Uniunea Europeană caută soluții ca ”să împuște mai mulți iepuri odată”: să scadă emisiile de gaze cu efect de seră (”vinovate” de schimbările climatice pe care le resimțim cu toții, de la secetă, la inundații, de la veri extrem de toride, la ierni polare peste tot în lume), să scadă facurile la toți consumatorii, casnici și industriali, iar alimentarea cu energie (electrică, termică, gaze naturale etc.) să fie sigură. Cea mai simplă metodă de a realiza aceste deziderate o reprezintă eficiența energetică (scăderea consumurilor energetice). Potrivit analizelor, o creștere a eficienței energetice cu 40% până în anul 2030 înseamnă o reducere a consumurilor de energie primară la nivelul Uniunii Europene cu 34% față de nivelul din anul 2005, o scădere anuală a facturii UE de 350 de miliarde euro la importurile de energie și o diminuare substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră. Se preconizează că investiţiile pentru eficienţă şi tehnologii inovative sunt compensate prin economii totale de combustibili de peste 1.000 de miliarde de euro/an. Practic, cea mai simplă metodă de a diminua factura la energie o reprezintă eficiența, scăderea consumurilor, de la măsuri la îndemâna oricui (cumpărarea de electrocasnice A+++, stingerea luminilor în încăperile unde nu este nimeni, utilizarea de becuri cu LED etc.), până la măsuri mai sofisticate (noi tehnologii de producție sau creșterea eficienței energetice a clădirilor).
Un domeniu în care se pune problema eficienţei energetice este cel al clădirilor. În Uniunea Europeană sunt circa 160 de milioane de clădiri, ce reprezintă 40% din consumul total de energie în UE şi 36% din emisiile de gaze cu efect de seră. Circa 75% dintre clădirile europene sunt ineficiente energetic. Pe de altă parte, sectorul construcţiilor cu tehnologii verzi ar asigura 10% din PIB-ul UE şi 32 de milioane de locuri de muncă la nivel comunitar. Pachetul legislativ al UE „20-20-20” stabilește că, până în anul 2020, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse cu 20%, energiile regenerabile trebuie să ajungă la 20% din consum, iar eficiența energetică trebuie să sporească cu 20%. Astfel, până în anul 2020, se preconizează o reducere de consum de 165 de milioane tone echivalent petrol (tep) şi contribuţie cu 50 de milioane tep din surse regenerabile de energie.
Comisia Europeană chiar a adoptat două directive care, printre altele, prevăd ca țările membre să implementeze foi de parcurs (cu obiective orientative pentru anii 2030, 2040 și 2050), pentru a dezvolta parcuri imobiliare mai eficiente energetic și a transforma clădirile existente într-unele cu un consum de energie aproape egal cu zero (nearly zero-energy buildings), să stabilească strategii de renovare pe termen lung, pentru a sprijini renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât în sectorul public, cât și privat, să se echipeze clădirile noi cu dispozitive cu autoreglare, pentru reglarea separată a temperaturii în fiecare cameră sau, dacă este justificat, într-o zonă desemnată încălzită din unitatea de clădire.
Comisia cere, de asemenea, ca, până în anul 2025, clădirile nerezidențiale care au sisteme de încălzire sau sisteme combinate de încălzire și ventilare a spațiului să fie echipate cu sisteme de automatizare și control. Aceste clădiri noi sau supuse unor renovări majore trebuie să aibă și cel puțin un punct de reîncărcare, precum și infrastructura încastrată pentru cel puțin un loc de parcare din cinci, pentru a permite instalarea ulterioară a punctelor de reîncărcare pentru vehicule electrice. În plus, statele membre trebuie să reglementeze cerințe minimale privind performanța energetică a clădirilor noi, a celor care sunt supuse unor renovări majore sau pentru înlocuirea sau modernizarea unor elemente din clădiri (sisteme de încălzire/răcire, acoperișuri, pereți etc.). Bruxellesul se gândește și la mecanisme noi de finanțare pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor.
România are un consum uriaș de resurse
Probabil că una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă România o reprezintă consumul uriaş de resurse pentru producerea unor bunuri. Dinamica valorii adăugate este inferioară celei a producţiei, iar plusul de producţie din România s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Raportul dintre dinamica valorii adăugate brute şi cea a consumului intermediar este, în continuare, negativ. Practic, evoluţia economică a României s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltării durabile promovate de Uniunea Europeană. Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creşterii economice pe termen lung, din cauza consumului excesiv şi neraţional de resurse, cu consecinţe negative asupra stării capitalului natural şi asupra dezvoltării sociale şi umane într-un cadru concurenţial.
Un exemplu în acest sens este reprezentat de intensitatea energetică (consumul energetic pentru obținerea unor produse sau ce cantitate de energie se consumă pentru obținerea a 1.000 de euro). Potrivit ultimelor date ale Eurostat (biroul de statistică al Uniunii Europene), România consuma, în anul 2017, 205,60 de kg echivalent petrol (kgep) pentru a obține 1.000 de euro. Media UE 28 era de 120,99 kgep/1.000 de euro. Irlanda avea cea mai bună intensitate energetică (54,70 kgep/1.000 de euro). Mai prost decât România nu stăteau decât Bulgaria (426,18 kgep/1.000 de euro), Estonia (316,96 kgep/1.000 de euro) și Ungaria (230,06 kgep/1.000 de euro).
Evident, eficiența energetică este cea mai bună variantă pentru reducerea intensității energetice!
NOTĂ: Acest articol face parte dintr-o campanie de informare și educare din cadrul proiectului “România Eficientă”, derulat de Energy Policy Group (EPG), în parteneriat cu OMV Petrom, ANRE, ASRO și Universitatea Politehnica București. “România Eficientă” își propune să ajute la atingerea țintelor de eficiență energetică ale României stabilite prin Directivele UE pentru anul 2030 în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice. Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.
