Tribunalul din Suceava a hotărât suspendarea temporară a certificatului de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic emis în iulie 2011 în favoarea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Cum decizia nu este definitivă, cele două părţi, promotorul proiectului minier din Apuseni şi organizaţiile neguvernamentale contestatare, au păreri diferite cu privire la repercusiunile iemdiate ale sentinţei judecătoreşti.
Tribunalul Suceava a admis cererea Asociaţiilor Alburnus Maior, Salvaţi Bucureştiul şi Centrului Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu privind suspendarea efectelor juridice ale certificatului de descărcare arheologică 9/2011 pentru Masivul Cârnic de la Roşia Montană emis de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba până la soluţinarea irevocabilă a acţiunii aceloraşi reclamante pentru anularea irevocabilă a actului, se arată într-un comunicat de presă al celor trei ONG-uri. “Hotărârea privind suspendarea are efecte chiar din momentul pronunţării, iar recursul nu suspendă efectele sentinţei – actul rămâne suspendat până la soluţionarea unui eventual recurs”, susţine documentul.
Pe de altă parte, într-un comunicat de presă, Gabriel Resources, principalul acţionar al promotorului proiectului minier de la Roşia Montană, susţine că certificatul de descărcare arheologică 9/2011 pentru masivul Cârnic rămâne valabil, întrucât decizia nu este irevocabilă şi poate fi atacată în justiţie.
Descărcare arheologică pe bani
De altfel, certificatul de descărcare arheologică a fost obiectului unui adevărat război în justiţie. Pe 9 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti a respins o cerere similară formulată de alte două ONG-uri într-un proces separat. Nici în acest caz decizia nu a fost irevocabilă. Ministerul Culturii a mai emis un certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic în 2004, acesta fiind anulat în instanţă trei ani mai târziu, în urma acţiunii asociaţiei Alburnus Maior.
În urma certificatului emis de Ministerul Culturii în 2011, a fost încheiat un protocol între Institutul Naţional al Patrimoniului şi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), prin care compania aloca o finanţare de 70 de milioane de dolari pentru restaurarea şi punerea în valoare a unor monumente, în condiţiile aprobării exploatării miniere. Protocolul nu a fost făcut public până pe 21 octombrie 2013, când Ministerul Culturii a fost executat silit de ActiveWatch şi Asociaţia pentru Monitorizarea Justiţiei, după ce, printr-o sentinţă din 25 martie 2013, Tribunalul Bucureşti a obligat instituţia să facă public acest document, solicitat de cele două ONG-uri, susţine Mediafax.
Masivul Câlnic – de interes naţional
Includerea zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO este una dintre revendicările celor care se opun proiectului minier.
Potrivit ONG-urilor, masivul Cârnic de la Roşia Montană găzduieşte cea mai extinsă şi mai bine conservată reţea de galerii miniere din epoca romană, medievală precum şi modernă din Europa şi este protejat conform legislaţiei româneşti în vigoare (Legea 5/2000 şi Legea 422/2001), fiind clasat ca monument istoric de interes naţional. “Dacă Masivul Cârnic este punctul central al patrimoniului Roşiei Montane, el ascunde în acelaşi timp şi cele mai bogate rezerve de aur de pe teritoriul Roşiei Montane. Astfel, exploatarea sa ar fi prima etapă a proiectului minier propus. Din acest motiv, imposibilitatea întocmirii documentaţiei în vederea obţinerii autorizaţiei de construire datorită suspendării certificatului de sarcină arheologică blochează efectiv procedura de autorizare a proiectului minier, inclusiv procedura de emitere a acordului de mediu aflată în desfășurare la Ministerul Mediului”, precizează comunicatul de presă.
Acţiunea judecătorească pentru anularea certificatului 9/2011 se judecă la momentul de faţă de către Tribunalul Buzău, iar perioada estimată de reclamante pentru soluţionarea sa irevocabilă este de 2 ani. Următorul termen de judecată, la Buzău, este stabilită în luna februarie 2014.
La Roşia Montană se intenţionează dezvoltarea cele mai mari mine aurifere din Europa, proiectul aparţinând companiei Roşia Montană Gold Corporation (80% din acţiuni aparţin firmei canadiene Gabriel Resources şi aproape 20% statului român prin Minvest Deva). Proiectul este contestat în primul rând pentru că ar trebui să folosească mari cantităţi de cianuri pentru extragerea aurului, dar şi distrugererea mai multor munţi şi strămutarea mai multor sate, biserici şi cimitire.
