Creșterea accelerată a cantităților de deșeuri și presiunea asupra resurselor naturale au determinat Uniunea Europeană să revizuiască legislația în domeniu, prin introducerea unor reguli mai stricte pentru circulația deșeurilor, în special în relația cu statele din afara UE. Regulamentul privind transferurile de deșeuri vine cu schimbări majore și cu un calendar strict de aplicare pentru care companiile care expediază, transportă, importă sau gestionează deșeuri, trebuie să se pregătească, arată o analiză semnată de Adrian Teampău, director, Consultanță în economie circulară, și Anca Andrei-Cimbru, manager Mediu și Sustenabilitate, Deloitte România.
Necesitatea unui astfel de act normativ este susținută de realitatea ultimilor ani, în care exportul de deșeuri către țări cu standarde de mediu mai reduse a generat riscuri semnificative pentru mediu și sănătate. Noile reglementări urmăresc să limiteze aceste practici și să încurajeze reciclarea și recuperarea materialelor din deșeuri mai aproape de locul de generare, în acord cu obiectivele economiei circulare.
Ce prevede regulamentul european?
Regulamentul introduce controale mai stricte asupra transferurilor de deșeuri, în special pentru exporturile către țări terțe. Astfel, exportul de deșeuri periculoase către state non-OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) este interzis, iar pentru alte tipuri de deșeuri sunt impuse condiții suplimentare, inclusiv obligația de a demonstra că acestea vor fi tratate în mod sustenabil.
Un alt element central este digitalizarea completă a procedurilor, toate notificările și documentele aferente transferurilor urmând să fie gestionate printr-un sistem electronic la nivelul Uniunii Europene.
De asemenea, sunt consolidate obligațiile privind trasabilitatea și responsabilitatea actorilor implicați, inclusiv prin cerințe mai stricte de audit și garanții financiare.
Impactul asupra mediului de afaceri
Noile reguli vor avea un impact semnificativ asupra companiilor implicate în gestionarea deșeurilor. În primul rând, acestea vor trebui să gestioneze un volum mai mare de obligații administrative, în special în contextul tranziției către sistemul digital.
În al doilea rând, restricțiile privind exporturile pot afecta modelele de business existente, în special pentru operatorii care depindeau de valorificarea deșeurilor în afara UE. În lipsa unor capacități suficiente de reciclare la nivel european, aceste schimbări pot conduce la creșterea costurilor și la necesitatea reorganizării fluxurilor operaționale.
Aplicarea noilor prevederi se realizează etapizat, ceea ce oferă operatorilor un interval limitat pentru adaptare. Regulamentul a fost publicat în mai 2024 și a intrat în vigoare o lună mai târziu, iar un moment-cheie este 21 mai 2026, când devine obligatorie digitalizarea completă a transferurilor de deșeuri prin sistemul electronic la nivelul UE. Ulterior, de la 21 noiembrie 2026, se aplică pe scară largă noile reguli privind exporturile de deșeuri, iar, începând cu 21 mai 2027, intră în vigoare cerințele privind auditul instalațiilor de reciclare din afara UE.
Acest calendar evidențiază faptul că, deși există perioade de tranziție, schimbările vor intra în vigoare într-un orizont de timp relativ scurt.
Provocări în implementare
Aplicarea eficientă a regulamentului depinde de modul în care statele membre vor asigura infrastructura și cadrul necesar. Printre principalele provocări se numără dezvoltarea capacităților de tratare și reciclare în interiorul UE, astfel încât deșeurile care nu mai pot fi exportate să fie gestionate corespunzător.
În același timp, este esențială clarificarea procedurilor și a responsabilităților operatorilor înainte de termenele-cheie menționate. Experiența arată că lipsa unor reguli clare și a unor perioade de tranziție adecvate poate crea dificultăți semnificative pentru mediul de afaceri.
Gestionarea deșeurilor reprezintă o provocare globală care necesită măsuri ferme. Regulamentul UE 2024/1157 este un pas important în această direcție, însă succesul în implementarea acestuia depinde de echilibrul dintre obiectivele de mediu și capacitatea companiilor de a se adapta în timp util noilor cerințe.
