Ia foc piaţa gazelor: Curtea de Conturi spune că Romgaz şi Petrom mai au de plătit încă un miliard de euro la bugetul de stat

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a stabilit, în perioada 2011 – 2015, în mod incorect preţul de referinţă al gazelor naturale, prin urmare redevenţele cuvenite bugetului de stat au fost mai mici cu circa 4,6 miliarde de lei, se arată în raportul pe 2015 al Curţii de Conturi, publicat pe site-ul instituţiei. Principalii producători de gaze naturale din ţară sunt companiile Romgaz (deţinută de statul român) şi OMV Petrom (deţinută de OMV Austria). Astfel, Curtea de Conturi cere, practic, peste un miliard de euro de la companiile producătoare de gaze naturale. Din punctul nostru de vedere, această cerere este incorectă! Şi, în plus, Romgaz este pedepsit pentru că a dat mai multe gaze naturale pentru ca românii să nu îngheţe în case!

„Zăcămintele din care a fost extras ţiţei în perioada auditată, cea mai mare parte (peste 85%) au producţii mici, de sub 10.000 tone/trim, condiţii în care cota de redevenţă aplicabilă este cea minimă de 3,5% din valoarea producţiei. Preţurile de referinţă ale gazelor naturale extrase în România au fost stabilite incorect de către ANRM în perioada auditată şi s-au situat sub preţurile de referinţă care ar fi rezultat în condiţiile aplicării pct. II din Anexa la Ordinul preşedintelui ANRM nr. 98/1998 respectiv „ca echivalent valoric şi al puterii calorifice pentru un coş de combustibili alternativi, cu cea mai frecvenţa utilizare în România, cotaţi pe piaţă internaţională”, cu consecinţe în diminuarea cuantumului redevenţei cuvenite bugetului de stat cu aproximativ 4,6 miliarde lei”, se arată în sinteza raportului menţionat.

Printre recomadările Curţii de Conturi se numără “dispunerea de măsuri pentru analiza Ordinelor aplicate în perioada 2011-2015, în ceea ce privește stabilirea prețului de referință al gazelor naturale extrase în România, coroborat cu prevederile Legii petrolului nr. 238/07.06.2004, art. 54, inclusiv a legalității suspendării dispuse prin aceste Ordine, iar, pentru cazurile în care prețul de referință a fost stabilit în alte condiții decât cele reglementate de Legea petrolului, se recomandă analiza cauzelor și dispunerea de măsuri conform atribuțiilor și competențelor stabilite prin lege; reanalizarea modului de determinare a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România, astfel încât acesta să fie determinat cu respectarea legislației în vigoare; extinderea verificărilor asupra redevenței petroliere calculate și raportate la ANRM în perioada 2011-2015 (…)”.

Altminteri spus, ANRM ar trebui să ceară producătorilor de gaze să plătească ceea ce, conform Curţii de Conturi, nu au plătit. Adică 4,6 miliarde de lei, ceea ce, la un curs mediu al celor 5 ani, de 4,4 lei/euro, ar însemna aproximativ 1,04 miliarde de euro!

Ceea ce, din punctul nostru de vedere, este o “aiureală”! Reamintim, până la 1 decembrie 2012, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) stabilea preţul gazelor din producţia internă, atât pentru consumatorii casnici, cât şi pentru cei industriali. Iar producătorii erau obligaţi să vândă la aceste preţuri reglementate. De altfel, pentru că preţul gazelor din producţia internă stabilit de ANRE era de circa 3 ori mai mic decât preţul gazelor de import, FMI şi Comisia Europeană au cerut, iar autorităţile au aprobat, un calendar de liberalizare al preţului gazelor. Astfel, periodic, prin Hotărâre de Guvern, a fost majorat preţul gazelor din producţia internă livrat consumatorilor industriali până la convergenţa cu cel de import. Din nou, producătorii erau obligaţi să vândă la aceste preţuri. Pe 1 octombrie 2014 s-a liberalizat complet preţul pentru consumatorii industriali, rămânând în vigoare doar calendarul pentru consumatorii casnici. În prezent, şi calendarul de dereglementare a preţului gazelor pentru populaţie este suspendat, având în vedere că, practic, preţul gazelor din producţia internă a ajuns aproximativ la aceeaşi valoare cu cel de import şi asta pentru că a scăzut foarte mult preţul gazelor exportate de Gazprom (concernul rus fiind, practic, singurul exportator în România).

În plus, odată cu aprobarea calendarului de liberalizare a preţului gazelor, producătorii interni plătesc o suprataxă, pentru că s-a considerat că profiturile companiilor din domeniu cresc foarte mult doar din considerente de ordin legislativ.

Reamintim, încă din anul 2013, guvernanţii au introdus un impozit suplimentar pe producţia de gaze. Prin OG 7/2013 şi OUG 13/2014 a fost aplicat impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a adoptării calendarului de liberalizare a preţurilor la gaze. Astfel, producătorii interni plătesc statului, conform unei formule de calcul, 60% din diferenţa de preţ al gazelor stabilit de ANRE în anul 2012 (45,71 lei/MWh) şi „preţul mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă corespunzătoare cantităţilor comercializate pe piaţa concurenţială pentru consumatorii noncasnici, nu mai mic de 72 lei/MWh”. Ceea ce înseamnă că, indiferent cu ce preţ ar vrea să vândă producătorii interni, suprataxa o plătesc luând în calcul doar nivelul de 72 lei/MWh. Practic, producătorii interni sunt obligaţi să vândă la un preţ de minim 72 lei/MWh. Altminteri, dacă ar vinde sub 72 lei/MWh, tot Curtea de Conturi ar putea considera că s-au adus pagube companiilor!

Astfel, statul taxează producătorii interni, dar lasă „liber” preţul gazelor importate. În consecinţă, gazele din producţia internă, de-a lungul anului trecut, au fost mai scumpe decât cele ruseşti (singurul adevărat exportator de gaze în România fiind concernul Gazprom). Iar gazele din producţia internă au fost mai scumpe nu pentru că aici costurile ar fi extrem de mari faţă de cele ale Gazprom. Pur şi simplu preţul acestora a înglobat taxe pe care importatorii nu le plătesc: taxa pe stâlp şi suprataxa la gaze! Şi, “cireaşa de pe tort”, statul, prin Curtea de Conturi, le mai cere tot producătorilor interni încă un miliard de euro!

Romgaz pedepsit că a dat gaze populaţiei

„S-a constatat, pe de o parte, efectuarea unor tranzacţii între companii afiliate, iar, pe de altă parte, efectuarea unor tranzacţii cu gaze naturale la preţuri reglementate (peste cota stabilită conform Ordinului preşedintelui ANRE nr. 24/2013 şi Ordinului preşedintelui ANRE nr. 161/2014), acestea având influenţă directă asupra valorii redevenţei petroliere cuvenite bugetului de stat. La nivelul ANRM nu se cunoaşte, cu exactitate, nivelul fondurilor care trebuiau a fi constituite pentru transferul de tehnologie şi pregătire profesională, fiind constatate diferenţe între sumele evidenţiate de ANRM pentru această activitate şi sumele înscrise în acordurile petroliere”, se mai arată în constatările Curţii de Conturi.

Astfel, aici lucrurile sunt şi mai “frumoase”! În perioada geroasă din anii 2014 şi 2015, autorităţile au cerut Romgaz, companie deţinută de statul român, mai mult gaz pentru populaţie. Iar Romgaz, ca să nu îngheţe românii în case, a dat mai multe gaze pentru consumatorii casnici, evident, la preţul aferent acestui tip de consumatori (adică mai mic decât pentru industrie), sigur, depăşind cota stabilită de ANRE. Urmarea: Curtea de Conturi reproşează această decizie şi cere Romgaz banii înapoi!

În ceea ce priveşte domeniul petrolier, s-a constatat că în inventarul bunurilor din domeniul public nu au fost incluse toate zăcămintele confirmate, existând zăcăminte care nu au fost inventariate.

„Nu au fost luate toate măsurile pentru a se evita derularea de operaţiuni petroliere pe terenuri pe care se află amplasamente cu situri arheologice, rezervaţii naturale sau perimetre de protecţie hidrologică. S-a mai constatat un grad redus de realizare a lucrărilor asumate de titulari, atât din punct de vedere valoric, cât şi fizic, întrucât participanţii la apel au tendinţa de a prezenţa un volum de lucrări nerealist şi nesustenabil, pentru a obţine un punctaj mare în cadrul Apelului public de oferta, pentru că, ulterior, să solicite ANRM prelungirea perioadei de realizare a lucrărilor, întrucât realizarea acestora fie nu a fost demarată, fie realizarea lucrărilor nu se poate încadra în perioada stabilită iniţial”, se mai arată în raport.

De asemenea, ANRM nu a descalificat unii participanţi la apelul public de ofertă, în condiţiile în care documentele prezentate de aceştia fie erau incomplete, fie nu îndeplineau condiţiile legale privind perioada de utilizare.

Redevenţa minieră a adus pagube mai mici bugetului de stat

În ceea ce priveşte domeniul minier, Curtea de Conturi precizează că, la nivelul ANRM, nu este organizată evidenţa resurselor/rezervelor minerale ale ţării şi actualizarea permanentă a acesteia şi nu se poate face o radiografie completă a bogăţiilor de care ţară noastră dispune, astfel încât să fie posibilă întocmirea de situaţii centralizate, la nivel naţional, privind resursele/rezervele minerale ale ţării, incluzând şi situaţia rezervelor minerale neexploatate încă.

Mai mult, pentru doar 19 perimetre (17% din numărul total de 115 perimetre în care s-au desfăşurat activităţi de prospecţiune, în perioada 2011-2015), cercetarea s-a continuat în baza unei licenţe de explorare acordate de către ANRM.

„S-a remarcat existenţa a 453 licenţe de exploatare (344 de licenţe negociate şi semnate de ANRM cu titularii licenţelor de explorare încetate anterior anului 2011 şi 109 licenţe negociate şi semnate de ANRM în perioada 2011-2015), neintrate în vigoare ca urmare a faptului că acestea nu au fost aprobate printr-o hotărâre a Guvernului, aşa cum prevede art. 21 din Legea minelor nr. 85/18.03.2003. În totalul licenţelor de exploatare aflate în derulare în perioada auditată (496 de licenţe), ponderea o reprezintă licenţele prin care au fost concesionate zăcămintele de roci utile (aproximativ 64%), urmate de cele prin care au fost concesionate zăcămintele de ape minerale naturale, terapeutice, geotermale (aproximativ 16%) şi cărbuni (aproximativ 7%)”, susţin oficialii Curţii de Conturi.

Având în vedere că majoritatea licenţelor de exploatare neintrate în vigoare au fost acordate în perioada 1998-2000, se constată faptul că, timp de aproximativ 17 ani, titularii a 224 de licenţe de exploatare acordate în baza vechii Legi a minelor nr. 61/1998, neaprobate până în prezent prin hotărâre a Guvernului, au desfăşurat activităţi de exploatare doar pe baza avizelor la programele anuale de exploatare şi/sau cercetare acordate de ANRM.

„ANRM nu deţine informaţii pentru toate cantităţile de nisip şi pietriş exploatate din albiile minore ale râurilor şi din cuvetele lacurilor, respectiv nu a urmărit calcularea şi virarea la bugetul de stat a redeventei miniere, datorate de agenţii economici, având drept consecinţă diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma estimată la valoarea de 993 mii lei „, potrivit documentului.

În perioada 2011-2015, veniturile bugetului de stat au fost diminuate cu suma de 68,4 milioane de lei, reprezentând diferenţa de redevenţă minieră, calculată în condiţiile Legii nr. 262/2009 şi OUG nr. 102/2013, ca urmare a faptului că 19 titulari de licenţe de exploatare au refuzat să semneze sau au semnat cu întârziere actele adiţionale de modificare a cuantumului redevenţei, la valoarea actualizată.