Dumitru CHISĂLIȚĂ
Probabil că una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă România o reprezintă consumul uriaş de resurse pentru producerea unor bunuri. În ultimii 25 de ani, economia s-a dezvoltat. Din păcate, plusul de producţie s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Practic, evoluţia economică a României s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltării durabile promovate de Uniunea Europeană. Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creşterii economice pe termen lung, din cauza consumului excesiv şi neraţional de resurse, cu consecinţe negative asupra stării capitalului natural şi asupra dezvoltării sociale şi umane într-un cadru concurenţial. De altfel, și o analiză realizată de preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, pe baza datelor Eurostat, arată că productivitatea resurselor în România a rămas, în 2025, aproximativ la nivelul înregistrat în anul 2000, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu circa 50% în aceeaşi perioadă.
„Programul de Guvernare ar trebui să înceapă discuţia despre resursele României cu o întrebare incomodă: De ce, după un sfert de secol de creştere economică, producem aproximativ aceeaşi valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate? Comparaţia Eurostat dintre 2000 şi 2025 arată stagnarea productivităţii resurselor în România, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. Indicatorul raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale. Nu măsoară exclusiv energia şi nici numai resursele extrase din România. Include materialele extrase pe plan intern, plus importurile şi minus exporturile”, explică Dumitru Chisăliţă.
Potrivit acestuia, Programul de Guvernare ar trebui să identifice cauzele utilizării ineficiente a resurselor şi să prevadă măsuri pentru creşterea productivităţii şi a valorii adăugate.
„Stagnarea productivităţii resurselor nu înseamnă că România nu a progresat deloc. Înseamnă că, la nivelul acestui indicator, creşterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând mult în urma ţărilor UE. Guvernul trebuie să afle cât din rezultat ţine de risipa de resurse, managementul ineficient, construcţia infrastructurii necesare şi cât ţine de tehnologii slabe, pierderi, produse cu valoare adăugată redusă produse în România sau folosirea ineficientă a resurselor. Programul de Guvernare trebuie să identifice cauzele sărăciei şi să prevadă măsuri pentru creşterea productivităţii, eficienţei şi valorii adăugate. Combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor şi managementul performant trebuie să înlocuiască tratarea repetată a efectelor prin ajutoare şi subvenţii nesfârşite care produc o aparentă bunăstare pe termen scurt şi sărăciei lucie pe termen lung”, susţine preşedintele AEI.
În ceea ce priveşte valorificarea resurselor naţionale, Chisăliţă consideră că autorităţile trebuie să analizeze câtă valoare economică rămâne în România prin prelucrare, tehnologie şi comercializare.
„Nu este suficient să enumerăm gazele, pădurile, terenurile agricole sau resursele minerale ale ţării. Inventarul resurselor nu este un bilanţ al prosperităţii. Întrebarea care trebuie să şi o pună Guvernul este câtă valoare păstrăm în România prin prelucrare, tehnologie, proiectare şi comercializare. Ce exportăm brut? Ce importăm ulterior? Ce verigi de producţie lipsesc şi de ce nu sunt competitive? Răspunsul trebuie dat pe sectoare şi pe date. Nu orice export de materie primă este o greşeală, iar nu orice fabrică devine viabilă prin subvenţionare. Dar absenţa unei politici coerente pentru creşterea valorii adăugate nu poate fi înlocuită cu discursuri despre bogăţiile ţării”, afirmă acesta.
Referitor la utilizarea fondurilor publice, preşedintele AEI atrage atenţia că investiţiile trebuie evaluate în funcţie de rezultatele economice obţinute, nu doar de sumele cheltuite.
„Guvernul trebuie să schimbe criteriul prin care îşi judecă investiţiile. O sumă cheltuită nu este, prin ea însăşi, un rezultat economic. Nici absorbţia fondurilor europene nu spune singură cât de mult s-a modernizat economia. Pentru fiecare program major trebuie discutate efectele: reduce costurile de producţie? Economiseşte materiale şi energie? Îmbunătăţeşte transportul? Creează capacităţi competitive? Produce beneficii care justifică întreţinerea şi exploatarea investiţiei? România are nevoie de un bilanţ al rezultatelor, nu doar de un bilanţ al plăţilor”, subliniază Chisăliţă.
În sectorul energetic, acesta apreciază că sprijinul public acordat industriei trebuie corelat cu modernizarea şi reducerea pierderilor.
„Dezbaterea energetică trebuie să includă preţul, siguranţa aprovizionării şi investiţiile necesare. Dar trebuie să ajungă şi la întrebarea economică: ce valoare adăugată obţin întreprinderile din energia consumată şi din banii cheltuiţi pentru aceasta? Sprijinul public pentru industrie trebuie legat de modernizare, de reducerea pierderilor şi de rezultate verificabile. Altfel, statul poate ajunge să finanţeze repetat aceeaşi vulnerabilitate. În acelaşi timp, închiderea unei activităţi industriale poate îmbunătăţi un indicator de consum fără să reprezinte o victorie economică. Obiectivul trebuie să fie producţia competitivă, cu un consum mai eficient, venituri şi locuri de muncă sustenabile”, arată preşedintele AEI.
În opinia sa, creşterea productivităţii resurselor trebuie însoţită de măsuri privind ocuparea forţei de muncă, fiscalitatea şi îmbunătăţirea serviciilor publice.
„Stagnarea productivităţii resurselor nu explică singură sărăcia. Veniturile populaţiei depind şi de productivitatea muncii, de ocupare, de distribuţia valorii adăugate, de fiscalitate şi de calitatea serviciilor publice. Tocmai de aceea, Guvernul trebuie să lege aceste teme. Mai multă valoare produsă trebuie să se traducă în salarii sustenabile, întreprinderi viabile şi servicii publice mai bune”, precizează Dumitru Chisăliţă.
Acesta consideră că viitorul Guvern ar trebui să stabilească obiective măsurabile pentru creşterea competitivităţii economiei.
„România nu poate construi prosperitate doar consumând mai multe resurse. Datele Eurostat arată că, în 2025, obţineam aceeaşi valoare economică pe kilogram de materiale consumate ca în 2000. În timp ce Uniunea Europeană şi-a îmbunătăţit acest raport cu 50%, Polonia cu 90%, Bulgaria cu 40%, România a revenit la punctul de plecare din anul 2000, adică 0%. Aici trebuie să înceapă discuţia despre competitivitate, energie şi bunăstarea românilor”, a conchis preşedintele AEI.
