Ministrul Energiei, Anton Anton, a declarat, la Târgu-Jiu, cu privire la Ordonanţa 114/2018, care impune o taxă de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie, că ”se va strădui să o elimine” pentru societăţile care produc energie pe bază de cărbune. Ceea ce este reprezintă “curată” discriminare! De ce “cărbunarii” să nu plătească taxa, iar toţi ceilalţi participanţi la piaţă să plătească!? Autorităţile nu pot să fie “pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”! În plus, această scutire de taxă este exact ceea ce se numeşte ajutor de stat! Iar pentru aceasta trebuie obţinută aprobarea Consiliului Concurenţei şi, cel mai probabil, şi a Comisiei Europene.
„Taxa de 2% pe cifra de afaceri noi ne vom strădui să o eliminăm pentru companiile care produc energie pe bază de cărbune, pentru că deja sunt împovărate de certificate (n.r. – certificate de emisii, CO2), nu mai poţi să le împovărezi şi cu altceva”, a spus Anton Anton, potrivit Agerpres.
În ceea ce priveşte certificatele de CO2, ministrul Energiei a spus că acestea reprezintă „una dintre marile probleme”, deoarece valoarea lor ajunge la aproape 40% din cifra de afaceri.
Reamintim, pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră, care determină schimbările climatice pe care le resimţim cu toţii, legislaţia (europeană şi naţională) prevede anumite norme ce trebuie respectate. Uniunea Europeană a introdus, prin Directiva 2003/87, o schemă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (CO2), un mecanism de reducere a emsiilor, care se bazează pe principiul „limitare – tranzacţionare” (EU ETS – Emissions Trading System al UE). Potrivit legislaţiei în vigoare, o termocentrală pe cărbune trebuie să achiziţioneze un certificat CO2 pentru fiecare megawatt de energie produs. Pe de altă parte, nici producătorii de energie pe bază de gaze naturale nu sunt prea “prietenoşi” cu mediul. De aceea şi aceştia trebuie să achiziţioneze un certificat CO2, dar pentru fiecare 2 MWh produşi. În prezent, un certificat CO2 se tranzacţionează la preţuri de circa 22 – 23 euro, după ce, la începutul anului 2017, de exemplu, costa sub 5 euro.
„Una dintre marile probleme pe care le avem sunt certificatele. Cel puţin la CEO, valoarea certificatelor reprezintă aproape 40% din cifra de afaceri. Nu vă imaginaţi că nu am discutat chestia asta; dimpotrivă, am discutat-o şi este o situaţie la care noi nu ne-am aşteptat, am vorbit şi cu comisarul european şi i-am prezentat, ‘uite asta e curba pe care ne-aţi prezentat-o nouă când s-au inventat certificatele astea’ şi curba asta de acum, reală, este complet alta. Adică am ajuns la nişte preţuri pe care nu le putem suporta, la care nu ne-am aşteptat şi lucrul ăsta nu e normal. Şi noi suntem, la minister, în poziţia în care încercăm să creăm o schemă prin care să ajutăm CEO, şi nu numai pe CEO, să reducă această povară a certificatelor. Certificatele au fost inventate la nivel european pentru decarbonare, deci să fie clar, nu au fost inventate pentru altceva, nu e o povară pe care o plăteşte România. O plăteşte Polonia, o plăteşte România şi o mai plătesc şi alte ţări. (…) Perspectiva este ca, încet, încet, cu tehnologii moderne, să reuşim să reducem emisiile de dioxid de carbon, dar astea nu se fac de azi pe mâine, se fac pe baza unui plan şi cu mulţi bani”, a mai spus ministrul Anton Anton.
Dacă Ministerul Energiei se gândeşte la scutirea “cărbunarilor” de la plata taxei de 2% pentru că plătesc certificate CO2, de ce să nu-i scutească şi pe producătorii de energie pe bază de gaze naturale?! Şi dacă îi scuteşte pe aceşti producători, de ce să nu-i scutească pe toţi producătorii?! Iar dacă îi scuteşte pe producători, de ce să facă discriminări şi să nu-i scutească şi pe distribuitori, transportator, furnizori?!
Taxa de 2% nu este atât de împovătătoare pentru CE Oltenia
În plus, potrivit conducerii Complexului Energetic (CE) Oltenia (CEO), plata taxei de 2% nici nu este atât de împovărătoare! Şi-atunci, de ce să mai fie scutiţi?!
Sorin Boza, directorul CE Oltenia, declara, cu trei zile în urmă, că taxa de 2% pe cifra de afaceri înseamnă aproximativ 60 milioane lei pe an, ceea ce înseamnă o influenţă nesemnificativă asupra bugetului companiei! Îngrijorarea este provocată de plata certificatelor CO2.
„Am introdus această contribuţie (n.r. – 2% din cifra de afaceri) în buget şi nu ne va afecta semnificativ. Nici vorbă de faliment. Spre comparaţie, costul cu certificatele de emisii este de circa 1,3 miliarde de lei pe an”, a declarat, recent, Sorin Boza.
Pe de altă parte, într-un comunicat de presă al CE Oltenia, se arată că pierderile zilnice cauzate de greva minerilor pot “depăşi zilnic suma de cca 15 milioane lei”. Patru zile de grevă înseamnă 60 milioane de lei, adică exact cât taxa de 2%! Minerii au fost în grevă 6 zile! Cel mai probabil, se doreşte ca banii din taxă să rămână în companie şi să asigure majorăriile salariale promise! La un calcul absolut aproximativ, 60 de milioane de lei pe an înseamnă un plus de 500 lei brut pe lună pentru 10.000 de mineri.
Minerii reiau lucrul
Minerii de la Complexul Energetic Oltenia au reluat activitatea, în urma negocierilor de joi de la sediul Prefecturii Gorj, informează un comunicat al Ministerului Energiei. „Ca urmare a negocierilor de astăzi de la sediul Prefecturii Gorj între Ministerul Energiei, conducerea Complexului Energetic Oltenia şi sindicatele din cadrul CEO, minerii din cadrul Complexului au început să reia munca. Astfel, carierele în care activitatea se pregăteşte sa reînceapă sunt: Roşia, Rovinari, Tismana, Jilţ Nord, Jilţ Sud, Lupoaia şi Husnicioara „, se precizează în comunicat.
Anterior, tot într-un alt comunicat, ministerul a anunţat că minerii de la Complexul Energetic Oltenia vor primi un spor de producţie în valoare de 1.000 lei brut, respectiv 585 lei net, dacă vor relua imediat activitatea în carierele de lignit. Pentru conducători formaţie lucru din activitatea de producţie, mentenanţă şi transport cărbune va fi acordată o sumă de 700 lei brut, respectiv 409 lei net. Totodată, pentru personalul de conducere din activitatea de producţie, mentenanţă şi transport cărbune va fi acordat o sumă de 500 lei brut, respectiv 292 lei net. Pentru alte categorii de personal din activitatea tehnică, exploatare, mentenanţă, transport cărbune, sumele vor fi convenite în cadrul comisiei de negociere.
De asemenea, vor fi acordate vouchere de vacanţă pentru toti salariaţii în sumă de 1.450 lei, începând cu data de 1 mai 2019.
Prima pentru Sărbătorile Pascale se va acorda în aceleaşi condiţii ca şi primele pentru Ziua Meseriei, reprezentând un câştig net de cel puţin 330 lei.
„Administraţia se angajează să nu iniţieze niciun fel de măsuri în vederea aplicării de sancţiuni faţă de salariaţii participanţi la grevă, în condiţiile recuperării timpului de lucru. Ministerul Energiei garantează cele mai sus stabilite şi va întreprinde demersuri pentru promovarea actelor legislative necesare aducerii la îndeplinirea angajamentelor asumate de administraţie”, se mai arată în comunicat.
Ne mirăm că nu sunt stocuri de cărbune, dar Guvernul le-a redus la jumătate
Minerii din carierele de la CE Oltenia au intrat în grevă spontană vinerea trecută. Din lipsa cărbunelui, un grup de la Rovinari a fost oprit joi dimineaţă. Potrivit unor informaţii din piaţă, stocurile de cărbune la termocentralele ce aparţin de CE Oltenia sunt foarte mici. Astfel, la termocentrala Rovinari mai erau ieri 31.000 tone de lignit, la Turceni – 102.000 tone, la Craiova – 160.000 tone, iar la Isalniţa – 90.000 tone, adică, în total, 383.000 tone. De remarcat, cele 31.000 tone de la Rovinari înseamnă mai mult pământ decât cărbune!
În perioada grevei, consumul intern de energie electrică a fost între 6.500 şi 9.200 MWh/h, din care importurile au ajuns şi la 1.400 MWh/h. Practic, în ultima săptămână, România a fost importator net de energie, după ce, ani de zile, a fost exportator net. Producţia de energie pe cărbune a scăzut a scăzut, în perioada grevei, până la circa 1.400 MWh/h. De menţionat, anul trecut, în acelaşi interval (11 – 17 ianuarie), consumul de energie electrică era acelaşi ca şi în acest an, între 6.500 şi chiar 9.300 MWh/h, din care aproaximativ 1.000 MWh/h era reprezentat de export! Producţia pe cărbune a variat între 2.200 şi aproape 2.800 MWh/h.
Dar, pentru iarna 2017 – 2018, stocurile de cărbune la termocentrale erau aproape duble faţă de cele cu care CE Oltenia a intrat în iarna 2018 – 2019!
Într-un comunicat din 16 noiembrie 2017, CE Oltenia preciza că, potrivit HG “privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului Electroenergetic Naţional (n.r. – pentru iarna 2017 – 2018) în ceea ce priveşte combustibilul lignit, la data de 15 noiembrie 2017, CE Oltenia trebuia să aibă asigurat un stoc de 1,5 milioane tone de cărbune. Faptic, la data de 15 noiembrie 2017, CE Oltenia avea 1.239.800 tone de cărbune în depozitele termocentralelor, 312.200 tone în depozitele Direcţiei Miniere şi încă 39.600 tone pe traseu, în navete nedescărcate (în total, 1.591.600 tone)”.
Într-un alt comunicat de presă al CEO, din data de 22 octombrie 2018, se arăta că, potrivit HG “privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului Energetic Naţional pentru perioada de iarnă (n.r. – 2018 – 2019), la data de 01 noiembrie 2018, CE Oltenia trebuie să aibă asigurat un stoc de 800.000 tone lignit. Faptic, măsuratorile efectuate indică, la data de 22 octombrie 2018, 645.000 tone de cărbune în depozitele termocentralelor şi 250.000 tone în depozitele Direcţiei Miniere (în total, 895.000 tone lignit)”.
În România, potrivit legislaţiei privind siguranţa în aprovizionarea cu energie, iarna începe la 1 octombrie şi se termină la 31 martie. Pentru iarna trecută, stocurile de lignit erau de aproape 1,6 milioane tone. Iarna aceasta au fost programate de Guvern la numai 900.000 tone (aproape jumătate faţă de anul trecut). De ce ne mai mirăm că nu este cărbune şi că se opresc grupurile energetice?! Dacă stocurile ar fi fost dimensionate la nivelul celor de anul trecut, chiar dacă minerii ar fi intrat în grevă, la termocentrale ar fi fost mai mult cărbune, nu doar 383.000 tone! Iar producţia din termocentrale n-ar fi scăzut la 1.400 MWh/h, importurile n-ar fi crescut tot la 1.400 MWh/h, iar preţurile pe piaţa spot n-ar fi atins niveluri record, cu efecte aproape dramatice în toată economia!
