Statul român îşi rezervă dreptul de a amâna aplicarea calendarului de liberalizare a gazelor naturale pentru populaţie până la rezolvarea unui diferend cu Comisia Europeană, astfel că scumpirea programată pentru 1 octombrie 2014 nu va mai avea loc, se arată într-un comunicat al Departamentului pentru Energie. Reamintim, în luna noiembrie vor avea loc alegeri prezidenţiale în Romania. Pe de altă parte, continuă problemele cu gazoductul Isaccea – Negru Vodă.
O delegaţie guvernamentală condusă de ministrul Energiei, Răzvan Nicolescu, a avut, luni, consultări, la Bruxelles, cu reprezentanţii Comisiei Europene (Direcţia Generală Energie) în legătură cu aspecte naţionale şi regionale din domeniul gazelor naturale.
“Există, însă, şi o divergenţă majoră cu Direcţia Generală Întreprinderi (DG Enterprise) a Comisiei Europene, referitoare la o presupusă interdicţie privind exportul de gaze naturale din România. Am cerut implicarea Direcţiei Generale Energie în soluţionarea acestui diferend, fapt care a fost acceptat. Am informat că, până la soluţionarea acestei situaţii, statul român îşi rezervă dreptul de a amâna aplicarea calendarului de liberalizare a gazului natural pentru populaţie. În consecinţă, intenţionăm să nu punem în aplicare creşterea preţului la gazul domestic agreată de Guvernul Boc cu Comisia Europeană pentru data de 1 octombrie ac“, a declarat Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie, citat în comunicat.
Potrivit calendarului de liberalizare asumat de România în 2012 în faţa FMI şi a Comisiei Europene, gazele pentru populaţie ar fi trebuit să se scumpească cu 3% la 1 octombrie 2014.
Convenţii bilaterale cu ruşii ne-au dus la Curtea Europeană de Justiţie
Pe de altă parte, discuţiile de la Bruxelles au mai vizat şi procedura de infringement a Comisiei Europene în privinţa exporturilor de gaze naturale.
Reamintim, pe 26 iunie 2009, CE a declanşat împotriva României o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor pentru încălcarea prevederilor regulamentului numărul 1775 din 2005. La sfârşitul lunii noiembrie 2011, Comisia Europeană anunţa, într-un comunicat de presă, că “Bulgaria şi România nu s-au aliniat încă pe deplin la normele UE privind piaţa gazelor naturale şi, prin urmare, a decis astăzi să defere aceste ţări Curţii Europene de Justiţie”.
De fapt, este vorba despre accesul terţului la reţea. Mai exact, pe tronsonul de gazoduct Isaccea-Negru Vodă nu are voie să transporte gaze decât Gazprom, fără ca vreo altă companie să aibă dreptul de a accesa conducta. Gazoductul merge mai departe, prin Bulgaria, spre Turcia, Macedonia, Grecia.
Având în vedere contractele şi acordurile interguvernamentale, România consideră gazoductul Isaccea – Negru Vodă drept conductă de tranzit şi nu conductă de interconexiune cu Bulgaria. Practic, prin aceste acorduri, se stipulează că, prin conducte, nu pot trece decât gaze ruseşti. Pentru România, Isaccea-Negru Vodă este conductă de tranzit. Pentru Comisia Europeană nu există un asemenea tip de conductă, ci numai de interconexiune (mai ales că leagă două ţări membre ale Uniunii Europene, România şi Bulgaria).
În condiţiile unei conducte de transport transfrontalier (cum sunt, de exemplu, gazoductele Giurgiu – Ruse sau Szeged – Arad), accesul terţilor la reţea trebuie asigurat. Altfel spus, oricine are bani şi poate închiria capacitate, poate transporta gaze naturale de oriunde şi în orice direcţie (înspre şi dinspre Bulgaria sau înspre şi dinspre Ungaria în cazul celor două conducte de transport transfrontalier). Ceea ce nu se întâmplă în cazul Isaccea – Negru Vodă.
De fapt, pe tronsonul Isaccea – Negru Vodă există trei conducte, pentru fiecare dintre ele fiind încheiate acorduri interguvernamentale: primul – la data de 29 noiembrie 1970, între Guvernele României şi Bulgariei, al doilea – la data de 29 decembrie 1985, între Guvernele României şi URSS, iar al treilea – la data de 25 octombrie 1996, între Guvernele României şi Federaţiei Ruse. Din 1974 până în 2009, prin Isaccea – Negru Vodă, conform Transgaz, au tranzitat din Federaţia Rusă spre Bulgaria, Turcia, Grecia şi Macedonia, circa 340 miliarde mc de gaze ruseşti. De remarcat, pentru tranzitul gazelor naturale, România a primit şi primeşte o plată deloc de neglijat (circa 1 dolar/100 km/1000 mc).
Pe de altă parte, din 1979 până în 2008, prin aceeaşi conductă, România a importat 110 miliarde mc.
Evident, acelaşi lucru se întâmplă şi cu Bulgaria, ţară prin care tranzitează gazul rusesc spre Turcia, Grecia şi Macedonia.
În caz de nevoie, Ucraina trebuie să primească gaze din ţările UE
Pe de altă parte, discuţiile de luni de la Bruxelles dintre ministrul român al Energiei, Răzvan Nicolescu, şi cei ai CE au mai vizat situaţia Rusia-Ucraina, interconectarea României cu statele din vecinătate, potenţialul resurselor din Marea Neagră, precum şi abordarea Comisiei Europene în privinţa gazelor de şist.
“Consultările au fost bune şi pe viitor am vrea să le organizăm mai des. Directorul General al Direcţiei Generale Energie, domnul Dominique Ristori este o persoană foarte profesionistă şi serioasă. Avem multe puncte de vedere şi abordări comune cu oficialii Comisiei Europene“, a mai precizat Răzvan Nicolescu, în comunicat.
Comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, se gândeşte la o aprovizionare cu gaz a Ucrainei din alte ţări europene, în cazul în care Rusia va opri livrările, potrivit unui interviu publicat în presa germană, transmite AFP, preluată de Agerpres.
“În caz de urgenţă, trebuie să existe posibilitatea de a livra gaz din alte state ale Uniunii Europene în Ucraina. În prezent, aproape toate gazometrele sunt pe jumătate pline. Până la începutul iernii, acestea trebuie să fie completate“, a declarat comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, într-un interviu acordat cotidianului Bild.
Gazprom, cel mai mare producător mondial de gaze naturale, asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei şi jumătate din aceste livrări trec prin Ucraina. Anul trecut, grupul rus a livrat Europei o cantitate de 162,7 miliarde de metri cubi via Ucraina, Belarus şi Turcia.
“Nu cred că preşedintele rus Vladimir Putin vrea să facă din aprovizionarea cu energie un instrument al politicii sale“, a mai spus Oettinger, în interviu.
Cu toate acestea, Oettinger a precizat că Executivul comunitar pregăteşte o analiză pentru summitul UE din octombrie, cu privire la consecinţele care ar putea apărea în cel mai rău caz posibil, respectiv o întrerupere totală a livrărilor de gaz din Rusia.
În prezent, şase ţări din UE depind în proporţie de 100% de gazul natural rusesc. Pentru aceste state, la fel ca şi pentru Ucraina, ar trebui să fie luate măsuri de precauţie pentru orice întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale.
“În caz de nevoie, Ucraina trebuie să primească gaze naturale provenite din ale ţări din UE“, a apreciat Oettinger. “După părerea mea, cel mai mare pericol ar fi ca tranzitul gazelor naturale să nu se poată efectua. Ar putea exista mai multe motive pentru acest lucru, de exemplu în cazul unor atentate. În acest caz, livrările spre Bulgaria şi Slovacia ar fi complet întrerupte“, a adăugat Oettinger.
Potrivit informaţiilor publicate de Institutul Naţional de Statistică, anul trecut, România a importat cu 50% mai puţine gaze decât în 2012. Anual, România importă în jur de 20% din consumul de gaze dintr-o singură sursă, respectiv Federaţia Rusă.
