Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Niculae Havrileţ (foto), preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), a declarat că, într-un an, autoritatea efectuează circa 1.000 de controale, în care sunt implicaţi aproximativ 35 de angajaţi. Cuantumul cumulat al sancţiunilor, aplicate anul trecut şi în primul semestru din 2014, depăşeşte 16 milioane de lei. Pe de altă parte, el a anunţat că recunoaşterea taxei de stâlp în tarifele de distribuţie nu poate influeţa preţurile finale reglementate mai devreme de 1 aprilie 2015. De asemenea, Niculae Havrileţ apreciază că populaţia nu va avea de suferit din cauza gazelor naturale în iarna ce va urma.
– Referitor la volumul de activitate al ANRE, câte reglementări elaboraţi anual şi cu ce număr de anagajaţi?
– Anul trecut au fost emise 130 de acte administrative, publicate în Monitorul Oficial al României, aferente sectorului gazelor naturale, energiei electrice şi eficienţei energetice. În programul de reglementari pentru acest an sunt propuse 74 de acte administrative. Totuşi, având în vedere modificările legislative prevăzute pentru acest an (proiect de lege pentru modificarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, transpunere a Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică), precum şi obligaţia ANRE de a elabora legislaţia secundară pentru aceste domenii, este puţin probabil să rămânem la 74 de reglementări. De altfel, s-a decis revizuirea trimestrială a Programului de Reglementări pentru anul 2014, pentru asigurarea armonizării reglementărilor ANRE cu prevederile şi termenele legislative naţionale şi europene din domeniul energiei.
Pe de altă parte, este greu de estimat numărul celor care participă la elaborarea acestor reglementări. Practic, aproape toţi angajaţii ANRE participă la procesul de emitere.
ANRE dezvoltă sistemul de reglementări pentru a răspunde atât exigenţelor impuse de liberalizarea pieţelor de energie, cât şi cerinţelor privind asigurarea unui cadru de reglementare predictibil şi a unui climat investiţional stabil, fără a neglija aspectele privind securitatea energetică şi de dezvoltare durabilă.
Procesul de elaborare a proiectelor de reglementări, de avizare internă, de supunere spre consultare publică şi de transmitere spre publicare în Monitorul Oficial al României presupune parcurgerea mai multor etape: redactarea proiectului şi a instrumentului de prezentare şi motivare a acestuia sub forma unui document de discuţie de către direcțiile de specialitate din cadrul ANRE, constituirea unui grup de lucru, dacă este cazul, în componenţa căruia sunt desemnaţi specialişti din cadrul direcţiilor, consultarea publică, prezentarea către Consiliului consultativ al ANRE. Propunerea de reglementare rezultată în urma consultării publice este transmisă spre analiză şi aprobare Comitetului de reglementare, apoi este semnaată de către preşedintele ANRE şi trimisă spre publicare în Monitorul Oficial. Aşa că, procesul de reglementare nu este deloc simlpu, necesită timp şi implică foate mulţi specialisti. Este greu de precizat numărul total al celor implicaţi în reglementare, dar pot spune că mai mult de 90% dintre angajaţii noştrii contribuie la realzarea formei finale a reglementării tehnice.
Devansare la liberalizare
– În ceea ce priveşte controalele, câte se efecttuează într-un an şi cu câţi angajaţi? Unde se fac aceste controale? Cum sunt alese companiile pe care le controlaţi?
– Controlul şi protecţia consumatorilor de energie s-au desfăşurat, în principal, în teritoriu, prin soluţionarea petiţiilor şi a neînţelegerilor precontractuale. Astfel, Activitatea de control s-a desfăşurat prin intermediul a 10 Oficii Teritoriale (Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Târgu Mureş şi Sibiu) şi a Serviciului Controlul Respectării Reglementărilor. Această activitate se realizează conform programului anual aprobat, potrivit legislaţiei în vigoare. De exemplu, anul trecut au fost programate 866 de acţiuni de control, iar pentru anul 2014 sunt programate 820. Cu toate acestea, în 2013 au fost realizate mai multe controale decât cele prevăzute în program, din cauza Notelor de control și necesitate primite de la celelalte departamente din ANRE. Astfel, anul trecut s-au realizat 1.267 de controale, din care 993 au fost efectuate de către Direcţia control teritorial, iar 274 – în urma unor note de sesizare, întocmite de către compartimentele cu atribuţii de supraveghere din ANRE, pentru care Direcţia control teritorial a aplicat sancţiuni contravenţionale. De altfel, cuantumul sancțiunilor aplicate anul trecut a fost de 7.422.700 lei, iar în primul semestru din acest an – 8.770.000 lei (n.r. – în total, 16,19 milioane lei).
Controalele se fac la companiile din domeniul energiei electrice şi termice, gazelor naturale, eficienţei energetice, dar şi la marii consumatori (care utilizează peste 1000 tone echivalent petrol anual), la autorităţile locale, precum şi în ceea ce priveşte etichetarea energetică pe piața de echipamente și aparate pentru care există reglementări specifice privind eficența energetică (adică la magazinele de produse electrocasnice).
Operatorii economici la care se fac controale sunt aleși din bazele de date ale ANRE, cu o periodicitate de 2 ani sau la propunerea altor departamente din cadrul ANRE (Direcția Generală Piață energie electrică, Direcția Generală Reglementări Comerciale, Prețuri și Tarife Gaze Naturale, Direcția Generală Acces la Rețea și Autorizare în domeniul Energiei Electrice, Direcția Generală Reglementări Tehnice și Autorizare în domeniul Gazelor Naturale).
Personal disponibil în cadrul directiei control teritorial este destul de mic: 36 de persoane în 2013 şi 32 de persoane în acest an.
– Se amână sau nu liberalizarea pieţei gazelor naturale, cel puţin în ceea ce priveşte consumatorii noncasnici?
– Conform calendarului convenit cu FMI, CE şi Banca Mondială, liberalizarea a fost programată pentru 1 ianuarie 2015. ANRE a propus o devansare a acestui termen, pentru 1 iulie 2014. Amânarea liberalizării pieţei gazelor naturale pentru toţi clienţii noncasnici prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Principalul avantaj îl reprezintă asigurarea timpului necesar aplicării măsurilor ce se impun în vederea liberalizării, având ca scop asigurarea continuităţii în furnizarea gazelor naturale către clienţii aflaţi în prezent în segmentul reglementat, prin stabilirea regulilor privitoare la derularea raporturilor contractuale în care sunt implicaţi clienţii noncasnici, pe fondul trecerii acestora de pe piaţa reglementată pe piaţa concurenţială.
În acest context, este vizată, în principal, notificarea de către furnizori, în timp util, a clienţilor noncasnici de pe piaţa reglementată, cu respectarea termenelor, în legătură cu opţiunile pe care aceşti clienţi le vor avea în procesul trecerii lor de pe piaţa reglementată pe piaţa concurenţială, astfel încât să nu fie înregistrate, la data liberalizării, distorsiuni în derularea raporturilor contractuale valabile la data comunicării notificărilor.
De altfel, intenţionăm să supunem procesului de consultare publică un set de reguli şi reglementări referitoare la obligativitatea informării clienţilor noncasnici reglementaţi cu privire la etapele şi implicaţiile liberalizării pieţei de gaze. De asemenea, vor fi supuse dezbaterii publice regulamentul privind desemnarea furnizorilor de ultimă instanţă, condiţiile specifice ale desfăşurării acestei activităţi, precum şi regulamentul privind schimbarea furnizorului.
Un alt avantaj al amânării îl reprezintă şi faptul că se asigură timpul necesar pentru modificarea şi completarea pachetului de acte normative secundare, de natură a susţine, în plan reglementar, liberalizarea pieţei interne de gaze pentru clienţii noncasnici, precum şi pentru implementarea unor măsuri de ordin tehnic, ce vizează îmbunătăţirea funcţionării pieţei din punct de vedere operaţional, cum ar fi, de exemplu, finalizarea sistemului SCADA de comandă şi achiziţii de date de la distanţă pentru toate punctele de intrare/ieşire în/din Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, realizarea platformei online pentru rezervarea capacităţii de transport pe puncte de intrare/ieşire şi realizarea sistemelor de comunicare şi schimb de date şi informaţii referitoare la fluxurile zilnice de gaze naturale. De altfel, instituţia noastră a adoptat deja Ordinul preşedintelui ANRE nr. 54/2014 privind unele măsuri pentru dezvoltarea pieţei gazelor naturale.
Dezavantajul major al amânării liberalizării pieţei interne de gaze naturale pentru clienţii noncasnici la data de 1 iulie 2014 constă în irosirea oportunităţii de fructificare a unui context favorabil al pieţei, caracterizat de scăderea consumului intern, a ponderii importurilor în structura amestecului de gaze naturale şi a preţului mediu de import, care ar fi condus la un impact social redus al procesului de liberalizare.
50% din producţia de gaze pe bursă
– De ce ANRE a optat pentru un procent de 20% şi nu mai mult (de exemplu 40%, cum s-a vehiculat) în privinţa obligativităţii producătorilor de a vinde pe bursă? Ordinul ANRE impune această obligaţie pentru o perioadă de 6 luni. Este o perioada de probă? Se schimbă lucrurile de anul viitor?
– Nu, nu este o perioadă de probă, ci una de tranziţie. ANRE va analiza modul în care producătorii de gaze naturale şi-au îndeplinit această obligaţie şi va elabora Metodologia în baza căreia se va stabili obligația producătorilor și furnizorilor de gaze naturale de a încheia tranzacții pe piețele centralizate în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2018, evident, luând în considerare atât aspectele pozitive, cât şi cele problematice identificate în această perioadă tranzitorie.
Procentul de 20% impus producătorilor de a încheia tranzacţii pe pieţele centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, a fost stabilit luând în considerare mai multe aspecte, care implică inclusiv aspecte legislative în vigoare. Printre acestea se numără analiza datelor, solicitatate în luna iunie 2014 producătorilor de gaze naturale, privind producția, consumurile tehnologice și ale centralelor electrice proprii (estimate), precum și situația cantităților deja contractate și a estimărilor privind injecția și extracția în depozite, aferente perioadei iulie-decembrie 2014, analiză în urma căreia s-a constat că ponderea cantităților rămase disponibile fiecărui producător era diferită, aceasta variind între 0% și 20% din producția proprie destinată pieței concurențiale. Pe de altă parte, principiile care guvernează materia efectelor juridice ale contractelor, atât în relaţia dintre părţile contractante, cât şi a celor dintre aceştia şi terţi, precum şi în virtutea principiului neretroactivităţii legii (OUG 35/2014 şi Ordinul președintelui ANRE 62/2014) reglementează exclusiv situaţiile juridice intervenite ulterior datei intrării în vigoare a acestor acte normative, au reprezentat alte aspecte pe care le-am luat în considerare la stabilirea procentului de 20%. De altfel, aceeaşi a fost poziţia ANRE şi în anul 2012, când a intrat în vigoare legea 123, care stipulează obligativitatea tranzacţionării energiei electrice pe piaţa concurenţială, în mod transparent, centralizat şi nediscriminatoriu. (n.r. – de exemplu, contractele Hidroelectrica cu ”băieţii deştepţi”, încheiate anterior promulgării Legii 123/2012, au rămas în vigoare până la intrarea în insolvenţă a companiei).
Referitor la evoluţia cantităţilor minime pe care producătorii şi furnizorii de gaze naturale vor avea obligaţia de a le tranzacţiona pe pieţele centralizate de gaze naturale în viitor la determinarea acestora se va avea în vedere faptul că măsura de introducere a obligației este una tranzitorie, luată în scopul creșterii lichidității pieței, al obținerii unor prețuri transparente și al familiarizării participanților cu o piață funcţionând în baza unor astfel de mecanisme concurenţiale, pentru ca, de la an la an, să se înregistreze o participare din ce în ce mai activă a acestora pe pieţele centralizate. Totodată, trebuie ţinem cont şi de recomandarea consultantului care a elaborat studiul “Modelul pieţei de gaze naturale din România în contextul celui de-al treilea pachet legislativ din domeniul energiei al Uniunii Europene”. Potrivit consultantului, cantităţile de gaze din producţia internă destinate tranzacţionării pe pieţele centralizate ar trebui să reprezinte echivalentul unui procent de 50% din consumul anual total previzionat al clienților noncasnici în anul 2015. În baza rezultatelor analizei nivelului de dezvoltare al pieței din România, a creșterii gradului de lichiditate și a disponibilității resurselor de gaze naturale, această cantitate de gaze naturale oferită inițial ar urma să descrească treptat, în fiecare an, începând cu anul 2016 și până în anul 2018.
(n.r. – reamintim, la cea de-a XXII-a ediţie a Conferinţelor FOCUS ENERGETIC, Niculae Havrileţ a anunţat că, anul viitor, procentul de gaze ce va trebui tranzacţionat pe burse creşte la 50%).
– Are România o piaţă funcţională de gaze?
– Piaţa de gaze naturale din România este o piaţă funcţională, aflată într-un continuu proces de evoluţie, adaptare şi integrare în piaţa unică internă europeană. Din acest motiv, piaţa de gaze este mereu perfectibilă şi, implicit, şi cadrul de reglementare specific suportă şi va suporta modificări şi completări şi în perioada următoare.
Un astfel de exemplu este oferit chiar de către pieţele centralizate de gaze naturale din ţara noastră. Beneficiind de experienţa unui an în care tranzacţionarea gazelor pe pieţele centralizate a fost posibilă, ambii operatori ai pieţelor centralizate (n.r. – OPCOM şi BRM) au transmis ANRE propuneri privind noi produse şi proceduri de tranzacţionare, venind, astfel, în întâmpinarea cerinţelor specifice ale participanţilor înscrişi în fiecare dintre aceste pieţe. ANRE va continua să sprijine dezvoltarea pieţelor centralizate de gaze, diversificarea produselor oferite la tranzacţionare şi creşterea lichidităţii acestor pieţe, având în vedere beneficiile incontestabile pe care acestea le pot aduce tuturor participanţilor la piaţa de gaze naturale.
Da, sunt optimist în această privinţă şi consider că odată cu dezvoltarea şi liberalizarea totală a pieţei de gaze, tranzacţiile pe pieţele centralizate din România vor înregistra, de la an la an, o participare din ce în ce mai activă.
– Aţi invocat prudenţă pentru consumatorul final în decizie. Cum este protejat consumatorul final în acest caz?
– Prudenţa în stabilirea unei obligații minime de tranzacţionare pe pieţele centralizate de gaze naturale este determinată de contextul actual al pieţei din ţara noastră, caracterizat de existenţa obligației producătorilor de a pune cu prioritate la dispoziția pieței reglementate cantitățile de gaze naturale din producția internă, necesare acoperirii consumului clienţilor reglementaţi, având în vedere obiectivul stabilirii unor structuri de amestec al gazelor, astfel încât să fie asigurate sursele de gaze pentru toate categoriile de clienţi.
De asemenea, s-a avut în vedere obiectivul asigurării cantităţilor necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor privind stocul minim obligatoriu pe care furnizorii trebuie să îl deţină în depozitele de înmagazinare la încheierea fazei de injecţie, astfel încât, în perioada sezonului rece, să nu fie afectată siguranţa aprovizionării clienţilor finali. Totodat, s-a ţinut cont şi de contextul regional şi internaţional.
Costul de oportunitate – mai mic în România
– Preţul gazelor cerut de producători a fost contestat de marii consumatori. Cum vedeţi rezolvată această problemă?
– În prezent, preţul gazelor naturale din producţia internă prevăzut de HG 511/ 2014 pentru piaţa reglementată, de 89,40 lei/MWh, se plasează în intervalul preţurilor estimate de valorificare a gazelor în Uniunea Europeană atât la nivelul lunii august 2014, cât şi la nivelul trimestrului III 2014. Preţurile avute în vedere la efectuarea acestei comparaţii au fost cele ale gazului natural ca marfă, fără a include şi tarifele de transport pe diverse rute.
În aceste condiţii, preţul este similar celor achiziţionate în hub-urile europene, comparaţia la nivelul unui client final mare impunând luarea în considerare a costurilor generate de aducerea gazelor naturale achiziţionate la locul de consum. Astfel, efectuând o astfel de comparaţie prin prisma costului de oportunitate a gazelor naturale, putem constata că, pentru un client final având un consum mare de gaze naturale, costul de oportunitate al gazelor din producţia internă este mai mic decât costul de oportunitate al gazelor achiziţionate din hub-ul de la Baumgarten, de exemplu, deoarece, la preţul gazelor naturale ca marfă (similar ca nivel, în prezent, în România şi Austria) s-ar adăuga, în cazul gazelor din producţia internă, doar tariful de transport în România, în timp ce, în cazul gazelor achiziţionate în Austria, s-ar adăuga, pe lângă tariful de transport în România, şi tarifele de transport percepute de operatorii de transport şi de sistem din Austria şi Ungaria.
În acest context, apreciem că analiza costului de oportunitate constituie un element extrem de important, ce trebuie avut în vedere de către orice potenţial cumpărător la fundamentarea deciziileor cu privire la achiziţia de gaze naturale pentru propriul consum.
– Suntem asiguraţi pentru iarnă, şi noi, şi Republica Moldova, din punct de vedere al aprovizionării cu gaze?
– Având în vedere nivelul stocurilor de gaze naturale constituite deja în depozitele de înmagazinare subterană la această dată şi evoluţia estimată a consumului pe perioada sezonului rece, putem aprecia că sunt create premisele evitării unor eventuale sincope în aprovizionarea populaţiei în cursul iernii următoare.
De altfel, Comisia Europeană derulează un proces de evaluare a riscurilor de întrerupere a aprovizionării pe termen scurt cu gaze naturale, în vederea identificării măsurilor necesare combaterii riscurilor primare din cele mai vulnerabile state membre. Evaluarea de risc pentru iarna următoare are la bază două scenarii posibile, cu intervale de timp diferite: 1 lună, respectiv 6 luni, construite în ipoteza întreruperii aprovizionării cu gaze naturale pe ruta de tranzit Ucraina (acesta ar fi Scenariul 1) şi în ipoteza întreruperii totale a aprovizionării cu gaze naturale din Federaţia Rusă (acesta ar fi Scenariul 2).
Evaluarea de risc vizează, cu precădere, trei regiuni geografice vulnerabile din punct de vedere al securităţii energetice, una dintre aceste regiuni fiind cea a statelor membre din sud-estul Europei, respectiv Bulgaria, Croaţia, Grecia, România şi Ungaria. Concluziile evaluărilor de risc vor fi prezentate Consiliului European din luna octombrie, în cadrul unui raport final, însoţit de un set de recomandări specifice.
Taxa de stâlp – în preţul gazelor din aprilie 2015
– Producătorii şi distribuitorii de gaze naturale trebuie să plătească «taxa de stâlp». Conform legislaţiei în vigoare, precum şi metodologiilor ANRE, taxele, impozitele etc trebuie preluate direct în tariful final. Este posibil ca preţul final al gazelor să crească cu mai mult decât se prevede în calendarul de liberalizare, prin recunoaşterea «taxei de stâlp» în tariful final?
– Conform legislaţiei în vigoare, distribuitorii de gaze naturale au obligaţia de a plăti impozitul pe construcíi speciale începând cu anul 2014.
Conform prevederilor metodologiei de tarifare, elaborată şi aprobată de ANRE, chiar dacă au existat, din partea operatorilor licenţiaţi, solicitări de recunoaştere anticipată a acestei taxe în veniturile unitare aferente anului 2014, aceasta va fi recunoscută în categoria costurilor preluate direct (costuri ce nu pot fi controlate şi asupra cărora conducerea titularului de licenţă nu poate acţiona direct, reprezentând taxe, impozite, alte asemenea) la ajustarea veniturilor unitare aferente anului 2015 şi se va reflecta, astfel, în tarifele de distribuţie aferente anului 2015.
Astfel, în funcţie de valoarea efectiv plătită, recunoaşterea acestei taxe în tarifele de distribuţie nu poate influeţa preţurile finale reglementate mai devreme de 1 aprilie 2015.
Pentru continuarea procesului de armonizare şi implementare a legislaţiei secundare adecvate dezvoltării unei pieţe interne de energie, ANRE va urmări, în continuare, aplicarea celor mai bune practici europene în domeniu, adaptate la specificul naţional, în cadrul unui proces consultativ obligatoriu la nivelul transparenţei decizionale.
– Anul acesta vor mai fi creşteri de preţuri la gaze?
– Începând cu data de 1 ianuarie 2014 şi până în prezent au avut loc 3 modificări ale preţurilor finale reglementate. Astfel, pentru consumatorii non-casnici, pe 1 ianuarie era prevăzută, în calendar, o majorare de 2%, dar, în factură, s-a resimţit doar 1%, la 1 aprilie – tot 2%, dar, de fapt, a avut loc o scădere de 1% în medie, iar la 1 iulie – 3%, dar creşterea a fost de 2,5%. Pentru consumatorii casnici, conform calendarului, la 1 ianuarie era prevăzută o majorare de 4%, dar s-a realizat 2%, la 1 aprilie – 5%, dar s-a realizat 1%, iar la 1 iulie – 5%, dar s-a realizat 1,5%.
Astfel, la clienţii casnici, pe primele 3 trimestre, în loc de o creştere cu 7%, prevăzută în calendar, s-a consemnat o creştere de doar 2,5%, iar la clienţii noncasnici, în loc de 14%, a rezultat o creştere de 4,5%, datorită evoluţiei pozitive a pieţei, ca urmare a scăderii preţurilor pe pieţele internaţionale şi a unor importuri mai mici de gaze.
Începând cu data de 1 octombrie 2014, conform prevederilor actelor normative în vigoare (n.r. – HG 511/2014), dar şi în concordanţă cu prevederile calendarului de liberalizare, modificarea preţului de achiziţie a gazelor din producţia internă pentru piaţa reglementată ar putea avea ca efect modificarea preţurilor finale reglementate. Astfel, în perioada octombrie – decembrie 2014, pentru clienţii casnici se estimează, conform legislaţiei în vigoare în acest moment, o creştere maximă de 3% a preţurilor finale reglementate. Pentru clienţii noncasnici urmează să se analizeze. Având în vedere că este vorba de anotimpul rece, trebuie ţinut cont de faptul că necesarul de gaze naturale din import va creşte. Cantităţile de gaze naturale din depozitele de înmagazinare nu vor fi suficiente, fiind posibilă o creştere a procentului de amestec (faţă de cel de 10%, care este în prezent în preţurile finale reglementate). În consecinţă, preţurile finale reglementate vor fi ajustate începând cu data de 1 octombrie, dar, având în vedere că această ajustare este în strânsă corelaţie cu cantităţile din depozite şi cu estimarea consumului cât mai aproape de data de 1 octombrie, nu se poate stabili cu exactitate nivelul preţurilor finale reglementate pentru clienţii noncasnici până la sfârşitul anului 2014.
Pe de altă parte, ANRE trebuie să transpună legislaţia primară în legislaţia secundară. Dacă Guvernul sau Parlamentul modifică legislaţia în vigoare, evident că ANRE va acţiona în consecinţă.
Principala provocare cu care ne confruntăm în momentul de faţă o constituie suportabilitatea preţurilor la consumatori, în special cei casnici. Pe de altă parte, acestea nu trebuie să compromită sustenabilitatea companiilor, concomitent cu asigurarea pentru operatorii din sectorul energetic a unor principii esenţiale, cum sunt cele privind predictibilitatea, transparenţa şi stabilitatea legislaţiei, în aşa fel încât criteriile legate de existenţa pieţelor liberalizate impuse la nivel european să poată fi aplicate.
