Operatorul reţelei de transport a gazelor naturale din România, Transgaz, şi-a manifestat interesul pentru preluarea unui pachet de 66% din acţiunile companiei care gestionează reţeaua de gazoducte din Grecia, DESFA, după ce discuţiile dintre autorităţile din Atena şi compania SOCAR din Azerbaidjan au eşuat, informează cotidianul elen Kathimerini, preluat de Agerpres. Sumele vehiculate sunt de ordinul a 400 milioane de euro. Pe lângă aceşti bani, Transgaz ar trebui să împrumute alte circa 320 milioane euro pentru construcţia gazoductului BRUA. În plus, pentru gazele ce urmează să fie extrase din Marea Neagră, compania mai trebuie să construiască un gazoduct, ale cărui costuri sunt estimate la aproximativ 300 milioane de euro. În aceste condiţii, în care Transgaz ar trebui să facă rost urgent de un miliard de euro, nu credem că transportatorul român de gaze ar putea prelua DESFA. Deşi ar fi fost frumos! Cel mai probabil, discuţiile româno-elene s-au centrat tot pe transportul gazelor din Azerbaidjan în Europa via România şi pe construirea în comun a unui terminal de gaze naturale lichefiate pe malul Greciei.
Citând surse din apropierea discuţiilor, cotidianul Kathimerini susţine că oficialii Transgaz au vizitat săptămâna trecută sediul companiei Hellenic Petroleum, unul dintre coproprietarii DESFA, şi, de asemenea, au avut discuţii şi cu ministrul elen al Energiei, Giorgos Stathakis.
„Reprezentanţii companiei româneşti au informat partea elenă că intenţionează să plătească o sumă similară cu cea propusă de SOCAR (400 milioane de euro), pe care o consideră rezonabilă şi fezabilă. Ei au adăugat că au deja discuţii cu mai multe bănci europene care sunt gata să finanţeze această investiţie românească în Grecia”, precizează Kathimerini.
Potrivit publicaţiei elene, Transgaz joacă un rol vital în dezvoltarea infrastructurii de inteconectare în ţările din Europa Centrală şi de Sud-Est şi, de asemenea, sprijină implementarea aşa-numitului „coridor vertical”, care ar urma să lege sistemele de transport din România, Ungaria, Austria, Bulgaria şi Grecia pentru a permite transportul gazelor naturale din zona caspică spre Europa Centrală. Proiectul se bucură de sprijinul Uniunii Europene şi SUA.
Compania SOCAR din Azerbaidjan a confirmat informaţiile referitoare la eşecul discuţiilor pentru preluarea unui pachet de 66% din acţiunile DESFA. Guvernul grec a informat, la rândul său, că, în pofida discuţiilor constructive, oferta Socar nu răspunde solicitărilor Executivului şi, în consecinţă, s-a luat decizia terminării negocierilor.
Compania din Azerbaidjan intenţiona să obţină un pachet de 31% din acţiunile DESFA de la Guvernul grec şi să cumpere un alt pachet de 35% de la compania Hellenic Petroleum. În 2013, Socar a câştigat o licitaţie internaţională pentru preluare a 66% din acţiunile DESFA pentru 400 milioane de euro.
Analize la Transgaz
Transgaz va analiza dacă este benefic să achiziţioneze acţiuni la operatorul de transport al gazelor din Grecia, DESFA, însă decizia este a acţionarului majoritar, adică a statului român, a declarat Ion Sterian, preşedintele Consiliului de Administraţiei al Transgaz. „Se vor face analize dacă este benefic să facem acest pas, dacă este strategic. Se va lua o decizie corespunzătoare dacă vom participa sau nu (n.r. – la procesul de vânzare a acţiunilor DESFA). Decizia este a acţionarului nostru majoritar, adică a statului român”, a subliniat Sterian.
Potrivit acestuia, săptămâna trecută, o delegaţie a Transgaz a efectuat o vizită în Grecia pentru discuţii pe tema dezvoltării coridorului vertical de gaze. Sterian a precizat că discuţiile cu oficialii greci au vizat strict acest subiect al coridorului vertical. Mai mult, la data vizitei în Grecia, negocierile cu SOCAR nu fuseseră declarate ca fiind eşuate, a mai spus reprezentantul Transgaz.
„Evenimentele din Ucraina au demonstrat cât de necesar este un coridor vertical în Europa Centrală şi de Est. Va fi o reţea de interconectori, care va fi alimentată de terminalul pentru gaz natural lichefiat existent la Revithousa, de un terminal plutitor, precum şi din conducta TAP”, a declarat secretarul general al Ministerului de Afaceri Externe de la Atena, Panagiotis Michalos, la Forumul pentru Energie ce a avut loc acum câteva luni la Atena.
Europa se aprovizionează, în proporţie de circa 35%, cu gaze ruseşti. Sunt, însă, câteva ţări, precum Bulgaria, care depind în proporţie de circa 95% de gazele ruseşti. Gazele sunt produse de concernul Gazprom, dar, ca să ajungă la consumatorii europeni, acestea trebuiau să treacă prin Ucraina. Practic, existau două monopoluri diferite: unul rusesc la producţie şi unul ucrainean la transport. Şi, ori de câte ori au intervenit disensiuni între cele două monopoluri, au suferit europenii.
În aceste condiţii, ruşii au hotărât să ocolească Ucraina şi au lansat mai multe variante de transport prin mare – Nord Stream (prin Marea Baltică) şi South Stream (prin Marea Neagră).
Europenii au hotărât să ocolească Rusia (ca furnizor de gaze) şi, în consecinţă, şi Ucraina (ca transportator). Astfel, au apărut proiectele prin care gazele din zona Mării Caspice ar putea ajunge în Europa. Nabucco, proiect în care era implicată şi România a pierdut “cursa” în faţa TAP (Transanatolian Pipeline). Proiectul gazoductului TAP a fost ales de un consorţiu de companii petroliere care exploatează un important perimetru gazeifer din Azerbaidjan ca rută pentru exportul de gaze naturale către Europa. Conductele TAP vor traversa Turcia, Grecia şi Albania, cu destinaţia finală în Italia. Potrivit proiectelor pentru gazoductele către Europa, gazele din perimetrul azer Shah Deniz II vor ajunge în Turcia începând din anul 2018 şi în Europa începând din 2019. Bulgaria şi Grecia vor cumpăra, începând din 2019, câte un miliard de metri cubi de gaze pe an.
România participa şi la proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România Interconnector), care presupune livrarea gazului natural prin conducte din Azerbaidjan în Georgia şi lichefierea într-un terminal care ar urma să fie construit pe ţărmul georgian al Mării Negre, de unde să fie transportat cu vase speciale pe mare în România. În terminalul din România ar fi urmat să aibă loc regazeificarea şi transferul în sistemul naţional de transport prin conducte fie pentru tranzit, fie pentru consumul intern. Dar, proiectul nu a fost acceptat de Bruxelles pe lista Proiectelor de Interes Comun (PIC), de aceea Romgaz, compania din România ce urma să participe la proiect, tocmai a cerut acţionarilor (statul român fiind majoritar) să aprobe reducerea capitalului social al companiei de proiect.
În fine, ultima variantă de aprovizionare a sudului şi estului Europei cu gaze o reprezintă gazele naturale lichefiate. Acestea pot fi aduse de oriunde, din zona Orientului Mijlociu, Canada sau Statele Unite pe vase speciale de transport pentru GNL. Dar, pentru a ajunge în Bulgaria sau România, acestea ar trebui să treacă prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, iar turcii, din motive ecologice şi de siguranţă, nu vor accepta ca aceste adevărate bombe pe apă să tranziteze strâmtorile. În aceste condiţii, singura variantă rămâne construirea unor terminale de regazeifiere a GNL pe malul Mării Mediterana, cel mai bine pe malul grecesc, de unde, prin conducte, gazele să fie transportate spre consumatorii din sudul şi estul Europei şi apoi chiar mai departe, spre Ungaria şi Austria.
Negocieri la terminal plutitor
Companii din România şi Bulgaria negociază cu distribuitorul de gaze naturale din Grecia, DEPA, privind participarea într-un proiect care vizează construcţia unui terminal plutitor pentru gaze naturale lichefiate în portul Kavala, din nordul Greciei. „DEPA nu are capacitatea de a finanţa singură proiectul, acesta va fi multinaţional. În prezent, negociem cu companii din Bulgaria şi România privind implicarea acestora în proiect“, a declarat, recent, directorul operaţional adjunct al DEPA, Spiros Paleoyiannis, citat de portalul elen GrReporter. Terminalul de regazeificare ar urma să ajungă, pe termen mediu, la o capacitate de 5 miliarde de metri cubi pe an. Livrările de gaze naturale către România şi Bulgaria s-ar putea face prin intermediul gazoductelor de interconectare a reţelelor naţionale ale statelor membre UE, a căror construcţie este susţinută cu fonduri europene.
În plus, Bulgaria este dispusă să participe ca investitor la construcţia terminalului de gaze naturale lichefiate (GNL) de la Alexandroupolis (nordul Greciei) şi ar putea prelua o participaţie de 25% la acest proiect, a anunţat, recent, ministrul bulgar al Energiei, Temenuzhka Petkova. În valoare de 380 de milioane de euro, terminalul GNL ar urma să fie legat de o conductă de interconectare între Grecia şi Bulgaria, ceea ce ar permite Bulgariei să îşi reducă dependenţa de gazul natural rusesc şi, de asemenea, ar permite aprovizionarea cu gaze a Europei de Sud-Est.
Temenuzhka Petkova a precizat că compania energetică de stat din Bulgaria (BEH) a înfiinţat un grup de lucru cu compania greacă de gaze naturale Gastrade, care intenţionează să construiască terminalul de la Alexandroupolis, pentru a analiza o posibilă participare a Bulgariei la acest proiect, precum şi termenii tehnici şi financiari ai acestei participări.
Firma Gastrade, parte a grupului energetic elen Copelouzos, intenţionează să construiască terminalul GNL în apropiere de coasta oraşului Alexandroupolis. Facilitatea, cu o capacitate anuală estimată la 1,6 miliarde metri cubi, ar urma să furnizeze gaze în Sud-Estul Europei via o altă conductă, interconectorul de gaze Grecia-Bulgaria (IGB). O decizie finală cu privire la structura investiţiei ar urma să fie luată până la mijlocul lui 2017, iar facilitatea ar trebui să devină operaţională în a doua jumătate a anului 2019.
Cel mai probabil, reprezentanţii Transgaz au discutat cu grecii asupra participării la unul dintre aceste proiecte.
