Românii sunt, uneori, extrem de “îngrămădiți“! Sau, poate, doar total dezinteresați de ce se întâmplă în jurul lor! Un exemplu este cel al ajutoarelor de stat pentru marii consumatori de energie, pentru a diminua impactul costurilor de mediu, ajutoare care s-ar fi putut acorda încă de la 1 ianuarie 2013! Nu s-au acordat! De-a lungul timpului, profitabilitatea companiilor a avut de suferit, ceea ce a însemnat și taxe mai mici plătite la bugetul de stat! Mai mult, creșterea costurilor cu energia le-a diminuat competitivitatea, cu riscul scăderii cotelor nu numai pe piața externă, ci și pe piața din România! De altfel, consecințele au evoluat atât de crunt încât ArcelorMittal a anunţat că şi-a încetat, temporar, producţia la uzina siderurgică din Hunedoara, ca urmare a creşterii semnificative a preţurilor la energia electrică şi la gazul natural! Și este doar prima companie dintr-un întreg șir de mari consumatori industriali! Și toate acestea pentru că guvernanții au fost prea indolenți ca să facă ceva, deși legislația europeană permitea, iar competitorii din alte țări membre UE au beneficiat din plin de prevederile legale! Abia acum, noul premier, Ludovic Orban, i-a cerut ministrului Economiei, Virgil Popescu, să prezinte urgent varianta cea mai potrivită, proiect de lege sau ordonanţă, pentru a aplica o schemă de ajutor de stat pentru marii consumatori prin care să atenueze impactul în costuri ale certificatelor de emisii de gaze cu efecte de seră.
De fapt, marii consumatori pot primi două astfel de ajutoare: direct, prin aplicarea directivei privind certificatele CO2 (Directiva ETS), și indirect, prin reducerea “poverii“ certificatelor de carbon în urma calculării absorbției de CO2 realizată, în special, de păduri, pășuni și terenuri cultivate.
Uniunea Europeană (UE), “vârful de lance“ al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) ce determină schimbările climatice, a adoptat o legislație specifică din ce în ce mai dură. Primul pachet legislativ, așa numitul “20-20-20“ (emisiile de GES trebuie reduse cu 20%, energiile regenerabile trebuie să atingă 20% din consum, iar eficiența energetică trebuie să sporească cu 20%), se referă la perioada ce se termină anul viitor, în 2020. Urmează alt pachet legislativ (“Energie curată pentru toți europenii“), care are ca termen anul 2030, cu ținte și mai ambițioase. Noul președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat, acum câteva zile, ”The European Green Deal”, un document de poziție ce stabilește cele mai ambițioase ținte anti-poluare din istorie: Executivul european vrea ca UE să devină, până în 2050, neutră din punct de vedere al gazelor cu efect de seră.
Deși face tot posibilul ca țările comunitare să polueze cât mai puțin și impune limitări din ce în ce mai stricte, Bruxellesul n-a uitat niciodată industria! N-a uitat niciodată efectele asupra competitivității! N-a uitat niciodată că trebuie păstrate locurile de muncă în Europa!
Fie în textele directivelor, fie prin comunicări speciale, Comisia Europeană (CE) a prevăzut măsuri speciale pentru companii, printre care ajutoare pentru compensarea creșterilor de prețuri la energia electrică datorate includerii costurilor emisiilor de GES ca urmare a aplicării schemei EU ETS (denumite în mod obișnuit „costurile emisiilor indirecte”). Industriile ce pot primi ajutorul de stat (care se calculează pe baza unei formule stabilită prin legislația europeană) sunt precizate de Bruxelles; printre acestea se numără siderurgia, industria sticlei, a aluminiului, îngrășămintele chimice, extracția huilei, a minereurilor feroase și neferoase, fabricarea cimentului etc.
Aceste dispoziții, introduse de Directiva 2009/29/CE, s-au aplicat începând cu 1 ianuarie 2013. ”Prin urmare, măsurile care fac obiectul prezentelor orientări nu pot fi autorizate decât pentru costurile suportate la 1 ianuarie 2013 sau după această dată (…)”, se arată într-o comunicare a Executivului comunitar. Comisia arată și că intensitatea ajutorului nu trebuie să depășească 85% din costurile eligibile suportate în 2013, 2014 și 2015, 80% din costurile eligibile suportate în 2016, 2017 și 2018 și 75% din costurile eligibile suportate în 2019 și 2020.
Nemții profită cel mai mult de legislația europeană
Până acum, România n-a acordat niciun leu ajutor de stat! Indolență, indiferență, neștiință, “să moară și capra vecinului“ (cele mai multe dintre companiile ce ar putea primi ajutor de stat fiind multinaționale), indiferent care ar fi motivul, rezultatul este același: companiile din România nu au beneficiat de ajutoare!
De remarcat, cel mai mare susținător al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, Germania, este și cel mai mare utilizator al avantajelor oferite de legislația europeană! Astfel, dacă un consumator final neamț plătește, în medie, aproape 150 euro/MWh, pentru marii consumatori energointensivi se aplică o reducere de circa 75% (plătesc aproximativ 35 euro/MWh)! În Franța, prețul mediu este de aproximativ 70 euro/MWh. Pentru marii consumatori energointensivi, se aplică o reducere de 42% (plătesc circa 40 euro/MWh).
În România, marii consumatori plătesc prețul pieței: aproximativ 50 euro/MWh. Cum ar putea să concureze de la egal la egal cu ceilalți competitori europeni, care primesc ajutoare?! Despre cei din China, Turcia, Rusia, Ucraina sau alte state în care condiționalitățile de mediu nu sunt deloc drastice sau nu sunt deloc și care, în plus, mai primesc și subvenții pentru export nici nu mai poate fi vorba!
Europenii “s-au trezit”! Liderii celor 27 de țări membre ale UE au acordat un ”sprijin unanim” pentru ”introducerea unei impozitări a produselor străine la frontierele Europei, dacă nu îndeplinesc aceleași cerințe climatice ca și întreprinderile europene”, a anunțat, săptămâna aceasta, Palatul Elysée, relatează AFP, preluată de Agerpres.
Comisia Europeană va trebui să elaboreze în următoarele luni un text legislativ pentru a pune în aplicare acest mecanism fiscal, care face parte din programul ”Pactul verde” al noii comisii, a precizat Președinția franceză.
Acest mecanism fiscal are ca obiectiv să garanteze că ”companiile din terțe țări respectă cele mai înalte standarde de mediu”, se arată în declarația adoptată la încheierea Consiliului European.
Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al producătorului de aluminiu Alro Slatina, cel mai mare consumator de energie electrică din economia românească, declara, luna trecută, în cadrul celei de-a XXXIII-a ediții a Conferințelor FOCUS ENERGETIC, că este nevoie de introducerea unei taxe CO2 la granița Uniunii Europene, pentru compensarea pierderii de competitivitate cu care se confruntă industria europeană în raport cu companiile din state din afara UE, cu legislații de protecție a mediului mult mai laxe și mai puțin costisitoare.
Bine că s-au trezit guvernanții și în România și că premierul Orban cere aplicarea de urgență a prevederilor legislației europene! De fapt, nici nu e mare efort! Există Decizia Delegată (UE) 2019/708 a Comisiei din 15 februarie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea sectoarelor și subsectoarelor considerate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și care se referă la perioada 2021-2030.
Astfel, dacă industria românească a pierdut ajutoarele în perioada 2013 – 2019, rămâne ajutorul pentru anul 2020 și apoi, mai departe, până în anul 2030!
Pădurile și pășunile pot ajuta marii consumatori de energie
România mai are încă o posibilitate să ajute ajute marii consumatori industriali! Potrivit regulamentelor UE 841 și 842 din 2018, în măsura în care emisiile unui stat membru depășesc alocările sale de emisii de gaze cu efect de seră pentru un anumit an se poate lua în considerare o cantitate maximă echivalentă cu suma absorbțiilor totale nete contabilizare a terenurilor combinate – terenuri împădurite, cultivate, pajiști, zone umede etc.
Altminteri spus, pădurile, pășunile, culturile agricole, pentru că iarba, plantele, copacii absorb dioxid de carbon, pot reduce efortul financiar cu achiziționarea certificatelor de carbon. Cu o condiție: legislația națională să permită acest lucru!
În prezent, este în vigoare doare HG 590/2019 pentru definirea obligațiilor de administrare a subdomeniului Folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultura (LULUCF), parte a domeniului Schimbări climatice. Hotărârea de Guvern stabilește doar institutele ce monitorizează și estimează emisiile de GES și absorbția anuală: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Rm. Vâlcea, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” etc. Toate aceste institute asigură și suportul tehnic în negocierile la nivel internațional și/sau european.
De remarcat, România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. În ceea ce privește suptafața cultivată cu păduri, dacă aceasta era, în anul 1922, de 7,3 milionae hectare, acum a ajuns la 6,6 milioane ha, din care Romsilva, companie de stat, administrează 3,14 milioane de hectare, ceea ce reprezintă 48% din totalul fondului forestier al ţării.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, sunt 4,9 milioane ha de pășuni, România ocupând, în Europa, locul al cincilea după Franţa, Marea Britania, Spania şi Germania.
De aceea, Guvernul trebuie să se grăbească și să aplice legislația europeană, atât aceea care oferă companiilor ajutoare de stat directe, cât și pe aceea care oferă ajutoare indirecte, prin absorbția CO2!
