Foarte la modă în ultimul timp în SUA sunt răscumpărările de acțiuni, numite colocvial „buybacks”, în care o societate își folosește proprii bani pentru a achiziţiona propriile depozite. În urma deciziei acționarilor, companiile din SUA au cheltuit 2.100 miliarde dolari pe astfel de răscumpărări în ultimii cinci ani, potrivit unei cercetări a HSBC.
Asta înseamnă că aceste 2.100 miliarde dolari nu fost cheltuite pe formarea angajaților, în construcţia de noi fabrici sau pe achitarea împrumuturilor. Nici măcar nu s-au întors la acționari ca dividende, care ar fi putut fi reinvestiţi.
Cu toate acestea, răscumpărările au fanii lor, cum este şi cazul miliardarului Carl Icahn, care i-a scris CEO-ul Apple, Tim Cook, în 2013: „Este convingerea noastră că board-ul unei societăți are responsabilitatea de a recunoaște oportunitățile pentru a crește valoarea acționarilor, care include alocarea de capital pentru a realiza răscumpărări la scară largă.”
În aceeași scrisoare, Icahn a susținut că, dacă Apple şi-a răscumpărat acțiunile, „rezultatul va fi o creștere imediată a câștigurilor pe acțiune de 33%, ceea ce înseamnă o creștere de 33% a valorii acțiunilor.”
Susținătorii spun că măsura ar recompensa acţionarii pe termen lung, prin creșterea eficientă a proprietăţii lor asupra companiei, iar ei ar contribui la creșterea valorii unei acţiuni prin majorarea câștigurilor pe acțiune. Iar atunci când nu există nicio altă utilizare a cash-ului unei companii, aceste răscumpărări sunt o alternativă mai bună decât cheltuielile riscante pe eventuale preluări sau cu alte investiții mari.
Pe de altă parte, singurul impact al răscumpărărilor este să facă lucrurile să arate mai bine decât par. Da, câștigurile per acțiune cresc, dar asta nu pentru că și câștigurile sunt în creștere.
Toate dovezile arată că, în ultimii ani, răscumpărările de acțiuni nu au ajutat de fapt deloc la creșterea valorii acțiunilor.
