Rolul aurului într-un portofoliu de investiţii în timpul incertitudinii economice şi al riscurilor geopolitice în creştere ar putea reveni în centrul atenţiei, a afirmat Radu Puiu, Financial Analyst în cadrul casei de brokeraj pe burse internaţionale XTB România. În opinia sa, confruntarea pentru statutul de „activ de refugiu” continuă sub presiunile inflaţioniste în ceea ce priveşte aurul şi argintul versus dolarul american.
„Preţurile aurului şi argintului au avansat în ultimele sesiuni, pe măsură ce indicii bursieri au crescut şi dolarul american a pierdut teren. Rolul aurului într-un portofoliu de investiţii în timpul incertitudinii economice şi al riscurilor geopolitice în creştere ar putea reveni în centrul atenţiei”, a menţionat Radu Puiu.
El precizează că aurul, ca metodă de a diminua posibilele pierderi împotriva inflaţiei – este un aspect de manual, cu excepţia faptului că pieţele nu evoluează după manual. „Pieţele urmăresc impulsul”, a subliniat Radu Puiu.
„După un raliu amplu la începutul anului, aurul şi-a pierdut o mare parte din atractivitate. Pentru a-şi recâştiga din ‘strălucire’, va trebui să câştige teren în faţa unui adversar formidabil, dolarul american. Când dolarul devine mai scump, scenariu ce apare de obicei în timpul ciclului de înăsprire, aurul, al cărui preţ este exprimat în dolari, scade”, a adăugat analistul.
Pe de altă parte, atunci când valoarea dolarului scade, oamenii caută aur şi alte active de refugiu pentru a se proteja de inflaţie.
„Dar, în contextul în care economiştii şi liderii de afaceri încă mai trimit mesaje contradictorii asupra economiei, iar Rezerva Federală continuă să fie concentrată ferm pe combaterea inflaţiei, aurul ar putea să mai aibă de aşteptat. Preţurile aurului au avut de suferit în 2022. De obicei, cotaţia metalului preţios este în creştere atunci când riscurile geopolitice sau inflaţia cresc, dar de această dată povestea a fost semnificativ diferită”, mai arată cercetarea.
Totodată, creşterea puternică a dolarului, determinată atât de problemele economice din străinătate, cât şi de aşteptările privind creşterea rigidă a ratei Fed, a afectat toate evaluările.
„De la începutul anului, preţul aurului a pierdut doar 4%. Totuşi, dacă ţinem cont de maximumul atins în acest an la 2.072 dolari în luna martie, aurul a pierdut 15% faţă de nivelul prezent de 1.757 dolari. Pentru ca aurul să atingă un minim, dolarul trebuie să atingă un vârf, iar randamentele titlurilor de stat din SUA trebuie să scadă sau Fed trebuie, pur şi simplu, să-şi schimbe retorica de politică monetară. Indicele dolarului american (USDIDX) a câştigat peste 12% în acest an”, conform sursei citate.
Totuşi, aurul rămâne atractiv pentru anumite state care se confruntă cu deprecieri istorice ale monedei şi probabil îşi va relua statutul de refugiu pentru restul lumii odată ce dolarul îşi va pierde din avânt.
„Dar pentru ca acest scenariu să se desfăşoare, investitorii trebuie să fie siguri că Fed a terminat ciclul de înăsprire sau este pregătită să înceapă să-şi tempereze poziţia pentru a evita o recesiune”, se mai precizează în raport.
Potrivit Goldman Sachs, dacă va începe recesiunea şi Fed va începe să reducă dobânzile, preţurile aurului ar putea vedea o creştere cuprinsă între 18% şi 34%. „Dar, în cazul unei „aterizări uşoare”, preţurile aurului vor fi probabil limitate până când Fed va semnala o atitudine mai relaxată, lucru care s-ar putea să nu se întâmple până în a doua jumătate a anului viitor”, arată studiul.
Totodată, un factor care poate ajuta cauza aurului este cererea fizică încă puternică din China şi India. În următoarele luni, cererea de aur fizic va creşte pe fondul sezonului festivalurilor şi a nunţilor din India şi a Anului Nou Lunar din China.
Pe de altă parte, raportul World Gold Council afirmă că, atunci când rata inflaţiei depăşeşte creşterile ratei dobânzii, ca în prezent, mărfurile precum aurul pot eclipsa unele active financiare tradiţionale.
„Din păcate, nivelul de depăşire a performanţei nu este adecvat pentru a compensa creşterea inflaţiei (măsurată în monedele locale) pe diferite pieţe. De exemplu, aurul a avut randamente de doar 2% în India (în moneda locală) pe parcursul unui an, în timp ce inflaţia este de peste 7%”, mai arată analiza.
Plasă de siguranță
Aurul, care face faţă cu brio recesiunii mondiale, devine „o plasă de siguranţă” pentru cei care deţin depozite bancare sau pentru investitorii care urmăresc, în această perioadă, mai mult securizarea portofoliilor împotriva pierderilor, decât anumite randamente. Pe timp de criză, aurul capătă o popularitate deosebită în rândul investitorilor, care îl privesc drept cea mai sigură alternativă la valutele instabile şi la acţiunile supuse unor oscilaţii majore, fiind o valoare de refugiu. În majoritatea cazurilor, aurul îi ajută pe investitori nu numai să-şi pună la adapost mijloacele financiare, dar să le şi sporească. De remarcat, de la înfiinţarea Federal Reserve (Banca Centrală a Statelor Unite), în 1913, dolarul a pierdut peste 100% din puterea sa de cumpărare, în vreme ce aurul şi-a multiplicat-o de peste 50 de ori. Acest fapt constituie o mărturie impresionantă cu privire la capacitatea aurului de a-şi prezerva puterea de cumpărare.
Practic, aurul reprezintă ultimul bastion în faţa inflaţiei. Cu alte cuvinte, bancherii, care se ocupă, în principal, cu atragerea şi plasarea banilor de hârtie, constată că, pe măsură ce încrederea în moneda fiduciară (n.r. – care are o valoare fictivă, convenţională) scade, aurul îşi demonstrează stabilitatea, aşa cum a făcut-o de-a lungul mileniilor.
Pe fondul creşterii „explozive” a masei monetare, a nevoii de protecţie a investitorilor în faţa inflaţiei şi a riscurilor financiare, precum şi a dorinţei băncilor centrale de a-şi diversifica portofoliul, preţul aurului a început să crească.
Aurul şi metalele preţioase reprezintă singura categorie de active care îşi păstrează valoarea atât în contexte inflaţioniste, cât şi deflaţioniste, în mod sustenabil.
“Tâlhăriţi de stat cu armele deficitelor şi inflaţiei, oamenii se întorc la mijloacele de apărare tradiţionale. Cumpără bunuri ce nu pot fi multiplicate prin politici monetare discreţionare, cum ar fi aurul, platina, argintul, după care vor trece la petrol şi metale neferoase. Iar când vor vedea că, după „concurenţa” cash-ului, a urmat cea a metalelor, băncile centrale vor sări din nou în apărarea banilor emişi de ele, cerând guvernelor să reglementeze drastic şi bursele de mărfuri, aşa cum au făcut-o cu pieţele financiare. Nu asta e soluţia, ci acceptarea adevărului că, de fapt, nu mărfurile se scumpesc, ci banii sunt mai mulţi şi mai ieftini. Odată recunoscut acest adevăr, nu mai rămâne decât să fie eliminată sursa de suspiciune prin legarea banilor de activele în care piaţa are încredere. În urmă cu 100 de ani, cine mergea cu o bancnotă la bancă primea în schimbul ei o valoare indubitabilă – câteva grame de aur. Acum banii atestă un drept de proprietate fluctuant asupra unei cantităţi de bunuri şi servicii. Incertitudinea şi volatilitatea sunt date de faptul că această cantitate de bunuri oscilează după cum inflaţionează băncile centrale masele băneşti”, arăta Erste Group într-un raport de acum 12 ani (“Era petrolului ieftin s-a încheiat, iar gazele naturale sunt în centrul atenţiei”, analiză Erste Bank, octombrie 2010). Nu s-a schimbat mare lucru de atunci!
