Compania de producere a energiei electrice în termocentrale, Termoelectrica, una dintre cele mai “păguboase” din economia României, se va diviza astfel încât partea viabilă va continua să producă electricitate, iar partea neprofitabilă va intra în faliment. În prezent, proiectul de divizare se află la Registrul Comerţului.
În present, Termoelectrica deţine sucursalele SE Doiceşti, SE Borzeşti, SE Brăila, precum şi filiala Electrocentrale Galaţi. De asemenea, deţine acţiuni minoritare la Complexul Energetic (CE) Oltenia şi Electrocentrale Bucureşti, precum şi în proiectul Brăila Power.
“În ultimii ani, Termoelectrica a retras definitiv/casat grupurile 7 şi 8 de la termocentrala Doiceşti, 1 şi 2 de la Paroşeni, 3 şi 4 de la Brăila şi 8 de la Borzeşti. Astfel, puterea instalată totală s-a redus de la 2047 MW, la 647 MW în present”, se arată în proiectul de divizare al Termoelectrica.
Conform proiectului de divizare, în situaţia actuală s-a ajuns, pe de o parte, din cauza stării tehnice a instalaţiilor, cu durata de viaţă epuizată, iar, pe de altă parte, din cauza diminuării constante a cererii de electricitae.
“Şi grupurile rămase au fost folosite la încărcări parţiale şi durate reduse, cu costuri mult peste valorile optime”, se mai arată în document.
Pentru grupurile pe hidrocarburi (precum cele ale Termoelectrica), funcţionarea optimă este de 7.000 ore pe an, iar costurile se stuează între 315 şi 370 lei/MWh. La Termoelectrica, grupurile au funcţionat cel mult 2000 ore, costurile majorându-se corespunzător. Pe de altă parte, preţul energiei pe Piaţa de Echilibrare a ajuns, la începutul anului, la un maxim de 400 lei/MWh, pe Piaţa pentru Ziua Următoare – la aproape 304 lei/MWh, iar pe Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale – între 221 şi 248 lei/MWh.
Altfel spus, la începutul anului, când în România vârful de consum a depăşit şi 10.000 MWh şi toate grupurile din termocentrale, indiferent cât de ineficiente, au fost pornite, Termoelectrica nu a putut acoperi costurile prin preţurile de vânzare a electricităţii, ceea ce a condus la pierderi semnificative pentru companie.
“În aceste condiţii, Ministerul Economiei a hotărât, pentru eficientizarea activităţii şi conform înţelegerilor cu FMI, să divizeze compania”, se mai arată în proiect.
Apare Electrocentrale Grup
Pe de o parte, activele neviabile vor rămâne în Termoelectrica; aceasta va cuprinde termocentralele Doiceşti şi Bozeşti. Dacă se vor găsi investitori pentru acestea, se vor privatiza; în caz contrar – Termoelectrica va intra în proces de lichidare voluntară. De remarcat, de termocentrala Doiceşti, dar şi de minele ce o deservesc este interesată compania China Huadian Engineering Co. Ltd. La sfârşitul lui 2008, Termoelectrica a semnat un memorandum cu Electrabel, parte a gigantului GdF-Suez, pentru construcţia unui grup nou, pe gaze, de 400 MW, la Borzeşti. Construcţia ar fi trebuit finalizată anul acesta, dar ea este departe de a începe. Dacă va începe!
Astfel, termocentrala Brăila va forma, practice, compania viabilă din Termoelectrica, ce se va numi Electrocentrale Grup. Noua companie va deţine şi acţiunile la Electrocentrale Galaţi, precum şi acţiunile minoritare ale Termoelectrica la CE Oltenia, Elcen Bucureşti şi Brăila Power.
Reamintim, împreună cu E.ON şi Enel, Termoelectrica a înfiinţat Brăila Power, o companie care va construi un grup nou la Brăila, pe huilă, de 800 MW, investiţie estimată la 1,4 miliarde euro. Termoelectrica deţine aproximativ 5% din acţiunile Brăila Power. Conform lui Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România (liderul proiectului de la Brăila), o decizie privind construcţia noului grup energetic va fi luată abia anul viitor. În prezent, se poartă negocieri privind alocarea gratuită de certificate de drepturi de emisie de gaze cu efect de seră.
De remarcat, pentru perioada 2013 – 2020, România a primit 71,4 milioane de certificate CO2 gratuite, adică un sfert faţă de alocările din perioada 2008 – 2012. Pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră, Uniunea Europeană (UE) a adoptat directive “Energie – Schimbări climatice”, care, printre altele, stipulează reducerea acestora cu 20% până în anul 2020. Aceste obiective sunt susţinute prin scheme, care includ tranzacţionarea de certificate ce atestă reducerea emisiilor (CER, ERU) sau a certificatelor de emisie care conferă dreptul de a emite o tonă de CO2 echivalent într-o perioadă definită (EUA). Un certificat de emisii este egal cu o tonă echivalent CO2. Dacă, până la sfârşitul anului 2012, certificatele de emisii se acordau gratuit, începând cu anul 2013, conform directivei EU ETS, sectorul energiei electrice, responsabil de cea mai mare parte a emisiilor de CO2 din UE, va fi supus în întregime unui sistem de licitaţii pentru achiziţionarea certificatelor de emisii de CO2, cu excepţia celor 71,4 milioane de certificate CO2 atribuite gratuit de Bruxelles. Conform legislaţiei europene, producătorii de energie din surse poluante trebuie să ateste deţinerea unui certificat de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare MWh produs pe cărbune sau un certificat pentru fiecare 2 MWh produşi pe gaze naturale.
