Gazele naturale reprezintă sursa de energie a viitorului, cel puţin în perioada de tranziţie, până la descoperirea unei alternative la petrol, despre care se vorbeşte că s-ar epuiza, la nivel planetar, în următorii 30-40 de ani. De aceea, încă de pe acum, se poartă o “bătălie” pentru gaze, care vor deveni principala resursă energetică a planetei. Deocamdată, România resimte “noua bătălie” doar “la buzunare” pentru că, deşi produce circa 70% – 80% din cât consumă, preţul gazelor se tot măreşte. Explicaţia e simplă: trăind într-o lume din ce în ce mai globalizată, preţurile tind să se egalizeze, cel puţin la nivel regional. Deocamdată, pentru că este mult mai greu de transportat de la producător la consumator decât petrolul, gazul are preţuri destul de diferite în lume, de la 60 dolari/1000 mc în America, la aproape 500 dolari/1000 mc în România (care plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri la gazul de import). Dar, mai important decât preţul, este siguranţa în aprovizionarea cu gaze. Iar securitatea livrărilor reprezintă principala “bătălie” pentru gaze!
Rezervele mari de gaze descoperite recent în Marea Neagră vor reduce dependenţa energetică de Rusia în următorii ani, transmite corespondentul agenţiei spaniole de presă EFE de la Bucureşti, preluat de Agerpres. El semnalează că acestea sunt planurile cu care lucrează autorităţile române, şi acest lucru este prevăzut de specialiştii în energie din mediul public şi privat deopotrivă, după ce compania austriacă OMV a anunţat existenţa de “rezerve enorme” în Marea Neagră.
OMV şi compania americană ExxonMobil susţin că au găsit, numai în perimetrul românesc pe care îl exploatează, zăcăminte ce cuprind între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale – adică o cantitate suficientă pentru a garanta consumul pentru patru ani în România. Şi este doar o porţiune din zona românească, la care trebuie adăugate zăcăminte de 100 de miliarde de metri cubi, despre care experţii susţin că se pot extrage din apele teritoriale, şi fără a mai pune la socoteală ce se poate găsi în zona corespunzătoare a Ucrainei.
În prezent, România importă din Rusia 20% din necesarul de gaze naturale, însă rezervele naţionale cunoscute sunt pe cale de a se epuiza. De asemenea, şi Bulgaria, şi Ucraina depind tot de Rusia pentru a face faţă consumului de gaze, astfel că exploatarea rezervelor din Marea Neagră ar putea începe până la sfârşitul deceniului, semnalează EFE, şi ar schimba brusc situaţia României şi a vecinilor ei.
EFE consemnează că directorul general al filialei româneşti a OMV Petrom, Mariana Gheorghe, a declarat pentru presa locală că independenţa energetică ar fi posibilă numai dacă România îşi respectă obligaţiile privitoare la investiţiile în infrastructură, pentru a extrage şi transporta gazele. Iar depăşirea protecţionismului de pe piaţa energetică românească rămâne, încă, de făcut pentru a profita de potenţialul descoperit în Marea Neagră, după cum arată Otilia Nuţu, consultant pe teme energetice. Ea consideră că preţurile la care statul obligă acum companiile să vândă gazul pe piaţa internă nu ar face posibilă exploatarea rezervelor din Marea Neagră, pentru că aceasta ar fi mult mai scumpă decât în cazul gazelor care se extrag de pe uscat.
“Era prevăzut ca piaţa să se liberalizeze în 2007”, odată cu intrarea României în UE, însă acest lucru nu s-a petrecut încă, după cum semnalează Otilia Nuţu, subliniind faptul că, în cazul liberalizării preţurilor, ar exista şase sau şapte surse de gaze naturale, vreme de până la douăzeci de ani. Liberalizarea ar presupune, notează EFE, o creştere a preţurilor pentru consumatorul român, însă statul ia deja în consideraţie formule pentru a combate efectele asupra populaţiei.
În context, este importantă existenţa gazoductului Nabucco, un proiect european, care urmăreşte aducerea gazelor din zona Mării Caspice şi a Orientului Mijlociu în întreaga UE. De asemenea, interconectorul AGRI este un alt proiect, efectuat în comun de Azerbaidjan, Georgia şi România. Aceste conducte ar duce la dezvoltarea exploatării rezervelor din Marea Neagră şi intrarea în funcţiune ar avea drept efect reducerea dependenţei de Rusia pentru întreaga Europă centrală şi de vest. Dincolo de temerile istorice faţă de Rusia, încă prezente în regiune, Otilia Nuţu consideră poziţia rusă în termeni strict economici: “un monopolist ar abuza mereu de poziţia sa, iar comportamentul Rusiei este perfect raţional pentru a extrage cel mai mare beneficiu din această situaţie”. Chiar dacă, deocamdată, nu sunt analizate cifre, decoperirii zăcământului de gaze naturale i-ar putea urma cea a unuia de petrol. “În general, acolo unde există unul, există mari şanse să fie găsit şi al doilea zăcământ”, după cum a dat asigurări consultantul citat de EFE.
Bulgarii se apucă de Nabucco
Realizarea proiectului Nabucco va începe la data de 10 ianuarie în Bulgaria, a anunţat premierul Boiko Borisov, într-un interviu acordat cotidianului sofiot Standart.
Borisov dezvăluie că, la această dată, miniştrii Energiei din statele UE se vor reuni în Bulgaria, pentru a discuta proiectul. În ziua respectivă se va face şi prima săpătură prin care se va da startul lucrărilor de construcţie. Premierul bulgar afirmă că a primit asigurări de la preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, şi de la comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, că proiectul este prioritar pentru UE. “Noi suntem pregătiţi să începem lucrările de construcţie”, spune el.
Oficialul bulgar a explicat că gazele vor proveni din zăcământul caspic Shah Deniz II din Azerbaidjan şi vor fi transportate până la graniţa turco-bulgară cu ajutorul conductei TANAP. De acolo va începe Nabucco, al cărui prim tronson va fi interconexiunea între Turcia şi Bulgaria.
“Ideea noastră este să nu aşteptăm ca gazele să înceapă să curgă din zăcământul Shah Deniz II şi abia atunci să începem să construim conducta către Europa, ci, în acel moment, să avem deja gazoductul”, a mai spus Boiko Borisov. El a precizat că Bulgartransgaz are un buget de 50 milioane de euro pentru construirea interconexiunii cu Turcia, dar că Sofia speră ca cea mai mare parte din finanţarea necesară să provină de la Comisia Europeană. “Dacă n-am fi primit asigurări din partea Europei în susţinerea acestui proiect, am fi construit o interconexiune mică între Bulgaria şi Turcia, care să fie folosită doar în cazuri de urgenţă, dar acum vom începe realizarea proiectului Nabucco Vest”, a mai spus primul ministru bulgar.
De altfel, în sprijinul celor afirmate de Borisov, Compania Naţională Nabucco din Bulgaria a anunţat că a început procedurile de aprobare a evaluării impactului asupra mediului pentru sectorul bulgar al Nabucco, care are o lungime de 422 kilometri.
Potrivit unui comunicat de presă, documentaţia privind procedura EIA a fost depusă la Ministerul Mediului din Bulgaria la 31 octombrie 2012. De asemenea, în 2012, Nabucco a anunţat finalizarea procesului de obţinere a autorizaţiilor EIA pentru sectorul ungar, ultimele patru autorizaţii fiind obţinute în luna iunie.
“Nabucco este foarte avansat în Bulgaria şi felicităm echipa locală pentru acest nou pas în dezvoltarea proiectului. Nabucco se angajează să respecte cele mai bune practici în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale, să colaboreze cu toate părţile implicate pentru a se asigura că reprezintă o soluţie câştigătoare pentru ambele părţi în ţările de tranzit”, a declarat directorul executiv al Nabucco Gas Pipeline GmbH, Reinhard Mitschek.
Depunerea documentaţiei EIA reprezintă începutul procesului legal privind Evaluarea Impactului asupra Mediului în Bulgaria. În urma unei analize a autorităţii competente, Nabucco (reprezentat în Bulgaria de compania sa naţională) va integra evaluările rezultate în urma consultărilor. Următorul pas va fi organizarea de consultări publice de-a lungul traseului, după care cererea va fi retrimisă autorităţilor pentru decizia finală.
Proiectul Nabucco este dezvoltat de un consorţiu din care fac parte companiile Transgaz Mediaş, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Proiectul are drept scop diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale Uniunii Europene, care, în momentul de faţă, este dependentă de Rusia.
