Corina Popescu
Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Corina Popescu, secretar de stat în Ministerul Energiei, a anunţat că, la termocentrala Mintia – Deva, investiţiile de mediu se vor face din surse private, iar că la Complexul Energetic Oltenia trebuie redus drastic numărul şefilor, dar şi renunţat la activităţile ce nu au legătură cu core-business-ul companiei.
– Privit dinafară, pare că actualul Guvern, cel puţin în ceea ce priveşte sectorul energetic, are o realizare (ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă) şi numeroase probleme (RAAN în faliment, CET Govora şi CEH în insolvenţă, black out în Argeş şi Vâlcea etc.). Ce se întâmplă, de fapt?
– Cabinetul Cioloş a făcut ceea ce alte guverne s-au ferit să facă: restructurare cu adevărat! Am luat decizii, unele dintre ele chiar dureroase, dar trebuie să recunoaşteţi că aceste hotărâri ar fi trebuit luate mai demult şi numai Guvernul Cioloş a avut curajul de a le lua! Sigur, asta implică şi sacrificii. Dar sacrificiile sunt însoţite de un întreg pachet anti-sărăcie!
– Împreună cu Ministerul Economiei, vă gândiţi la o strategie pentru Valea Jiului? Şi, în general, la o strategie pentru zonele monoindustriale?
– Dar deja există un întreg proiect al Cabinetului Cioloş, „Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei”. Este un pachet care cuprinde 47 de obiective până în 2020, de la creştera ratei de ocupare a populaţiei cu vârste între 20 şi 64 de ani, până la reducerea numărului persoanelor aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială. Punând în practică măsurile cuprinse în acest pachet, şi zonele monoindustriale, cu probleme de şomaj, şi Valea Jiului vor avea de câştigat. În plus, recent, la Forumul Administraţiei Publice Locale, premierul Dacian Cioloş a anunţat că Guvernul vrea ca, până la sfârșitul mandatului, să propună o abordare integrată, specifică, pentru dezvoltarea Văii Jiului, a localității Roșia Montană și a zonei Moldovei, pe baza experienței proiectului de dezvoltare integrată teritorială, ITI, în Delta Dunării, care să pună împreună atât fonduri europene, cât și resurse de la bugetul de stat pentru a se putea finanța proiectele.
– Care este viitorul Complexului Energetic (CE) Hunedoara (CEH)? Zvonurile sunt că administratorul judiciar ales nu este la fel de priceput precum Remus Borza şi, de aceea, complexul va intra în faliment.
– Administratorul judiciar este ales de către instanţă şi sunt convinsă că va depune toate eforturile pentru a salva Complexul Energetic de la faliment! La CEH este, într-adevăr, o situaţie care necesită o atenţie deosebită. Ministerul Energie are în responsabilitate securitatea sistemului energetic naţional, siguranţa în alimentarea cu energie, pe de o parte, dar, pe de altă parte, nu putem ignora oamenii care muncesc acolo. Totuşi, am plecat de la ideea că problema CE Hunedoara nu este una socială, ci una de securitate a sistemului energetic, pentru că este singurul mare producător de energie electrică din zona de centru şi nord-vest a ţării. Nu trebuie uitat nici că, din cărbune, se asigură aproximativ 27 – 28% din energia electrică a ţării, iar, conform Enciclopediei Resurselor Minerale, apărută anul trecut, în România există rezerve de 900 de milioane de tone de huilă şi 2.800 de milioane de tone de lignit. Aşa că nu putem renunţa la cărbune, cel puţin nu în perioada următoare. De aceea, noi ne dorim să existe în continuare un producător important de energie în această zonă a ţării şi, cum există cărbune, producătorul să utilizeze această resursă. De altfel, suntem în discuţii cu DG Competition pentru accesarea unui ajutor de stat de tip „serviciu de interes economic general – SIEG” la CE Hunedoara. Sigur, CEH nu poate rămâne aşa cum este în prezent. Acum, din complexul energetic fac parte minele Lonea, Lupeni, Livezeni şi Vulcan, precum şi termocentralele Mintia – Deva şi Paroşeni, care, împreună, au o putere instalată de 1.225 MW. Minele Lonea şi Lupeni vor intra în programul de închidere a minelor şi doar Livezeni şi Vulcan vor mai face parte din noul complex energetic, alături de un grup de producere a energiei la termocentrala Paroşeni şi unul de la Mintia-Deva. Este vorba despre grupul de 150 de MW de la Paroşeni, retehnologizat în 2005, care are rezolvate şi problemele de mediu, şi de grupul 3 de la Mintia, de 235 MW, retehnologizat în anul 2009. La acest grup vor trebui făcute investiţiile necesare pentru a se conforma la condiţionalităţile de mediu. Cum compania este în insolvenţă şi duce lipsă de lichidităţi, ne gândim la o formulă prin care să se poată face aceste investiţii: fie un parteneriat public – privat, fie un credit furnizor, fie un fel de contract de procesare sau de diferenţă. Sunt mai multe formule; o vom alege pe cea mai profitabilă pentru complexul energetic.
În ceea ce priveşte minele Lonea şi Lupeni, care vor intra în programul de închidere, exploatarea comercială se va încheia în anul 2018. Dar aceasta nu înseamnă că minerii de acolo vor intra în şomaj! Până în anul 2027, conform legislaţiei privind ajutorul de stat pentru închiderea minelor, se va trece la ecologizarea zonei şi vor urma şi proiecte ce ţin de protecţia socială.
– Dar la Complexul Energetic (CE) Oltenia (CEO) ce se întâmplă?
– Complexul Energetic Oltenia este unul dintre cei mai mari producători de energie electrică din ţară şi poate să stea foarte bine în piaţă, fără ajutor din partea statului! Cu câteva condiţii. În primul rând, ar trebui făcută o restructurare profundă acolo şi mă refer în primul rând la desfiinţarea multor posturi de conducere! Sunt nenumăraţi şefi, mai mari, mai mici, la fiecare nivel, cu salariile de rigoare! Nu numai că grevează asupra fondului de salarii şi, în final, asupra costurilor de producţie ale complexului energetic, dar şi îngreunează activitatea şi luarea deciziilor. Dacă un document trebuie semnat de 20 de persoane până să ajungă în Directorat, cea mai mică decizie poate să dureze o lună sau mai mult! Nu este normal! Structura non-productivă este mult prea stufoasă! Este necesară o conducere mult mai flexibilă şi redusă drastic birocraţia internă.
Pe de altă parte, la CE Oltenia sunt probleme financiare, dar care ţin mai mult de cash flow. Adevărul este că au în patrimoniu şi trebuie să întreţină, să plătească impozite, pentru clădiri sau instituţii care nu au legătură cu activitatea de bază. Au, de exemplu, câteva biserici, clopotniţe, şcoli, sistem de canalizare, conace, reţea de alimentare cu apă, podeţe, drumuri, terenuri, alte construcţii de acest tip. Conform unui Raport al Curţii de Conturi din anul 2015, CE Oltenia deţinea active de utilitate publică, de interes local sau zonal, cu o valoare de inventar de circa 40 miliarde de lei! Numai impozitele pe proprietate înseamnă, anual, sume importante! Complexul Energetic trebuie să se axeze pe activitatea de bază, de extracţie a cărbunelui şi de producere a energiei electrice! Când nu va mai avea pierderi, va putea să se implice şi în activităţi de CSR (n.r. – Corporate Social Responsibility, responsabilitate socială corporativă), de susţinere a activităţilor sportive etc.
Pe de altă parte, CE Oltenia are probleme şi din cauza creanţelor neîncasate. După RAAN și CET Oradea, acum şi CET Govora a intrat în insolvenţă, pierderile CE Oltenia pe cărbunele livrat în ultimii ani acestor companii fiind de sute de milioane de lei.
De altfel, CE Oltenia s-a înscris la masa credală a CET Govora, pentru că are de recuperat 30 de milioane de lei. În plus, complexul a transferat, în februarie 2015, la CET Govora, carierele Berbești și Alunu, valoarea de transfer a contractului de 184 de milioane de lei urmând să fie plătită de Govora către CEO în 10 ani.
Pe de altă parte, nu pot exclude total influenţa politică, în special locală, care, de-a lungul timpului, a pricinuit neajunsuri complexului energetic. De aceea, noi, la Ministerul Energiei, mizăm pe transparenţă, integritate şi profesionalism! Nu este o vorbă în vânt nici faptul că numirea conducerilor la companii se face respectând cu stricteţe prevederile OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă.
– Termocentralele construite în România (cu excepţia celei a Petrom) sunt vechi: Turceni – construită între 1972 şi 1978; Rovinari – între 1978 şi 1987; Işalniţa – între 1964 şi 1968; Craiova 2 – 1987. La fel, majoritatea grupurilor energetice ale Hidroelectrica. Ce se va întâmpla în viitor?
– În România sunt aproximativ 24.000 MW instalaţi. Dar, din păcate, doar pe hârtie. Puterea instalată pe care ne putem baza este mult mai mică. Sigur, sunt circa 6.500 MW instalaţi nou-nouţi, şi mă refer la Unitatea 2 de la Cernavodă (n.r. – dată în folosinţă în anul 2007), la centrala Petrom de la Brazi (n.r. – dată în folosinţă în anul 2012), la puterea instalată în energii regenerabile (n.r. – date în folosinţă, în principal, în perioada 2012 – 2015). Din păcate, energiile verzi sunt impredictibile, de aceea avem nevoie şi de capacităţi cu o producţie ce poate fi anticipată. Hidrocentralele, dar, mai ales, termocentralele şi centrala de la Cernavodă au o astfel de producţie. La hidrocentrale, producţia este influenţată de ploaie; la propriu! Dacă plouă prea mult, atunci este necesar ca acestea să producă mai mult, pentru că apar viituri, iar apa nu poate fi stocată, în întregime, în lacurile de acumulare. Dacă nu plouă, adică e secetă, hidrocentralele nu prea au ce uzina, mai ales că la exploatarea lacurilor de acumulare trebuie ţinut cont şi de nevoile populaţiei pentru apă potabilă, de nevoile agriculturii pentru irigaţii etc. Pe de altă parte, în privinţa centralelor pe hidrocarburi, dacă o iarnă este foarte grea, gazele merg cu prioritate la populaţie şi abia apoi la consumatorii întreruptibili, de genul termocentralelor. Astfel, Cernavodă şi centralele pe cărbune rămân cei mai siguri producători de energie din ţară. De altfel, la Cernavodă deja au început pregătirile pentru retehnologizare, în vederea prelungirii duratei de viaţă cu 30 de ani a Unităţii 1. Investiţii se fac şi la Hidroelectrica: a demarat un amplu proces de retehnologizare, prima hidrocentrală fiind cea de la Stejaru – Bicaz; urmează Vidraru şi celelalte grupuri energetice, ba continuă şi finalizarea unor obiective începute înainte de 1990. La Complexul Energetic Oltenia s-au realizat modernizări ale unor grupuri energetice, dar urmează şi altele. La termocentralele pe cărbune va trebui să facem investiţii importante în continuare, în special pentru conformarea la noile condiţionalităţi de mediu, adoptate la nivel global în cadrul COP 21, care a avut loc anul trecut, la Paris. Toate acestea pentru că, aşa cum spuneam, nu putem renunţa la cărbune, pe de o parte pentru că asigură siguranţa sistemului energetic naţional iar, pe de altă parte, pentru că produce mai bine de un sfert din necesarul de electricitate al ţării! Dar, în ceea ce priveşte perspectivele sectorului energetic în România, Strategia Energetică va avea mult mai multe de spus. Aşa cum anunţam, sper că acest document, la care au lucrat peste 300 de specialişti din ţară, să se finalizeze în luna septembrie.
