Ministerul Transporturilor a găsit soluţia să scape de problema generată de privatizarea CFR Marfă. Apelează la alte instituţii ale statului de la care aşteaptă să nu-şi îndeplinească îndatoririle, pentru că, legal, nu se poate. În acest caz, toată responsabilitatea a fost pasată Consiliului Concurenţei, care trebuie să-şi precizeze poziţia cu privire la concentrarea economică în două luni, în condiţiile în care, cel mai probabil, Comisia Europeană trebuie să-şi dea avizul. Şi este bineştiută birocraţia de la Bruxelles. Dar, în acest fel, Ministerul Transporturilor poate anula contractul încheiat cu GFR pentru vânzarea acţiunilor de la CFR Marfă, fără mari bătăi de cap.
Oficial, Ministerul Transporturilor propune un proiect de HG, prin care data până la care Grupul Feroviar Român (GFR) trebuie să achite toţi banii pentru preluarea pachetului majoritar al CFR Marfă , este decalată până la data de 20 decembrie 2013.
“Având în vedere obligaţia cumpărătorului de a notifica prompt, după semnarea contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni, Consiliul Concurenţei şi/sau alte autorităţi de concurenţă competente cu privire la tranzacţie, conform prevederilor Legii nr.21/1996, dacă finalizarea nu a avut loc până la data de 20 decembrie 2013, contractul se desfiinţează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei”, se arată în proiectul de HG.
Hotărârea de Guvern prin care se stabileşte calendarul de privatizare a CFR Marfă (n.r. – intrată în vigoare la 14 august 2013) stipulează faptul că, dacă finalizarea procesului nu are loc într-o perioadă de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare, contractul de privatizare se desfiinţează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei. Nota de fundamentare a proiectului de HG punctează că actul normativ impunea finalizarea procedurii de privatizare până pe 13 octombrie 2013, dată la care GFR, companie controlată de omul de afaceri Gruia Stoica, trebuia să achite toată suma de bani, de 202 milioane de euro.
Calendar incert
Marea problemă de acum este avizul de la Consiliul Concurenţei, în condiţiile în care CFR Marfă şi GFR ar deţine împreună 75% din piaţa transportului feroviar de marfă din România.
“Prin scrisoarea nr. 11663 din data de 4.10.2013, Consiliul Concurenţei a precizat că, în opinia sa, în situaţia în care nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea operaţiunii analizate cu mediul concurenţial sau acestea au fost înlăturate prin angajamentele propuse de părţile implicate, se emite decizie de neobiecţiune în maximum 45 de zile de la data primirii documentaţiei complete”, se arată în Nota de fundamentare. Având în vedere impactul economic al acestei concentrări, documentul precizează că este previzibil ca autoritatea de concurenţă să efectueze o analiză aprofundată a efectelor tranzacţiei pe piaţă.
“Începând cu data primirii unei notificări complete din partea cumpărătorului, care conţine toate elementele necesare pentru a permite controlul eficient al unei operaţiuni de concentrare economică, termenul legal maxim stipulat prin Legea concurenţei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în care Consiliul Concurenţei va emite o decizie în ceea ce priveşte compatibilitatea unei operaţiuni de concentrare economică cu un mediu concurenţial normal este de 5 luni de zile”, au adăugat iniţiatorii proiectului.
Oficial, nu este timp
În cele din urmă, a fost prezentat şi motivul oficial pentru care se prelungeşte termenul până la care GFR trebuie să plătească preţul pentru CFR Marfă – Consiliul Concurenţei nu poate emite avizul până pe 13 octombrie, iar transferul fără plată al activelor ar diminua capitalul social al CFR Marfă.
Grupul Feroviar Român a anunţat că a plătit până acum 30 de milioane de euro pentru achiziţia CFR Marfă şi va achita diferenţa până la 202 milioane de euro ulterior avizului Consiliului Concurenţei. Pe de altă parte, Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, şi-a redus estimarea timpului în care ar putea face investigaţia de la 6 luni, cel puţin, pentru a putea interveni şi Comisia Europeană, la mai puţin de 5 luni, cât este termenul maxim stipulat în legislaţia internă.
