Acasă Analize Cărbunele nu mai este atât de necesar siguranţei sistemului energetic

Cărbunele nu mai este atât de necesar siguranţei sistemului energetic

de M G

Piaţa de energie electrică din România este în fierbere: minerii de la Complexul Energetic (CE) Oltenia (CEO) au intrat în grevă spontană, preţurile au ajuns la cer, din exportator net de energie am ajuns importator la capacitate maximă, ministrul Energiei s-a deplasat la Târgu Jiu (ca să vorbească cu greviştii), premierul şi-a trimis corpul de control la CEO şi a cerut convocarea de urgenţă a grupului de lucru interministerial pentru siguranţa energetică. Transelectrica, responsabilă cu siguranţa Sistemului Energetic Naţional (SEN), nu a transmis nicio notificare autorităţilor pentru adoptarea unor măsuri de siguranță, aşa cum a făcut-o la începutul anului 2017. De aceea, în opinia noastră, acum se vede că siguranţa sistemului nu mai depinde atât de mult de cărbune! Pe de altă parte, este clar că este nevoie urgentă şi masivă de investiţii în producerea de energie din surse clasice! Dar, după ce trece şi criza aceasta, cu chiu, cu vai, toată lumea, cel mai probabil, va uita şi nu-şi va reaminti decât prea târziu, când România va intra într-un black-out de toată frumuseţea!

Este adevărat că, în ultimele zile, asistăm, pe de o parte, la creşteri de preţuri pe piaţa spot (PZU – Piaţa pentru Ziua Următoare) la niveluri record, iar, pe de altă parte, la importuri masive de energie electrică. Şi, colac peste pupăză, minerii de la CE Oltenia au intrat în grevă de aproape o săptămână! Cererile lor sunt diverse, de la creşterea salariului cu 45% şi vouchere de vacanţă, până la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi renunţarea la taxa de 2% pe cifra de afaceri, pe care CEO ar trebui să o plătească ANRE (potrivit OUG 114, emisă la sfârşitul anului trecut). Greva spontană, care a început vineri, 11 ianuarie, la cariera Jilţ Nord, s-a extins apoi la toate carierele, iar minerii (aproape 10.000 la CE Oltenia) s-au alăturat acesteia. Mai mult, ortacii par, cumva, „de capul lor”, pentru că nu mai ascultă nici de liderii de sindicat, considerând că aceştia nu-i mai reprezintă. Astfel, şi negocierile sunt extrem de dificile: nimeni nu poate negocia cu 10.000 de oameni deodată!

Problema este că nu prea mai sunt stocuri de cărbune! Până acum eram obişnuiţi ca, în momentele critice, producătorii de energie pe bază de cărbune „să salveze” situaţia (fie când era foarte frig afară, fie foarte cald şi secetă). De data aceasta, nu cărbunele, ci importurile ne-au salvat!

Într-un comunicat de presă al CEO, din data de 22 octombrie 2018, se arăta că, potrivit HG “privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului Energetic Naţional pentru perioada de iarnă (n.r. – 2018 – 2019), la data de 01 noiembrie 2018, CE Oltenia trebuie să aibă asigurat un stoc de 800.000 tone lignit. Faptic, măsuratorile efectuate indică, la data de 22 octombrie 2018, 645.000 tone de cărbune în depozitele termocentralelor şi 250.000 tone în depozitele Direcţiei Miniere (în total, 895.000 tone lignit)”.

Într-un alt comunicat, dar din 16 noiembrie 2017, CE Oltenia preciza că, potrivit HG “privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului Electroenergetic Naţional (n.r. – pentru iarna 2017 – 2018) în ceea ce priveşte combustibilul lignit, la data de 15 noiembrie 2017, CE Oltenia trebuia să aibă asigurat un stoc de 1,5 milioane tone de cărbune. Faptic, la data de 15 noiembrie 2017, CE Oltenia avea 1.239.800 tone de cărbune în depozitele termocentralelor, 312.200 tone în depozitele Direcţiei Miniere şi încă 39.600 tone pe traseu, în navete nedescărcate (în total, 1.591.600 tone)”.

Guvernul a hotărât ca stocurile de cărbune să fie la jumătate faţă de anul trecut

Astfel, potrivit comunicatelor Complexului Energetic Oltenia, prin Hotărâre de Guvern, stocurile la termocentrale erau, la începutul iernii 2018 – 2019, la jumătate faţă de cele din iarna precedentă! Cum minerii nu mai muncesc de vreo săptămână, stocurile la termocentrale sunt pe cale să se epuizeze!

Şi ce ne facem în acel moment? Aşteptăm weekend-ul şi vacanţa de Ziua Unirii, ca să scadă consumul!

În mod normal, în aceste zile, Transelectrica ar fi trebuit să notifice autorităţile asupra situaţiei existente.

Reamintim, art. 24, alin.(1) al legii 123/2012 prevede că „în cazul unor situații neașteptate de criză pe piața de energie și în cazul în care este amenințată siguranța fizică ori securitatea persoanelor, a aparatelor sau a instalațiilor ori integritatea sistemului, operatorul de transport și de sistem (n.r. – Transelectrica) propune ANRE și ministerului de resort adoptarea unor măsuri de siguranță”. Art. 24 transpune în legislaţia românească Directiva Europeană 2009/72/CE. Articolul 42 din Directivă prevede că, în cazul unei crize subite pe piaţa energiei, care poate ameninţa siguranţa sau securitatea persoanelor, aparatelor, instalaţiilor şi integritatea sistemului, un stat membru poate lua temporar măsurile de salvgardare necesare.

La începutul anului 2017, când preţurile pe piaţa spot „o luaseră razna”, ajungând, pe anumite intervale orare, la 650 lei/MWh, Transelectrica, a notificat oficial Ministerul Energiei, Ministerul Economiei şi ANRE cu privire la iminenţa apariţiei unei situaţii de criză în funcţionarea SEN. În urma notificării, Executivul a adoptat HG 10/2017 privind adoptarea unor măsuri de siguranță pe piața de energie electrică. Măsurile puteau ajunge până la sistarea exporturilor şi limitarea livrărilor de energie la unii consumatori (printre care COS Târgovişte şi Donasid – Silcotub – Călăraşi). De remarcat, în acea perioadă, producţia de energie pe bază de cărbune ajungea la peste 2.800 MWh, în termocentralele pe gaze – 2.200 MWh, în hidrocentrale – aproximativ 2.600 MWh, la Cernavodă – 1.400 MWh, iar eolienele aproape că nu produceau. Practic, atunci siguranţa sistemului energetic naţional era ameninţată de preţurile nemaiîntâlnite!

Nu e criză! Ne descurcăm cu 1.400 MWh produşi pe cărbune!

Astăzi, merg eolienele, uneori chiar la capacitate maximă, dar termocentralele pe cărbune produc cam cât centrala de la Cernavodă şi cam cât este şi importul: aproape 1.400 MWh! Cu toate acestea, Transelectrica nu a transmis nicio notificare! Ceea ce înseamnă, în opinia noastră, că e mai puţin gravă criza de acum faţă de cea de acum doi ani!

Un lucru este clar: siguranţa Sistemului Energetic Naţional nu se poate baza numai pe o sursă energetică! Astăzi constatăm că nu ne mai putem baza nici pe cărbune! Ceea ce este o pierdere pentru toată lumea din Gorj!

Reamintim, potrivit legislaţiei europene şi naţionale privind limitarea schimbărilor climatice produse de gazele cu efect de seră, termocentralele pe cărbune, pentru că sunt considerate extrem de poluatoare, trebuie să cumpere un certificat CO2 pentru fiecare medawatt produs. Un certificat de carbon se tranzacţionează, în prezent, cu circa 23 euro, după ce, în ianuarie 2017, se tranzacţionau la preţuri sub 5 euro. Costurile CE Oltenia, după ce că sunt mari faţă de alţi producători, devin şi mai mari prin achiziţia certificatelor CO2.

România a cerut „clemenţă” de la Comisia Europeană, mizând tocmai pe siguranţa sistemului pe care o dă cărbunele! Dar, cum Transelectrica nu a notificat nimic, înseamnă că problemele de la CE Oltenia nu influenţează atât de tare siguranţa sistemului energetic şi, în consecinţă, nu mai este nevoie de atât de multe grupuri energetice pe bază de cărbune!

Greva minerilor de la CE Oltenia are şi efecte pozitive: ne arată că ne putem descurca cu cât avem, adică aproximativ 1.400 MWh pe bază de lignit, în condiţiile în care puterea instalată la CEO este de circa 3.500 MW. Ceea ce înseamnă că Strategia Energetică a României trebuie modificată, iar termocentralele pe bază de cărbune trebuie să-şi restrângă activitatea. Consecinţa este că vor urma concedieri masive la CE Oltenia!

din aceeasi categorie