Discriminarea pe care statul o face între producătorii interni de gaze şi importatori se vede şi în statistici: importul de gaze naturale în primele 6 luni ale anului s-a majorat cu 331%, conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). De remarcat, în prezent, pe piaţa spot de la hub-ul austriac Baumgarten, gazele se vând cu circa 59 lei/MWh, în timp ce producătorii români sunt, practic, obligaţi să vândă cu minim 72 lei/MWh, adică mai scump cu aproape 25%! Şi toate acestea pentru că autorităţile se încăpăţânează să pună taxe suplimentare la gazele din producţia internă şi “să le lase în pace” pe cele de import!
Potrivit actorilor din piaţă, consumul intern de gaze s-a redus în primul semestru al anului cu 8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Situaţia este şi mai dramatică trimestru la trimestru: faţă de T2/2015, cererea naţională de gaze a scăzut, în T2/2016, cu aproape 16%! Astfel, deşi producătorii interni ar putea să acopere “cu brio” consumul intern, se constată că au crescut importurile. Şi încă de trei ori faţă de perioada ianuarie – iunie 2015! Motivul: gazele din producţia internă sunt mai scumpe decât cele ruseşti (singurul adevărat exportator de gaze în România este concernul Gazprom). Iar gazele din producţia internă sunt mai scumpe nu pentru că aici costurile ar fi extrem de mari faţă de cele ale Gazprom. Pur şi simplu preţul acestora înglobează taxe pe care importatorii nu le plătesc: taxa pe stâlp şi suprataxa la gaze!
Iar, pentru viitor, situaţia ar putea fi şi mai problematică: zilele acestea, importurile de gaze naturale au ajuns să reprezinte mai mult de o treime din consumul intern. În aceste zile, consumul naţional de gaze naturale este de aproximativ 7-8 milioane de metri cubi pe zi, fără a pune la socoteală înmagazinările pe care companiile sunt obligate să le realizeze pentru a trece iarna cu bine. Din această cantitate, circa 3 milioane mc vin din import. Ceea ce înseamnă că aproximativ 40% din consum este acoperit din surse ruseşti.
De menţionat, producția internă de gaze a României este de circa 36 milioane metri cubi pe zi. Anul trecut, consumul intern a fost de circa 11 miliarde mc de gaze, dar în condiţiile în care, până la mijlocul anului, au mai funcţionat combinatele din Grupul Interagro. Din februarie anul acesta, companiile ce deţineau combinatele au intrat în insolvenţă. Ceea ce înseamnă că, în 2016, consumul intern de gaze va fi şi mai mic decât anul trecut, după ce, în anii dinaintea crizei, cererea internă ajungea la aproximativ 17 miliarde mc. Ce-or face producătorii interni cu gazele extrase, nici ei nu ştiu!
Ca şi cum lipsa cererii interne şi imposibilitatea tehnică de a exporta nu ar fi de ajuns, producătorii interni de gaze se confruntă cu o nouă problemă: atitudinea discriminatorie a statului!
Autorităţile au introdus, încă din anul 2013, un impozit suplimentar pe producţia de gaze. Prin OUG 13/2014 şi OG 7/2013 a fost aplicat impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a adoptării calendarului de liberalizare a preţurilor la gaze. Astfel, producătorii interni plătesc statului, conform unei formule de calcul, 60% din diferenţa de preţ ce se utiliza în anul 2012 (45,71 lei/MWh) şi „preţul mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă corespunzătoare cantităţilor comercializate pe piaţa concurenţială pentru consumatorii noncasnici, nu mai mic de 72 lei/MWh”. Ceea ce înseamnă că, indiferent cu ce preţ ar vrea să vândă producătorii interni, suprataxa o plătesc luând în calcul tot acest nivel de 72 lei/MWh! Practic, producătorii interni sunt obligaţi să vândă la un preţ de minim 72 lei/MWh. Cum preţul gazelor de import a scăzut sub acest prag, iar românii plătesc suprataxa la 72 lei/MWh, pare evidentă discriminarea pe care autorităţile o fac între producătorii interni şi importatorii de gaze în România!
În prezent, pe piaţa spot de la hub-ul din Baumgarten gazele se vând cu 59 lei/MWh, cu aproape 25% mai ieftin decât cele din producţia internă.
Reamintim, când, la sfârşitul anului trecut, s-a hotărât prelungirea aplicării supraimpozitului la gaze, Executivul estima venituri de 872,93 milioane lei din această taxă aplicată producătoriilor interni, în scădere uşoară, cu sub 1%, faţă de execuţia preliminată pe 2015 (881,04 milioane lei).
Evident, guvernanţii nu vor să renunţe la aceşti bani! Problema este că, dacă se va continua în acelaşi mod, vor încasa 60% din aproape nimic! Pentru că producătorii interni vor ajunge să fie scoşi de pe piaţă de importurile mai ieftine, în condiţiile în care capacitatea maximă de import este de circa 39 milioane mc de gaze pe zi, mai mare decât capacitatea internă de producţie, de aproximativ 36 milioane mc pe zi.
Pentru a îndrepta această situaţie nu sunt decât două soluţii: fie elimină suprataxa pentru producţia internă, fie taxează şi importurile!
Se consumă mai multă energie, dar se şi importă mai multă
Consumul final de energie electrică în România s-a situat, în primele 6 luni din acest an, la 27,623 miliarde kWh, cu 10,3% mai mare faţă de aceeaşi perioadă din 2015, în timp ce consumul populaţiei s-a majorat cu 1,5%, în acelaşi interval de referinţă, reiese din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Exportul de energie electrică a fost de 3,791 miliarde kWh, la nivelul primelor 6 luni, în scădere cu 1,248 miliarde kWh, adică 25%, comparativ cu acelaşi interval din 2015. În schimb, au crescut importurile cu 12,7%.
Conform Statisticii, în perioada ianuarie – iunie 2016, resursele de energie primară au scăzut cu 0,6%, iar cele de energie electrică au crescut cu 3,3%, comparativ cu primul semestru din anul anterior.
Principalele resurse de energie primară au totalizat 15,970 milioane tone echivalent petrol (tep), în scădere cu 92.900 tep faţă de primele şase luni din 2015, în timp ce producţia internă a însumat 10,157 milioane tep, în scădere cu 830.700 tep, iar importul a fost de 5,813 milioane tep.
De asemenea, resursele de energie electrică au fost, în S1 din acest an, de 34,562 miliarde kWh, în creştere cu 1,104 miliarde kWh (+3,3%), în comparaţie cu S1/2015.
În ceea ce priveşte producţia, datele INS arată că, în cazul termocentralelor, aceasta s-a situat la 12,057 miliarde kWh, în creştere cu 10,8 milioane kWh (+0,1%), la hidrocentrale – de 10,764 miliarde kWh, în creştere cu 742,6 milioane kWh (+7,4%), iar la centralele nuclearo-electrice de 5,231 miliarde kWh, în scădere cu 325,3 milioane kWh (-5,9%).
Totodată, producţia din centralele electrice eoliene a fost, în primul semestru al anului curent, de 3,320 miliarde kWh, în creştere cu 274,1 milioane kWh faţă de aceeaşi perioadă din 2015, iar energia solară produsă în instalaţii fotovoltaice s-a situat la 959,5 milioane kWh, în creştere cu 150,7 milioane kWh.
La consumul final de energie electrică s-au înregistrat 27,623 miliarde kWh, cu 10,3% mai mare faţă de semestrul I 2015, la iluminatul public s-a consemnat o scădere cu 1,3%, iar la consumul populaţiei o majorare de 1,5%. Consumul propriu tehnologic în reţele şi staţii s-a situat la 3,147 miliarde kWh, mai puţin cu 216,4 milioane kWh.
