Eugen Nicolicea la conducerea ANRE

În ultima vreme, din ce în ce mai multă lume îşi manifestă nemulţumirea, unii cinstit, alţii – mai puţin, în legătură cu activitatea conducerii ANRE. Deşi aceste atacuri vin pe fondul creşterii exagerate a preţului energiei electrice, nu credem, totuşi, că sunt tocmai întâmplătoare! La sfârşitul lunii octombrie se încheie mandatul preşedintelui autorităţii, Niculae Havrileţ, al vicepreşedintelui Emil Calotă şi al membrilor Comitetului de Reglementare Gheorghe Barbu şi Zoltan Nagy-Bege. În piaţă deja sunt zvonuri că PSD îl susţine la şefia ANRE pe Eugen Nicolicea, deputat neîncetat din 1992 încoace şi, din când în când, ministru. Cert este că, în piaţa de energie, lucrurile nu merg cum şi-ar dori consumatorii: preţurile au crescut, în prezent, de circa 3 ori faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut! Dar, în cadrul ANRE, de domeniul energetic se ocupă vicepreşedintele Henorel Soreaţă. Adevărat, este proaspăt instalat în conducerea autorităţii, dar aceleaşi zvonuri spun că acesta a fost numit de Parlament nu pentru că a activat în ANRE, ca director al Direcţiei Control, ci pentru că ar fi rudă cu Liviu Dragnea!

Cu sau fără Havrileţ, Horeaţă sau Nicolicea, un lucru este cert: atacurile la adresa instituţiei nu fac decât să slăbească capacitatea şi credibilitatea ANRE de a răspunde provocărilor pieţei! Iar, în ceea ce priveşte creşterile enorme ale preţului electricităţii, cea mai bună variantă o reprezintă schimbarea legislaţiei! Atâta timp cât pe piaţa la termen se poate tranzacţiona energie doar la preţuri şi cantităţi fixe, piaţa spot “va înflori”! Dar, piaţa spot este extrem de sensibilă la orice modificare a mixului de producţie, la variaţiile de temperatură, la zvonuri etc. Nu numai în sus, ci şi în jos. Pentru consumatori, evident, cele mai importante sunt variaţiile “în sus” ale preţului! Şi acum exact cu acest fenomen ne confruntăm. Anii trecuţi, când variaţiile au fost “în jos”, ajungându-se pe piaţa spot la preţuri de 1 leu/MWh, au suferit producătorii. De aceea trebuie modificată atât legislaţia primară, cât şi cea secundară, pentru a asigura o stabilitate cât mai mare a pieţei de energie!

Mihai Tudose vrea anchetă parlamentară la ANRE

„Eu cred că este un moment în care noi, Guvernul, să cerem public Parlamentului o anchetă la ANRE. Nu sunt subordonați nouă, dar cred că Parlamentul poate să-l întrebe pe domnul, cum îl cheamă, Havrileț, de ce lui îi e cald, așa, de vreo trei luni, două luni și nu a făcut ce trebuie. Poate facem și o adresă oficială către Parlament”, a declarat Mihai Tudose la începutul ședinței de Guvern.

Ministrul Energiei, Toma Petcu, a precizat că un astfel de demers al Executivului către Legislativ este posibil. „O să fac o notă către dumneavoastră, pentru că Guvernul României poate cere Parlamentului acest lucru, o notă de informare cu procedura legală, dumneavoastră urmând să decideți în consecință „, a completat ministrul, adresându-se premierului.

Tudose a mai spus: „Tocmai am decis să o facem, că poate îl întreabă cineva și domnia sa (Niculae Havrileț — n.r.), neavând obligația să informeze Guvernul, nu putem să-l deranjăm, e vară, e cald”.

Ministrul Energiei, Toma Petcu, a precizat, în același context, că, în urma analizei realizate la nivelul ministerului, față de săptămâna trecută prețurile la energia electrică sunt într-o ușoară scădere pe „PZU, pe bursa secundară”, dar că, în continuare, ANRE nu a realizat „o analiză riguroasă și transparentă a comportamentului pe piață, pe piața de a doua zi”.

„De asemenea, aș vrea să menționez că în data de 4 august s-a înregistrat un vârf de consum orar de aproape 8.200 MW, cel mai mare nivel din luna august în ultimii ani. De asemenea, considerăm în continuare că trebuie făcută o analiză riguroasă și transparentă de către ANRE a comportamentului în piață, în special pe piața zilnică, de a doua zi. Am avut o întâlnire și cu ACUE, Asociația Companiilor de Utilități din Energie, practic cei care cumpără această energie din piață. Ei, de asemenea, și-au exprimat indignarea că nu au reușit, în luna iunie, să tranzacționeze acele cantități pentru trimestrul al III-lea. Aveau speranțe foarte mari ca acum, în luna august, să se tranzacționeze mîcar parțial trimestrul III… „, a mai spus ministrul Energiei.

Premierul l-a întrerupt pe Toma Petcu și l-a rugat să explice „mai pe românește, cine trebuia să organizeze licitațiile”. Ministrul i-a răspuns: „Toate aceste licitații trebuiau să fie ținute de către ANRE”.

„Din păcate, conform comunicatului dat de ANRE în cursul zilei de astăzi (n.r. – miercuri) au spus foarte clar că pentru trimestrul III, adică pentru luna septembrie, care mai putea fi licitată, nu vor mai organiza, din motivele indicate de dumnealor. (…) Ridică probleme legate de cantități, adică nu lucruri concrete, care să fie bine detaliate, asta ce am văzut și noi din comunicatul dumnealor, pentru că, direct, nu au comunicat niciodată Ministerului Energiei. Bine, nici nu au sarcina să o facă, dar nu au justificat niciodată semnele de întrebare pe care le-am ridicat”, a afirmat Toma Petcu.

Nici deputaţii nu văd ANRE “cu ochi buni”

Pe de altă parte, se pare că “s-a rupt lanţul de iubire” între preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu (PSD), şi conducerea ANRE, din cauza OUG 64/2016, care modifică legislaţia în privinţa gazelor naturale.

Iulian Iancu ar fi vrut ca toată producţia de gaze să se tranzacţioneze pe Opcom. Ceea ce, potrivit ANRE, încalcă Legea Petrolului şi acordurile petroliere (n.r. – gazele se extrag potrivit Legii petrolului nr. 238/2004). Conform acestei legi, titularul acordului petrolier are dreptul “să dispună asupra cantităților de petrol (n.r. – gaze) ce îi revin, conform clauzelor acordului petrolier, inclusiv să le exporte”. Obligaţia de a tranzacţiona gazele pe Opcom contravine, se pare, legii, pentru că, în acest mod, un producător nu mai poate “să dispună asupra cantităţilor”. Mai mult, se pare că aceeaşi părere o are şi Bruxellesul! Cert este că Plenul Camerei Deputaţilor a decis să retrimită la comisii proiectul de lege pentru adoptarea OUG 64/2016.

Opinia noastră este că un producător poate să-şi vândă marfa oricui doreşte, la ce preţ doreşte! Dar, cel puţin în ceea ce priveşte gazele naturale din producţia internă, tranzacţiile ar trebui să fie transparente! Ar trebui ca opinia publică să ştie cine vinde, cine cumpără, ce cantitate, pe ce perioadă şi la ce preţ! Ca să se evite apariţia “băieţilor deştepţi din gaze”!

Pe de altă parte, deputaţii au modificat şi legea de organizare a ANRE, proiectul de act normativ aflându-se acum la Senat, cameră decizională. Astfel, potrivit proiectului de modificare a legii ANRE, adoptat de Camera Deputaţilor, membrii conducerii autorităţii pot fi revocaţi din funcţie “pentru exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă care are ca urmare perturbarea semnificativă a sectoarelor şi/sau pieţelor de energie electrică, termică sau ale gazelor naturale”.

Reamintim, la prezentarea Raportului de activitate pe anul trecut (la mijlocul lunii iunie 2017, după ce ANRE şi-a exprimat opinia în legătură cu modificările la OUG 64/2016), Iulian Iancu a cerut președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Niculae Havrileț, să refacă raportul anual pe 2016 al instituției, pe motiv că acesta este „incomplet, incorect și inexact”.

„Concluzia noastră este că trebuie refăcut raportul, completat și corectat și vom face analiza de detaliu cu el refăcut. Raportul, analizat foarte atent de membrii comisiilor, constată, surprinzător, faptul că există o similitudine în modul de redactare între 2016-2015. Nu vreau să spun că sunt capitole copy-paste, dar nu acesta este lucru cel mai important, ci faptul că raportul conține date inexacte, contradictorii și evită o informare corectă la capitole foarte importante, care prezintă un interes deosebit pentru consumatori și care le-ar permite consumatorilor să aibă o oglindă privind evoluția tarifului între, spre exemplu, cei opt operatori din zona de distribuție”, spunea, la acel moment, președintele Comisiei pentru industrie și servicii din Camera Deputaților, Iulian Iancu.

Ciudat este că, pe site-ul Comisiei pentru Industrii, apar ca dezbătute, în aceeaşi zi, două rapoarte ale ANRE, aferente atât anului 2015, cât şi anului 2016! Raportul pe anul 2015 a fost, însă, prezentat în faţa comisiilor reunite ale Parlamentului şi dezbătut pe 28 iunie 2016! Adică anul trecut, aşa cum era normal! De remarcat, în “RAPORTUL COMUN asupra Raportului anual privind activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei pe anul 2016” se scrie că “dezbaterile au avut loc în ședința comună din data de 15 iunie 2017, în prezența majorității senatorilor și deputaților”. În cel pentru 2015, în raportul comisiilor se scrie numai “dezbaterile au avut loc în ședința comună, în prezența majorității senatorilor și deputaților”, fără a se mai preciza şi data! Cert este că ambele rapoarte sunt publicate pe site-ul Comisiei pentru Industrii a Camerei Deputaţilor în aceeaşi zi, 28 iunie 2017, în ordine succesivă: numerele 7 şi 8!

Trebuie modificată legea energiei

În toată această “nebunie”, un lucru este sigur: trebuie modificată legislaţia! Atât cea primară, cât şi cea secundară!

Potrivit legislaţiei primare, legea 123/2012, “tranzacţiile cu energie electrică se desfăşoară pe piaţa concurenţială, în mod transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu”, iar producătorii sunt obligaţi “să oferteze public şi nediscriminatoriu pe piaţa concurenţială întreaga energie electrică disponibilă”. Astfel, “centralizat” înseamnă că toată cantitatea de energie produsă în România se poate tranzacţiona pe platformele administrate de Opcom. Dar, dacă toate tranzacţiile se realizează pe Opcom, atunci participanţii la piaţă trebuie să deţină o licenţă de producere, transport, distribuţie sau furnizare a energiei electrice. Licenţa de producător se poate obţine doar după ce funcţionează centrala electrică. De aici au apărut şi problemele legate de investiţiile în producerea de energie, cel puţin utilizând combustibili clasic. În afară de noua termocentrală a Romgaz, de la Iernut, nimeni nu s-a mai apucat să construiască ceva! Ceea ce este firesc: orice bancă „normală la cap” cere garanţii la acordarea unui împrumut. La un credit pentru construcţia unui grup energetic, cea mai utilizată formulă de garantare o reprezenta contractul de vânzare a energiei electrice ce urmează să fie produsă. Legea 123/2012 interzice contractele directe între un vânzător şi un cumpărător de electricitate, singura variantă acceptată fiind „centralizat”, adică pe Opcom. Dar, pe Opcom, nu pot tranzacţiona decât producătorii licenţiaţi de către ANRE, care nu acordă licenţă decât dacă centrala este funcţională! Practic, ne învârtim într-un cerc vicios! De aceea nici nu mai sunt investiţii private în producerea de energie electrică!

Opinia noastră este că aceste prevederi au fost introduse în lege pentru a descuraja reapariţia “băieţilor deştepţi din energie”! Şi este foarte bine să nu mai apară! Totuşi, n-ar trebui blocate investiţiile, de teama “drobului de sare”! De aceea, propunerea noastră este să se reintroducă acele contracte bilaterale directe, încheiate de către producători, dar cu obligaţia ca, în 24 de ore de la semnare, acestea să fie publicate fie pe site-ul propriu, fie pe site-ul ANRE, fie pe cel al Opcom!

Şi ANRE ar trebui să modifice legislaţia secundară

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă piaţa este reprezentată de Ordinul 78/2014 al ANRE. Potrivit acestui ordin, o ofertă de vânzare sau cumpărare de energie trebuie să conţină valori de pornire “precis determinate, iar, după încheierea tranzacţiilor, pe baza regulilor descrise pentru fiecare modalitate de tranzacţionare în prezentul regulament, acestea determină valori precise, fixe, constante la nivelul celor stabilite la tranzacţionare pe toată perioada de valabilitate a contractului, ale cantităţii orare şi totale şi preţului tranzacţiei şi asupra cărora contractul asociat tranzacţiei nu permite modificări”. Adică o ofertă trebuie să conţină cantităţi şi preţuri fixe. Toată lumea, producători şi furnizori, ar dori să încheie contracte pe termen cât mai lung, chiar şi pe 5 sau 10 ani. Explicaţia atât a producătorilor, cât şi a furnizorilor este aceea că trebuie să ştie veniturile şi costurile pentru a avea un plan de afaceri cât mai realist. Pe de altă parte, conform aceloraşi actori ai pieţei, un contract cu cantităţi şi preţuri fixe induce un risc pe care nimeni nu şi-l poate asuma! Pentru un consumator, dacă azi preţul este 1 leu, iar peste 5 ani este 10 bani, riscul este foarte mare! De asemenea, pentru un producător, dacă astăzi preţul este 1 leu, iar peste 5 ani este 5 lei, de asemenea un preţ fix de 1 leu reprezintă un risc foarte mare!

De aceea nimeni nu îşi permite să încheie contracte pe termen mai lung de un an, iar cantităţile sunt din ce în ce mai mici pe pieţele la termen. Evident, pentru că nimeni nu-şi permite “luxul” de a avea pierderi cu bunăştiinţă!

De exemplu, potrivit rapoartelor Opcom, în anul 2013, cota de piaţă a Pieţei Centralizate a Contractelor Bilaterale (PCCB – piaţă la termen) a fost de aproape 42%, iar a pieţei spot (Piaţa pentru Ziua Următoare – PZU) – de 31%. În prezent, piaţa spot se apropie de 50%! Ceea ce nu este normal! Piaţa spot este o piaţă reziduală, de reglare, care ar trebui să aibă cel mult o cotă de piaţă de 10% – 15%! Dar, constrângerile legislaţiei nu permit!

În aceste condiţii nici nu mai e de mirare că apar presiuni enorme pe preţ, iar acesta atinge cote alarmante!

Efecte la consumator

În plus, o piaţă spot este extrem de volatilă şi sensibilă la orice modificare a condiţiilor iniţiale. Aşa s-a întâmplat în iarnă, când cererea a crescut din cauza gerului, aşa se întâmplă şi acum, când cererea a crescut din cauza caniculei! Preţurile au ajuns acum, pe PZU, şi la 570 lei/MWh!

De remarcat, în Cehia, ţară cu care piaţa spot din România este cuplată, preţurile n-au depăşit 42 de euro/MWh, în timp ce în România a ajuns, în anumite intervale, şi la aproape 125 euro/MWh (570 lei/MWh). Un astfel de preţ are efecte nu numai asupra consumatorului casnic, ci, mai ales, asupra consumatorului industrial! În condiţiile în care economia României este, încă, una energofagă, evident că orice creştere a preţului energiei se va resimţi în costurile de producţie ale oricăror bunuri şi, în final, asupra preţului de vânzare. Iar aceasta înseamnă că va scădea considerabil competitivitatea produselor româneşti şi, în consecinţă, vânzările, exporturile, cu efecte inclusiv macroeconomice, de la scăderea importurilor, la creşterea inflaţiei şi a deficitului de cont curent! Iar inflaţia va lovi, o dată în plus, tot în românul de rând: după ce că plăteşte mai mult la “lumină”, va trebui să plătească mai mult şi pe pâine, pe mâncare, pe apă, pe medicamente, pe metrou, pe mobilă etc.!

Pe de altă parte, un preţ de 570 lei/MWh arată că siguranţa în aprovizionare costă! Perioada de vară este caracterizată de secetă şi lipsa vântului, adică cei mai ieftini producători, hidrocentralele şi eolienel, nu produc suficient. Astfel, pe piaţă se tranzacţionează cea mai scumpă energie, produsă în termocentralele pe cărbune şi gaze naturale. România nu s-a putut plânge până acum nu are suficientă energie! A avut! Adică a reuşit să-şi asigure securitatea în aprovizionare. Dar cu un preţ!

De aceea recomandăm autorităţilor să caute mai puţin vinovaţii de tipul “acarul Păun” şi să modifice legislaţia, principalul vinovat în opinia noastră, pentru a asigura lichiditate pieţei energetice şi preţuri corecte, dar competitive!