Ameninţarea Rusiei pentru securitatea energetică a Europei vine chiar din interiorul continentului şi dintr-o sursă mai puţin vizibilă. Rusia a tot cumpărat în ultimii ani rafinării prin toată Europa – şi în Vest, şi în Est. Criza din Ucraina şi tendinţele expansioniste ale Moscovei fac din aceste rafinării un călcâi al lui Ahile al Europei. Este un punct slab recunoscut chiar de liderii de la Bruxelles, care se tem că rafinăriile vor fi folosite ca instrument de şantaj. Şi nu există niciun antecedent în istorie care să indice că Rusia nu lucrează cu tot arsenalul din dotare.
Strategia Rusiei de a cumpăra rafinării în Europa ar putea compromite securitatea energetică a Europei, recunosc liderii de la Bruxelles într-un raport care încă nu a fost făcut public, scrie Euractiv, citat de Digi24.ro.
Marile companii petroliere din Rusia şi-au ţintit bine achiziţiile şi au ajuns acum să aibă instalaţii de prelucrare a ţiţeiului peste tot în Europa. Lukoil are rafinării în Italia, Olanda, Bulgaria şi România. Rafinăria Petrotel a intrat în curtea ruşilor încă 1998. Alţi doi giganţi ruşi ai petrolului au preluat instalaţii de rafinare în Europa. Gazprom Neft a cumpărat în Serbia. Iar Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, are 20% din rafinăria italiană Saras, controlată de familia Moratti, patroana de la Inter Milano.
Acelaşi gigant rus controlează şi o rafinărie uriaşă la Gelsenkirchen, în Germania.
Ruşii au făcut achiziţii pentru a avea un control în anumite pieţe. Preţul mare al petrolului care a făcut ca multe rafinării occidentale să fie neprofitabile. În Europa, nicio unitate nu este profitabilă sau, în cel mai bun caz generează câştiguri foarte mici. Dar e o etapă esenţială în furnizarea de carburanţi. Cel mai bine funcţionază integrat în mari grupuri, care se ocupă de tot, de la extracţie până la vanzarea cu amănuntul.
Rusia nu are capacităţi suficiente pentru a rafina tot petrolul pe care îl extrage şi îl procesează în pieţele de desfacere. Iar pe drum capătă şi control asupra unor resurse esenţiale pentru economie.
Cum timpul nu mai poate fi dat înapoi, liderii europeni se gândesc acum cum ar putea să îmbunătăţească securitatea energetică a Europei în condiţiile în care dependenţa unor state de resursele energetice ruseşti este foarte mare. Importurile de gaze ruseşti şi petrol acoperă aproape 30% din consumul total al Europei.
În acest moment se caută măsuri de apărare care ar fi fost bine să existe deja. Administraţia americană are regule clare. Poate bloca tranzacţii considerate periculoase pentru securitatea naţională şi au fost cazuri în care tranzacţii cu grupuri chineze nu au primit aprobarea. Faţă de Rusia, Europa nu a prea a avut reţineri de acest fel. Doar Marea Britanie a interzis intrarea Gazprom în distribuţia naţională de gaze. În rest, s-a mers pe parteneriate care acum se dovedesc periculoase.
