiză, să modific obiectivul oficial anunţat, dar am convingerea că zona euro nu mai suportă state neperformante economic, iar România nu este la nivelul de performanţă şi nu putem anticipa că va avea până în 2015 nivelul de performanţă care să o facă un solid pilon economic în interiorul euro-zonei”, a declarat Traian Băsescu în cadrul unei conferinţe de presă din februarie 2011.
Altfel spus, pe lângă criteriile de convergenţă nominală, România ar trebui să atingă şi unele criterii de convergenţă reală. Tratatul de la Maastricht nu menţionează criterii explicite privind convergenţa reală, dar aceasta poate fi urmărită, conform viceguvernatorului BNR, Cristian Popa, într-o prezentare de acum doi ani, prin nivelul PIB/locuitor, structura ramurilor economiei naţionale, gradul de deschidere a economiei, volumul comerţului exterior şi gradul de integrare a acestuia în UE, precum şi prin costurile cu forţa de muncă. Astfel, în 2008, PIB/locuitor, calculat prin paritatea puterii de cumpărare standard, era în România 43,3% faţă de media UE 25. Ponderea agriculturii în VAB (valoarea adăugată brută) era în România de 7,2% (faţă de 1,8% media în UE 25), a industriei – 25,6% (faţă de 19,9%), iar a serviciilor – de 55,4% (faţă de 71,9%). De remarcat, din 2009 România a intrat în criză şi încă “se chinuie” să iasă.
Astfel, afirmaţia guvernatorului Isărescu privind data aderării la zona euro ca fiind una ambiţioasă, rămâne o declaraţie politicoasă, diplomatică!
