Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, a anunţat că banca centrală şi-a modificat în creştere prognoza de inflaţie pentru sfârşitul anului,de la 3,6% la 5,1%. Pe de altă parte, conform declaraţiilor acestuia, în noua prognoză nu sunt incluse influenţele preţurilor administrate (energie electrică, termică şi gaze naturale). Dacă se materializează cererile de majorări de preţuri ale producătorilor şi furnizorilor, inflaţia la sfârşit de an va depăşi cu mult noua prognoză, de 5,1%, a BNR!
Banca Naţională a României a revizuit în urcare prognoza de inflaţie pentru 2011, de la 3,6% la 5,1%, iar pe cea de anul viitor de la 3,2% la 3,6%, a anunţat Mugur Isărescu la prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei.
Reamintim, inflaţia anuală a urcat de la 7,6%, în februarie, la 8,01%, în martie, atingând maximul din august 2008, după ce rata lunară s-a situat la 0,6% în principal ca urmare a scumpirii cartofilor, fructelor proaspete, zahărului şi combustibililor.
Mugur Isărescu a argumentat de mai multe ori în intervenţia sa că majorarea preţurilor la alimente a fost principalul factor de creştere a ratei inflaţiei.
Pe de altă parte, aprecierea nominală a monedei naţionale, cu 4% faţă de euro şi, mai ales, cu 10% faţă de dolar, a temperat tendinţa importatorilor de a practica marje înalte şi a temperat şocurile mari, în special pe piaţa combustibililor, a mai spus Isărescu. „Agenţii economici includeau în preţurile de import o marjă care făcea ca preţurile să aibă o tendinţă de creştere (…) Aprecierea nominală a leului faţă de dolar a fost substanţială, de peste 10%. Apreciera a atenuat şocuri mai mari, în special pe piaţa combustibililor”, a spus şeful băncii centrale, care susţine că aprecierea leului a reprezentat o tendinţă a pieţei şi nu a fost un scop urmărit de BNR.
„În cazul leului nu avem altceva decât ce s-a întâmplat în regiune (…) Este adevărat că ne-a ajutat, că a oprit acele anticipaţii că se va deprecia moneda, că se va duce nu ştiu în ce nivel, iar preţurile de import, dacă nu au scăzut, cel puţin şi-au temperat din potenţialul de creştere”, a continuat Isărescu.
Pe de altă parte, Isărescu a precizat că nu cantitatea de lei de pe piaţă este cauza majorării preţurilor, în condiţiile în care în ultimii 2 – 3 ani baza monetară s-a menţinut în jurul a 50 miliarde lei, din care 20 miliarde au băncile la BNR, iar 30 miliarde sunt banii „efectiv tipăriţi”. Rezerva valutară acoperă în totalitate banii de pe piaţă. “Rezerva de aur a BNR, de 3,5 miliarde de euro, acoperă aproape o treime din emisiunea monetară a băncii centrale. Nici în timpul etalonului aur nu a existat o acoperire mai ridicată”, a mai spus Isărescu.
Consumăm mai mult decât producem
“Rata inflaţiei s-a menţinut în afara intervalului ţintit (n.r. – 3% plus/minus un punct procentual) în ultimele trei luni”, a mai spus şeful băncii centrale. Mai mult, România a înregistrat a doua cea mai mare creştere de preţuri la alimente din regiune, după Bulgaria. Isărescu a precizat că există şi o problemă statistică nerezolvată în ceea ce priveşte ponderea prea mare a alimentelor în coşul de consum. El a arătat, în prezentare că, dintr-o listă cu şapte ţări foste comuniste, România are a doua cea mai mare creştere a preţurilor de consum, iar ponderea alimentelor în coşul de consum, de 33%, este de departe cea mai ridicată, deşi populaţia nu consumă neapărat mai mult decât cea din alte ţări. „Este o problemă care s-a discutat o zi întreagă cu Institutul Naţional de Statistică. (…) Dar asta e situaţia, lucrăm cu acest indice. Aceasta nu este o explicaţie, nu este o scuză, este o realitate bazată pe cifre”, a spus guvernatorul.
„Un dezechilibru major care creează probleme în România este o producţie care nu acoperă consumul intern. Este prea mare faţă de nevoile interne, faţă de doleanţe, este prea mare faţă de cât se produce”, a explicat Isărescu.
“Dezechilibrul acesta e văzut chiar şi între cei care plătesc impozite şi cei care trăiesc din impozite. Nu se poate echilibra peste noapte. Acest raport deteriorat între muncă şi consum şi protecţie şi asistenţă socială s-a deteriorat în ultimii 20 de ani şi nu îl văd echilibrat peste noapte. Aici trebuie perseverenţă, pentru ca economia să producă mai mult şi să consume în limitele în care produce”, a mai spus Mugur Isărescu.
Alţi factori care au contribuit la creşterile de preţuri au fost evoluţiile din nordul Africii şi Orientul Mijlociu şi impactul lor asupra preţurilor carburanţilor. “Sperăm că, dacă preţul ţiţeiului va scădea, să avem un comportament corespunzător la preţul carburanţilor”, a mia spus guvernatorul BNR.
Prognoza de inflaţie nu cuprinde eventuale majorări ale preţurilor administrate
În ceea ce priveşte prognoza de inflaţie pentru sfârşitul anului, Mugur Isărescu a declarat că nu cuprinde eventuale majorări ale preţurilor la energie electrică, termică şi gaze naturale, practic, cele mai importante componente ale preţurilor administrate (adică acelea stabilite de autorităţi şi nu de piaţa liberă).
“Misiunea FMI discută acum calendarul liberalizării preţurilor la energie. Noi am introdus în modelul nostru ceea ce este cert. Dacă au fost făcute sau anunţate majorări cu dată certă le-am introdus. Cele care nu sunt certe le-am introdus la capitolul riscuri. Introducem în prognoza noastră doar ceea ce este cert, celelalte le introducem la capitolul riscuri. Majorarea preţurilor la energia termică se va face diferenţiat şi vor exista în continuare categorii protejate. Cifra de 5,1% cuprinde doar majorările de preţuri administrate anunţate”, a spus Isărescu.
De fapt, cu preţurile la energie electrică, termică şi gaze naturale sunt mai multe probleme. Prima o reprezintă eliminarea subvenţiilor la energia termică.
Mai exact, de la bugetul de stat se subvenţiona 45% din preţul de achiziţie al combustibililor pentru producerea energiei termice. În plus, primăriile acordă alte subvenţii pe gigacalorie. Toate aceste sume mergeau direct la producători. Cert este că, de la bugetul de stat, nu se vor mai acorda subvenţii (sau, cel puţin, aceasta este cerinţa FMI). Problema BNR este că nu ştie ce primării şi în ce cuantum vor mai suporta “partea” lor de subvenţii, pentru a putea calcula influenţa în inflaţie.
O altă problemă o reprezintă preţul curentului electric. Conform legislaţiei interne în vigoare, dar şi angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, România trebuie să promoveze producerea de energie din surse regenerabile. Ceea ce înseamnă că, în preţul plătit de consumatorul final, va fi inclusă şi valoarea certificatelor verzi (CV), stabilită pentru acest an la 241,04 lei/certificat. Un CV se eliberează pentru livrarea în sistemul energetic naţional a unui megawatt de energie “verde”. Anul acesta, 10% din energia consumată în România trebuie să fie din surse regenerabile. Deocamdată, se aşteaptă avizul Comisiei Europene în privinţa acestei scheme de sprijin. Cel mai probabil, avizul va veni până la sfârşitul lunii iunie, ceea ce înseamnă că, din luna iulie, curentul electric se va scumpi. Cum încă nu a venit avizul Comisiei Europene, BNR nu a luat în calcul majorarea preţului energiei electrice.
Gazele, eterna poveste
Totuşi, cea mai mare problemă a băncii centrale o reprezintă, probabil, preţul gazelor naturale. Mai exact, producătorii şi furnizorii vor ca Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei să recunoască în preţul final la consumatori costul gazelor de import, să majoreze preţul gazelor din producţia internă şi să aprobe alte creşteri pentru recuperarea costurilor pe care nu le-a inclus în preţurile anterioare ale gazelor.
În principiu, România produce aproximativ 70 – 80% din gazele pe care le consumă, restul fiind importat de la concernul rusesc Gazprom. Recent, preşedintele Gazprom a anunţat că, spre sfârşitul anului, preţul gazelor livrate în Europa va ajunge (sau chiar depăşi!) 500 dolari/1000 metri cubi (de la aproximativ 400 dolari/1000 mc, cât este în prezent). Ceea ce înseamnă o majorare de 25% a preţului gazelor de import. Această majorare se va reflecta în preţul plătit de consumatorii casnici doar dacă ANRE va recunoaşte aceste costuri.
În ceea ce priveşte preţul gazelor din producţia internă, acesta este de 495 lei/1000 mc (circa 175 dolari/1000 mc), neschimbat din 1 februarie 2008. Cei mai importanţi producători interni sunt Romgaz (deţinut de statul român) şi Petrom (deţinut de OMV Austria). Petrom cere, de ani de zile, liberalizarea preţului gazelor interne, mai ales că, de când s-au încheiat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană (adică din 2004), autorităţile române s-au angajat să “aducă” preţul gazelor din producţia internă la un nivel comparabil cu cel din import.
În plus de toate acestea, există problema furnizorilor de gaze naturale. După o întâlnire cu misiunea FMI, reprezentanţii Asociaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) au anunţat, într-un comunicat de presă, că “majorările justificate de preţuri nu au mai fost acordate din trimestrul IV 2009, iar furnizorii de gaze au acumulat pierderi de peste 800 milioane lei (n.r. – circa 200 milioane euro). Companiile sunt permanent forţate să vândă gaze pe piaţa reglementată sub costurile de achiziţie şi să acţioneze ca “organizaţii de finanţare” pentru protecţia socială. Situaţia va ajunge să fie şi mai tensionată în perioada următoare, din cauza majorării preţurilor la gazele din import, iar amânarea majorării preţurilor va duce la probleme serioase de lichidităţi pentru furnizorii de gaze”, se arată în comunicatul ACUE.
În an electoral nu au loc majorări de preţuri
În opinia reprezentanţilor ACUE, “liberalizarea pieţei de energie nu necesită studii suplimentare, ci disponibilitatea de a o pune în practică. Până în prezent autorităţile române nu au făcut decât să amâne şi să blocheze calendarul liberalizării”. De asemenea, reprezentanţii ACUE consideră că “reglementările în vigoare sunt permanent încălcate de către ANRE din cauza lipsei de independenţă şi a puternicelor influenţe politice. În timp ce reglementările ar trebui să fie respectate, preţul gazelor ar trebui să fie majorat într-o primă etapă pentru a se evita cel puţin pierderile curente pentru furnizorii de gaze”.
Este adevărat, se discută despre “decuplarea” preţului gazelor pentru consumatorii casnici de cei industriali. Pentru aceasta este, însă, nevoie de o modificare legislativă.
Reamintim, la precedentele vizite ale misiunii FMI, premierul Emil Boc a declarat că se va stabili un calendar pentru liberalizarea preţului la energie şi gaze până în anul 2015. Practic, liberalizarea înseamnă creşterea preţurilor.
Dar, aşa cum ne-am obişnuit, este puţin probabil ca, în an electoral, să aibe loc majorări ale preţurilor stabilite de instituţii ale statului. Ceea ce presupune că anul viitor (când vor avea loc alegeri locale şi parlamentare) şi în 2014 (când vor avea loc alegeri prezidenţiale) nu vor avea loc creşteri de preţuri la energie electrică, termică şi gaze naturale.
Astfel, până la sfârşitul acestui an am putea asista la o majorare a preţului gazelor naturale, energiei electrice şi termice (aceasta chiar de două ori – o dată pentru că se elimină subvenţiile şi încă o dată pentru că se scumpeşte “materia primă”, adică gazele naturale).
Având în vedere ponderile pe care cele trei le au în indicele preţurilor de consum (n.r. – “unitatea de măsură” a inflaţiei) – aproape 1.000 de puncte din 10.000 – este posibil ca inflaţia la sfârşit de an să depăşească cu mult prognoza de 5,1% avansată de BNR!
