Producătorul de energie de stat Hidroelectrica ar putea înregistra în acest an un profit brut de 1,3 miliarde lei, cel mai bun rezultat din istoria companiei, față de 1,1 miliarde lei anul trecut, și o producție de 15 TWh. Potrivit avocatului Remus Borza, reprezentantul administratorului judiciar al Hidroelectrica, aceste rezultate se datorează politicilor și măsurilor implementate de Euro Insol, care constau în optimizarea costurilor și în creșterea veniturilor.
De asemenea, în opinia lui Borza, Hidroelectrica ar putea ieși din insolvență în luna iunie a acestui an și ulterior ar putea fi listată în noiembrie. Acesta spune că listarea companiei pe bursă ar pune-o la adăpost ”în Era post Borza” și consideră că valoarea reală de piață a Hidroelectrica azi e de minim 5 miliarde de euro.
”Profitul brut a depășit 1,1 miliarde lei în 2015, mai mic decât în 2014 cu doar 57 milioane lei, în 2014 Hidroelectrica consemnând un profit brut de 1,157 miliarde lei. Am produs o cantitate mai mică de energie, dar a fost vândută la un preț mai mare. Bugetul de venituri și cheltuieli pentru 2016 a fost construit pe o producție de 15 TWh. Sunt convins că și 2016 va fi la fel de bun. Practic vom marca trei ani consecutivi de rezultate spectaculoase, cu o rată a profitabilității de peste un miliard de lei anual. Având în vedere măsurile și deciziile implementate în ultimul an de zile și cumulate cu politicile asumate în ultimii ani de zile, mă aștept ca 2016 să fie cel mai bun an din istoria Hidroelectrica și estimez un profit brut de minim 1,3 miliarde lei”, a declarat avocatul Remus Borza, reprezentantul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica.
În opinia sa, performanța Hidroelectrica de anul trecut este una de excepție, raportată la producția de energie.
”În 2015 ne-am confruntat, din păcate, cu un regim hidrologic deficitar în a doua parte a anului, din iunie, și care a avut ca și rezultat o producție mai mică cu 2,5 TWh decât în 2014. Acest lucru s-a văzut și în cifra de afaceri, care a fost mai mică cu 200 milioane lei, de la 3,4 miliarde lei în 2014, la 3,2 miliarde lei în 2015. Sunt foarte mulțumit în ceea ce privește profitabilitatea, pentru că profitabilitatea s-a menținut la o producție mult mai mică în 2015”, a precizat Remus Borza.
Acesta menționează că în 2013 a instituit o regulă ”a prudențialității”, să nu depășească un estimat al producției de 15 TWh. ”Decizia a fost luată plecând de la minimul istoric al producției consemnat în 2012, de doar 11,8 TWh, când Hidroelectrica avea contractați aproape 20 TWh, pentru a nu repeta aceleași greșeli, în care să punem compania într-o situație de supra contractare, cu consecința prejudiciabilă a acoperirii deficitului de energie din surse externe, la prețuri superioare prețului de cost al energiei produse în propriile capacități ale Hidroelectrica. Dacă e să avem noroc de ani cu regimuri hidrologice peste medie, evident că profitul suplimentar se va repartiza acționarilor”, a punctat Borza.
În ceea ce privește listarea Hidroelectrica la bursă, aceasta e condiționată de momentul ieșirii companiei din insolvență.
„Eu am estimat o dată, în jur de 20 iunie, care e și o dată limită, pentru că la 20 iunie 2016 expiră ultima zi din planul de reorganizare și chiar avem o problemă de interpretare a legii, pentru că legea e destul de confuză. În mod normal, raportat la lege, Hidroelectrica ar trebui să intre în faliment, ceea ce ar fi o situație paradoxală pentru o companie care nu mai are datorii. Am reușit încă din 20 iunie 2015 să plătim toate datoriile companiei, iar în ultimii trei ani de zile Hidroelectrica a avut un parcurs de invidiat, cu o performanță financiară remarcabilă. Deci ar fi o situație tragi-comică ca o companie cu astfel de indicatori să intre în faliment. Numai că printr-o interpretare foarte riguroasă a textului de lege judecătorul sindic nu ar avea o altă opțiune, pentru că ar constata că nu s-au realizat toate acele măsuri din planul de reorganizare, și una din acele măsuri consta și în soluționarea tuturor contestațiilor la măsurile administratorului judiciar”, afirmă reprezentantul Euro Insol.
Din 75 de contestații câte erau în toamna anului 2012, mai sunt șapte de soluționat.
”Sperăm să le finalizăm în fond la Tribunalul București până la sfârșitul lunii martie și să putem să soluționăm apelurile la Curtea de Apel București până în mai-iunie. Numai că și ‘băieții deștepți’ reprezentați în instanță de avocați și mai deștepți, încearcă prin tot felul de tertipuri tergiversarea soluționării acestor contestații și acțiuni fie prin recuzarea judecătorilor, fie cer strămutarea cauzelor la Înalta Curte de Casație și Justiție, fie prin formularea unor expertize, obiecțiuni la expertize, contraexpertize, refuzări de experți etc etc tocmai pentru a ne împinge aceste contestații până în proximitatea termenului de 20 iunie 2016”, menționează avocatul.
Borza spune că Hidroelectrica ”nu este un chioșc care vinde biscuiți la colț de stradă”, ci este cea mai valoroasă companie a statului român, o companie vitală pentru economia României și chiar și pentru populație, este principalul furnizor de energie pentru populație.
”Trebuie să se înțeleagă caracterul strategic al acestei companii și că nu putem să ținem la infinit o companie atât de importantă în insolvență. Cererea noastră este cât se poate de îndreptățită și de legitimă și de justă a de soluționa cu celeritate. Toate cererile în materie de insolvență – așa spune textul legii – se judecă cu celeritate. Totuși suntem în al patrulea an de zile în care ne tot judecăm și ne tot judecăm. Suntem îndreptățiți, după patru ani de zile, să cerem instanțelor de judecată, să dea dovadă de operativitate în soluționarea acestor cereri. În măsura în care vom reuși să finalizăm într-o primă etapă contestațiile și să ieșim din insolvență, da, putem vorbi în toamna acestui an de o listare. Eu am avansat chiar și o dată, undeva în a doua decadă a lunii noiembrie, pe la 10-20 noiembrie, și vă asigur că vom fi martorii celei mai mari listări a unei companii românești derulată după 1990 în România”, apeciază Borza.
Acesta spune că listarea companiei pe bursă ar pune-o la adăpost, valoarea reală de piață a Hidroelectrica fiind de fapt de minimum 5 miliarde de euro.
”Susțin listarea pentru a pune la adăpost Hidroelectrica post-insolvență, în Era post Borza. Legea pieței de capital oferă aceleași garanții ca și legea insolvenței, în sensul că obligă companiile listate la transparență. Hidroelectrica în acești aproape patru ani de insolvență a fost cea mai transparentă companie din România. Valoarea reală de piață a Hidroelectrica azi e de minim 5 miliarde de euro. Fondul Proprietatea a evaluat în urmă cu două săptămâni în creștere, de la 2,5 la 3 miliarde de euro, dar în opinia mea societatea este subevaluată, pentru că, la orice listare, valoarea de piață a unei companii este dată de un multiplu cuprins între zece și de 15 ori EBITDA. Or, dacă noi am avut în ultimii doi ani de zile un EBITDA de 63%, care a însemnat aproape 500 milioane euro anual, iar valoarea pe acest factor multiplicator ar însemna între 5 și 7 miliarde de euro, nicidecum 3 miliarde euro. Desigur, toată lumea are interes să subevalueze Hidroelectrica, toată lumea are interes dintre potențialii investitori să ia acțiuni la Hidroelectrica pe degeaba, pentru că așa au fost obișnuiți în ultimii 26 de ani, să cumpere pe degeaba companiile românești. Ei, eu le spun că nu se poate. Ne vom vinde la prețul corect”, mai spune Remus Borza.
În opinia sa, pe acel pachet de 15% ce va fi scos pe bursă s-ar putea încasa 750 milioane euro, bani care vor reveni fie statului, fie Hidroelectrica, pentru a-și susține planul de investiții. Hidroelectrica stă azi pe o lichiditate confortabilă, de 1,6 miliarde lei și are depozite de 1,2 miliarde euro în bănci, adauhă Borza.
De asemenea, investiții planficate pentru acest an se ridică la 250 milioane euro. Urmează peste două luni să inaugureze centrala de la Bretea, investiție de 50 miliarde euro, iar în noiembrie va fi inaugurată centrala de la Răstolnița, investiție de 200 milioane euro. În plus, săptămâna viitoare va fi publicată pe SEAP documentația privind contractul de retehnologizare pentru centrala Vidraru, de 78 milioane euro. Tot în acest an va fi atribuit și contractul de retehnologizare pentru centralele Râul Mare-Retezat și Mărișelu, valoarea estimată a celor două contacte fiind de 160 milioane euro.
Anul trecut, a fost încheiat contractul de retehnologizare pentru centrala Stejaru, de 75 milioane euro. Tot anul trecut a fost pusă în funcțiune cea mai lungă galerie de aducțiune, pusă în funcțiune după 1987, de 16.642 de metri liniari, Siriu-Surduc, care va alimenta centrala Siriu-Surduc, de 50 MW, ce va fi pusă în funcțiune în 2017. Centrala Dumitra-Bumbești va fi pusă totodată în funcțiune în 2017, va avea 65 MW putere instalată, investiție de 200 milioane euro.
Hidroelectrica a fost în insolvenţă în perioada iunie 2012 – iunie 2013, însă a reintrat în procedură de reorganizare judiciară în februarie 2014.
Toții indicatorii Complexului Energetic Oltenia sunt de insolvență
După ce în urmă cu câțiva ani a anticipat intrarea în insolvență a combinatului chimic Oltchim și a RAAN, avocatul Remus Borza estimează că nici Complexul Energetic Oltenia nu este departe de intrarea în insolvență.
”Încă de acum trei-patru ani de zile, pe lângă predicțiile Oltchim și RAAN (Regia Autonomă pentru Activități Nucleare), anticipam iminența intrării în insolvență Complexului Energetic Hunedoara, care a intrat deja în insolvență, în luna ianuarie. Din punctul meu de vedere, nici Complexul Energetic Oltenia nu este departe. Toții indicatorii Complexului Energetic Oltenia sunt de insolvență: pierderi cumulate în ultimii doi ani de zile de 1,6 miliarde lei și datorii la fel, de ordinul miliardelor. Până la urmă, o insolvență asumată din timp și corect administrată poate să facă minuni precum în cazul Hidroelectrica. O insolvență mai mult fortuit, pe ultima sută de metri și prost administrată, precum Complexul Energetic Hunedoara, nu mai poate să salveze nimic. Trebuie să înțeleagă toată lumea că insolvența este anticamera falimentului”, a declarat reprezentantul Euro Insol.
Borza are însă îndoieli că un Guvern fără sprijin parlamentar și într-un an electoral și-ar asuma și intrarea în insolvență al unui al treilea producător de energie, după Hidroelectrica și CEH.
Oltchim a intrat în insolvență în ianuarie 2013, în timp ce RAAN în luna septembrie a aceluiași an. În luna ianuarie a acestui an Tribunalul Mehedinți a dispus intrarea în faliment a regiei.
”99% din companiile intrate în insolvență sfârșesc în faliment, adică mor. Mai pușin de 1% din companiile aflate în insolvență reușesc să iasă, în urma unui plan de reorganizare. Dacă guvernanții vor zăbovi la fel de mult și la C.E. Oltenia precum la Hunedoara, s-ar putea să fie prea târziu”, afirmă Borza.
Acesta vorbește totodată și de o practică deloc fericită, aceea că firmele de stat, cu excepția celor listate și a celor în insolvență, își raportează numai o dată pe an rezultatele financiare, când poate fi prea târziu și nu poți afla din timp ”sănătatea financiară” a acelei companii.
”Cunoaștem cu toții managementul discret, ca să nu spun ocultat, al companiilor de stat care furnizează cu o maximă zgârcenie informații sensibile și mai ales din zona financiară. Sunt obligați o singură dată pe an, în luna mai, să raporteze către ANAF și către Registrul Comerțului sau să înregistreze situațiile financiare. Ei bine, de-abia atunci luăm contact cu performanțele sau indicatorii unei companii de stat, de regulă prea târziu. Pentru că nu facem altceva decât să constatăm post-factum deteriorarea, degradarea principalilor indicatori și să asistăm neputincioși la o insolvență”, adaugă Remus Borza.
Acesta subliniază că o companie listată, ca și o companie în insolvență, are obligații de raportare lunare.
”O companie listată înseamnă mai mulți acționari, față de doi cât numără în prezent Hidroelectrica. Chiar dacă vorbim de mii de acționari, cu participații nesemnificative, sub 1%, vorbim de mii de acționari, aș spune, mici și ai dracului, pentru că vorbim de acționari instituționali, de fonduri de investiții, de bănci, care au rutina exercițiului financiar și care știu să citească și din avion evoluția și dinamica în timp a unei companii și pot să constate și să semnalizeze anumite derapaje și o anumită degradare a indicatorilor. Și în astfel de situații vin și trag de mânecă directorul general sau își trimit ambasadorii”, a concluzionat reprezentantul Euro Insol.
Alți ”băieți deștepți”
Producătorii de energie de stat pierd câteva zeci de milioane de euro în fiecare an din cauza unui alt tip de ”băieți deștepți”, cei care exportă electricitate, spune avocatul Remus Borza, reprezentantul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica. Potrivit acestuia, România, prin diverse companii, a ajuns să importe energie mai scumpă și să exporte energie în gol de sarcină, adică ieftină.
”În 2012, am decuplat ‘băieții deștepți’ de la energia Hidroelectrica, denunțând acele contracte cu traderii de energie, pentru ca statul român, printr-o interpretare abuzivă a unor funcționari din cadrul ANRE să le pună pe tavă acelorași băieți deștepți un monopol, și anume monopolul exportului de energie. În 2014 vorbim de un export de 8,7 TWh, iar în 2015 de un export de peste 10 TWh. Dacă punem o diferență de 2-3 euro la această energie exportată, rezultă că în fiecare an producătorii de energie, fie vorbim de Nuclearelectrica, Complexul Energetic Oltenia sau de Hidroelectrica, au fost văduviți de câteva zeci de milioane de euro în fiecare an, bani care în loc să intre în buzunarele companiilor statului român, au intrat în aceleași buzunare, ale ‘băieților deștepți’ din energie: Energy Holding, Alpiq-urile, EFT, Renovatio etc”, a declarat avocatul Remus Borza.
Acesta subliniază că Hidroelectrica a dat în judecată Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) din cauza acestei interpretări, mai ales că nicăieri în textul Legii 123/ 2012 legiuitorul nu folosește sintagma ”OPCOM” ca fiind singura piața de energie.
”Noi am dat în judecată ANRE din cauza acestei interpretări, care nu are niciun fundament legal, pentru că, în viziunea birocraților de la ANRE, singura piață de energie la nivelul UE care asigură condiții de transparență și competitivitate este piața lui Victor Ionescu, (șeful OPCOM, n.r.), de parcă ar fi o piață de-a lui Victor Ionescu de la Obor. Nicăieri în textul Legii 123 pe 2012 legiuitorul nu folosește sintagma OPCOM. Legiuitorul, într-adevăr, instituie o obligație în sarcina tuturor producătorilor de energie de a oferta întreaga cantitate de energie în mod nediscriminatoriu, transparent și pe o piață concurențială. Or, oricare din celelalte 27 de piețe de energie din cadrul UE asigură acele exigențe la care face referire textul de lege. Piața de energie din România, ca și BVB, sunt două dintre cel mai puțin lichide burse din Europa, deci cu atât mai mult celelalte burse europene de energie asigură condiții mult mai bune producătorilor clasici de energie”, a precizat Borza.
Acesta a menționat că a câștigat procesul, iar judecătorul în primă instanță a dat dreptate Hidroelectrica, întrucât această interpretare contravine atât Legii 123, cât și tuturor directivelor și legislației europene la care România este parte și la care a aderat.
