Guvernele din Arabia Saudită, Rusia, Venezuela şi Qatar au ajuns la un acord privind „îngheţarea” producţiei de petrol la nivelurile din ianuarie, a anunţat ministrul Energiei şi Industriei din Qatar şi preşedinte în exerciţiu al Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), Mohamed Saleh al Sada. Practic, asistăm la prima decizie care ar putea conduce la o stabilizare a preţului internaţional al ţiţeiului. Pe de altă parte, pieţele au reacţionat foarte uşor: petrol Brent, de referinţă pe piaţa europeană, a depăşit uşor cota de 34 dolari/baril (în condiţiile în care se tranzacţiona cu aproximativ 33,6 dolari/baril), iar petrolul WTI, de referinţă pe piaţa americană a ajuns la 30 dolari/baril, de la aproximativ 29,5 dolari/baril.
„Cu scopul de a stabiliza piaţa petrolului, am decis să îngheţăm producţia la nivelurile din ianuarie”, a spus Al Sada într-o conferinţă de presă ce a avut loc la Doha, transmite agenţia EFE, preluată de Agerpres.
Reamintim, conform raportului lunar din ianuarie al OPEC, cei 13 parteneri din cartel au produs, în prima lună a anului, 32,33 milioane barili/zi (mb/d), cu 130.000 mai mult decât în decembrie 2015 şi cu peste 2,3 mb/d peste limita nominală a organizaţiei, situată la 30 mb/d.
Barilul de petrol din “coşul” OPEC s-a ieftinit, în ianuarie, cu 21% faţă de decembrie, din cauza unui exces de ofertă pe piaţa petrolului, încetinirii ritmului de creştere al economiei Chinei şi o neaşteptată scădere a cererii de combustibil de încălzire, datorată climei temperate din regiunile cheie pentru consum. Astfel, pe 20 ianuarie, barilul de petrol OPEP a fost cotat la 22,48 dolari, preţul cel mai scăzut începând de la mijlocul lui 2002. Acum, coşul OPEC a ajuns la 28,44 dolari/baril.
„Efectul negativ al puternicei scăderi a preţurilor petrolului începând de la mijlocul anului 2014 este mai mare decât beneficiile pe termen scurt şi pare că există „un efect de contagiune” la multe compartimente ale economiei”, susţin reprezentanţii OPEC.
Printre aceste efecte se numără expunerea băncilor la sectorul petrolier, precum şi o inflaţie foarte scăzută în economiile dezvoltate şi o scădere a veniturilor fiscale rezultate din preţurile combustibililor. „Din cauza efectelor “marii recesiuni”, posibilitatea de creştere a cheltuielilor consumatorilor este limitată”, se menţionează într-un raport al cartelului.
Arabia Saudită, care este responsabilă pentru o treime din producţia totală a OPEC, a impulsionat o strategie de preţuri mici, pentru a scoate din joc competitorii, care aveau nevoie de o cotaţie mai ridicată pentru a supravieţui, şi pentru a-şi apăra, astfel, cota de piaţă.
Alte ţări ale cartelului, precum Venezuela, au susţinut necesitatea unei reuniuni extraordinare a OPEC pentru evaluarea situaţiei preţurilor, la care să participe şi alţi producători importanţi de ţiţei care nu fac parte din grup, precum Rusia.
Deşi toţi sunt de acord că există un exces de ofertă pe piaţă, OPEC, ca şi grup, nu vrea să îşi reducă producţia „în solidar”, pentru a nu-şi pierde cota de piaţă şi a solicitat şi concurenţilor săi să mai strângă robinetul.
Această strategie a preţurilor mici a generat divergenţe în sânul OPEC, care, la ultima sa reuniune ministerială, de la începutul lunii decembrie 2015, nu a reuşit să stabilească o limită pentru oferta comună de petrol. Totuşi, această strategie pare să funcţioneze şi, pentru prima dată în şapte ani, producţia competitorilor OPEC se va reduce, cu 700.000 barili/zi.
Această diminuare se datorează scăderii investiţiilor, reducerii randamentului exploatărilor în SUA şi Canada, cantităţilor mai mici extrase din câmpurile petrolifere mai vechi, potrivit analiştilor OPEC. Din această scădere, 400.000 de barili pe zi mai puţin sunt în SUA.
Toţi experţii sunt de acord că strategia preţurilor mici este elaborată pentru a expulza producătorii alternativi, precum cei de petrol de şist, a cărui formulă de extracţie foarte scumpă este viabilă doar cu o cotaţie a barilului de minim 65 dolari. În SUA, producţia a crescut de la 5 mb/d în 2008, până la o medie de 9,5 mb/d în 2015, datorită enormului succes al acestui tip de producţie, potrivit Departamentului american pentru Energie.
Scăderea producţiei competitorilor va determina creşterea cererii în cadrul cartelului, conform raportului OPEC. Astfel, dacă în 2015 cererea de petrol a grupului era de 29,8 mb/d, anul acesta este estimat un nivel de 31,6 mb/d.
Pe lângă cerere, în 2016 OPEC preconizează o creştere mondială a consumului, de 1,25 mb/d, până la un total de 94,21 mb/d, o cifră similară ultimelor calcule.
O mare parte din creşterea cererii se datorează ţărilor emergente, în pofida încetinirii creşterii în India şi China.
Certificatele CO2 sub 5 dolari
Prăbuşirea preţului petrolului are consecinţe dintre cele mai diverse: de la deprecierea masivă a rublei, eliminarea unor subvenţii, criză economică în ţările producătoare, manifestări în stradă, la scăderea preţului la carburanţi, dar şi a preţului certificatelor de emisii (CO2).
În acest moment, cea mai mare ”bătălie” pare să se dea în domeniul energiei, între hidrocarburi şi regenerabile. Un preţ mare al combustibililor fosili face atractivă nu numai producţia petrolului şi gazelor din surse neconvenţionale (precum cele de şist sau nisipuri), ci şi producţia de energie electrică din surse neconvenţionale (eoliană, fotovoltaică, geotermală etc.). În plus, combustibilii fosili (petrol, gaze, cărbuni) sunt şi cei mai mari poluatori, iar emisiile de gaze cu efect de seră pe care aceştia le degajă sunt considerate principala cauză a schimbărilor climatice, pe care le suportăm cu toţii, de la veri caniculare, la ierni extrem de geroase, de la inundaţii, la secetă. De aceea, un preţ mic al petrolului (care atrage, după sine, un preţ mic al gazelor şi al cărbunilor) face neprofitabilă nu numai producţia din surse neconvenţionale, ci şi utilizarea energiilor regenerabile, foarte scumpe în comparaţie cu cele clasice. Un preţ mic al petrolului atrage după sine ieftinirea carburanţilor, iar, în aceste condiţii, cine se mai gândeşte la motoare mici, cu un consum mic de combustibil, sau la maşini electrice?! Mai mult, cine se mai gândeşte la subvenţionarea cu sume importante a energiei eoliene, fotovoltaice etc., atunci când are la dispoziţie energie ieftină din cărbuni, gaze sau păcură?!
Astfel, un preţ mic al ţiţeiului are drept consecinţă “o revigorare” a producerii clasice a energiei electrice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă certificatele CO2. În principiu, o termocentrală pe cărbuni trebuie să achiziţioneze un certificat CO2 pentru fiecare megawatt produs, iar o centrală pe gaze – un certificat CO2 pentru 2 MW produşi.
De la 8,58 euro la sfârşitul lunii noiembrie 2015, un certificat CO2 a ajuns să se tranzacţioneze, pe 4 decembrie, cu 8,53 euro, pentru ca acum preţul să se prăbuşească la sub 5 euro.
Pe 30 noiembrie 2015 a început COP 21, reuniunea de la Paris în cadrul căreia s-au trasat liniile directoare pentru politici în vederea diminuării emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe 4 decembrie 2015 a avut loc reuniunea OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol), în cadrul căreia s-a hotărât ca statele membre ale cartelului să păstreze aceleaşi cote de producţie. Cum cererea este mult mai mică decât oferta, preţul internaţional al petrolului şi-a continuat trendul descendent început la mijlocul anului 2014 (când un baril se tranzacţiona cu circa 115 dolari), ajungând, în prezent, în jur de 30 dolari/baril.
Totuşi, certificatele CO2 pe piaţa europeană au ajuns să se tranzacţioneze cu 4,73 euro/certificat! Ceea ce înseamnă că se ietfineşte şi energia electrică vândută de termocentralele pe gaz şi pe cărbune, un efect al ieftinirii petrolului.
De asemenea, preţul carburanţilor s-a redus simţitor! La mijlocul lunii iunie 2014 (când preţul petrolului era de aproximativ 115 dolari/baril), preţul mediu al unui litru de benzină, fără taxe, era, la nivelul UE, de 0,67 euro/litru, iar al motorinei – 0,69 euro/litru. Ultimul buletin al Comisiei Europene referitor la preţul carburanţilor (pentru 8 februarie 2016) indică un preţ mediu al benzinei fără taxe în UE de 0,39 euro/litru, iar al motorinei – de 0,37 euro/litru. Este adevărat că, deşi preţul ţiţeiului s-a diminuat de aproape 4 ori din iunie 2014 până în prezent, preţul carburanţilor fără taxe în Uniunea Europeană (UE) s-a redus cu doar 70%. Dacă se iau în consideraţie şi taxele, atunci scăderea este mult mai mică! La mijlocul lunii iunie 2014, preţul mediu al benzinei în UE era de 1,57 euro/litru, iar al motorinei – de 1,41 euro/litru, pentru ca acum preţul benzinei să fie de 1,24 euro/litru, iar al motorinei – de 1,04 euro/litru!
Manifestări în stradă
Prăbuşirea preţului petrolului pe pieţele internaţionale a aruncat Azerbaidjanul într-o criză economică ce a condus la manifestaţii de o rară amploare pentru o ţară unde orice formă de contestare este, de obicei, reprimată, arată AFP. După ce ani la rând a beneficiat de pe urma veniturilor obţinute din petrol, principalul său produs la export şi care aduce circa trei sferturi din încasările bugetare, această ţară, condusă de 12 ani de preşedintele Ilham Aliyev, a fost nevoită să anunţe privatizări masive şi să instituie măsuri de control a capitalurilor.
Banca Centrală a cheltuit masiv din rezervele valutare, circa o jumătate, pentru a susţine moneda naţională. Dar, în ultimele zile, a renunţat să mai susţină în acest mod cursul de schimb, astfel că moneda azeră, manatul, şi-a pierdut rapid o treime din valoare. Prin urmare, numeroşi cetăţeni s-au repezit la ghişeele băncilor pentru a-şi retrage economiile, temându-se de perspectiva unei devalorizări şi mai accentuate a monedei naţionale. Situaţia este şi mai delicată pentru cei circa 2,5 milioane de azeri (dintr-o populaţie totală de circa 9,5 milioane) care au contractat credite imobiliare în dolari. Conform unor surse locale, unii s-au sinucis pentru că nu au mai reuşit să-şi plătească ratele la credite.
Ca o consecinţă a creşterii preţurilor şi a şomajului, nemulţumirile sociale au condus la numeroase manifestaţii şi ciocniri cu forţele de ordine în mai multe oraşe, mai ales la Siazan, în nord.
Pentru a mai atenua din nemulţumirea populară, preşedintele Aliyev a redus taxele pentru unele produse de bază, precum făina sau pâinea, şi a stabilit cu Guvernul să întocmească un plan de privatizări menit să relanseze economia, mai ales prin diversificarea ei, astfel încât să reducă dependenţa faţă de petrol. Aceste măsuri par să fi calmat, pentru moment tensiunile, dar unii experţi avertizează că ele nu vor fi de ajuns dacă pe termen lung cotaţiile petrolului vor rămâne la un nivel scăzut.
Şi rubla se devalorizează
Nu numai moneda azeră, ci şi cea a Rusiei a consemnat deprecieri masive. Rubla a atins un nivel minim record faţă de dolar, din cauza declinului preţului ţiţeiului, principalul produs de export al ţării, şi a sancţiunilor impuse Moscovei de statele occidentale, transmit AFP şi Bloomberg.
“Nivelul de 80 de ruble pentru un dolar pare optimist, ţinând cont de actualul preţ al ţiţeiului. Petrolul este la un nivel scăzut record şi nu exclud o depreciere suplimentară a rublei, după ce investitorii vor înţelege că preţul barilului de ţiţei va rămâne scăzut“, a apreciat, recent, analistul Alexei Egorov, de la PAO Promsvyazbank în Moscova.
Reducere de subvenţii
Cea mai afectată de scăderea preţului la ţiţei este populaţia statelor producătoare. Astfel, emirul Kuweitului, şeicul Sabah al-Ahmad Al-Sabah, a anunţat că subvenţiile pentru carburant, electricitate şi apă vor fi reduse, pentru a permite ţării să facă faţă scăderii semnificative a preţului petrolului, fără a preciza însă data la care va intra în vigoare această decizie, informează AFP, preluată de Agerpres.
“Vom elimina subvenţiile, vom creşte preţurile la benzină, electricitate şi apă şi vom reduce subvenţiile pentru alte servicii”, a declarat, recent, emirul Kuweitului la o întâlnire cu redactorii şefi ai jurnalelor locale.
Kuweitul este singurul dintre cele şase state din Consiliul de Cooperare a Golfului care nu a redus până acum subvenţiile, după scăderea preţului petrolului, care asigură cea mai mare parte a veniturilor la buget. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Oman şi Bahreinul fie au majorat, fie au liberalizat preţurile la carburanţi, electricitate şi apă.
În bugetul pentru anul fiscal 2015/2016 Guvernul kuweitian a alocat aproximativ şapte miliarde de euro pentru subvenţii la carburant, electricitate şi apă. O sumă similară este alocat pentru alt forme de subvenţii şi ajutoare sociale.
Kuweitul a înregistrat excedente bugetare în fiecare dintre ultimii 16 ani, acumulând rezerve de peste 600 de miliarde de dolari. Însă, pentru actualul exerciţiu fiscal, care se încheie la data de 31 martie 2015, se aşteaptă la un deficit de 23 de miliarde de dolari. Petrolul asigură 94% din veniturile Kuweitului.
Reducere şi de investiţii
Cele mai mari companii petroliere anunţă scăderi masive ale investiţiilor. Consultantul internaţional Wood Mackenzie a publicat, recent, un studiu, semnalând că 68 de megaproiecte petroliere sunt oprite din cauza noilor condiţii de pe piaţa petrolului. Conform acestuia, valoarea proiectelor amânate este de 380 miliarde dolari, iar proiecte, care însumează 27 miliarde barili în rezerve, nu vor fi, momentan, dezvoltate comercial.
De altfel, şi grupul petrolier rus Lukoil, prezent şi pe piaţa din România, intenţionează să-şi reducă investiţiile în acest an cu aproximativ 1,5 miliarde de dolari faţă de suma preconizată anterior, ca urmare a scăderii preţului petrolului, a declarat directorul general Vagit Alekperov, informează AFP.
“În prezent, avem trei scenarii: unul real, în care barilul de petrol costă 30 de dolari, unul optimist – de 40 de dolari şi unul de criză – de 20 de dolari pe baril. Dacă plecăm de la un preţ de 30 de dolari/baril, vom fi nevoiţi să reducem cu aproximativ 1,5 miliarde de dolari investiţiile programate pentru acest an, la 8,5 miliarde de dolari”, a declarat Vagit Alekperov într-un interviu acordat cotidianului rus RBK. Alekperov a adăugat că în scenariul pesimist, în care preţul barilului de petrol va ajunge la 20 de dolari, Lukoil va fi nevoit să reducă investiţiile cu alte 1,5 miliarde de dolari.
Vagit Alekperov a estimat că în 2015 industria petrolieră mondială a pierdut investiţii în valoare de 400 de miliarde de dolari. “Este posibil ca în acest an să avem o cifră similară. În acest context vom continua să ne îndeplinim obligaţiile faţă de acţionarii noştri prin reducerea investiţiilor”, a spus Alekperov.
Nici ratingurile nu stau pe loc
Moody’s Investors Service ar putea retrograda ratingurile principalilor producători de ţiţei din Europa – Royal Dutch Shell Plc, BP Plc, Total SA şi Statoil ASA, după ce a pus sub revizuire, pentru o posibilă retrogradare, calificativele a peste 100 de companii energetice şi miniere. Revizuirea vine după ce agenţia de evaluare financiară şi-a redus estimările privind preţul ţiţeiului. Moody’s a previzionat că preţul petrolului s-ar putea redresa mai lent decât se aşteaptă companiile şi există riscul unui declin mai accentuat.
„Chiar în cazul unei redresări modeste faţă de actualul preţ, companiile producătoare se vor confrunta cu un nivel mai scăzut al fluxului de numerar. Punerea sub revizuire, pentru o posibilă retrogradare, ia în considerare faptul că majoritatea fundamentelor industriei sunt mai slabe şi au potenţialul de a justifica modificarea ratingurilor”, se arată în comunicatul Moody’s.
Companiile petroliere – printre care Royal Dutch Shell Plc, Total SA şi Statoil ASA – au fost afectate de declinul preţului ţiţeiului. Printre companiile globale al căror rating ar putea fi retrogradat se află Schlumberger, Chesapeake Energy şi Alcoa.
