Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Adrian Dobre, country manager al Grupului danez Eurowind Energy în România.
Inginer aeronavist de formație, absolvent al Politehnicii bucureștene, domnul Adrian Dobre are și un doctorat în inginerie eoliană obținut la Universitatea canadiană Western Ontario. De la Atkins, la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli” (INCAS), de la University of Reading, la Politehnica din București, domnul Adrian Dobre a avut un parcurs profesional marcat de știință și tehnologie, de dinamica fluidelor, aerul fiind un fluid la rândul său. În anul 2010 s-a alăturat companiei Alpha Wind Renewables România (în prezent Eurowind Energy SRL, o filială a grupului danez Eurowind Energy A/S), ca director general. Din octombrie 2014 este country manager al Grupului Eurowind Energy în România.
GM: Bună dimineața și bine ne revedem la o nouă cafea cu Gabi Moroianu. Astăzi îl avem invitat pe domnul Adrian Dobre, directorul general al Eurowind Energy România. Nici nu știu cum se numește exact: sunteți country manager sau cum?
AD: Bună dimineața. O mare plăcere. Mulțumesc mult pentru pentru invitație, Gabriela. Da, denumirea este Eurowind Energy. Eu sunt country manager, într-adevăr, sau director general al Grupului Eurowind Energy în România.
GM: Aveam așa o problemă: să zic director general sau country manager? Poate înseamnă altceva?
AD: Înseamnă același lucru. Director general în limba română.
GM: Și, cum, pe scurt, spunem companiei EWE, uit toate componentele și încep să-i spun în toate felurile: Euro…
AD: Adevărat că folosim cumva acronimul EWE, dar, ca să fie foarte clar, suntem Eurowind Energy.
GM: O companie din Danemarca, dacă nu mă înșel.
AD: Da, da, da este o companie din Danemarca, înființată în 2006, deci avem o istorie destul de mare. Fondatori sunt frații Rasmussen, al căror tată a fost unul dintre pionieri în construit turbine eoliene în lume și, mă rog, și-n Europa
GM: Da, chiar am văzut-o. Ne-ați dus odată pe noi, ziariștii, în Danemarca și chiar am văzut prima eoliană. Au păstrat-o pe post de exponată de muzeu.
AD: Da, da. Cea făcută construită de tatăl lor. Fiecare venea cu cât o chestiune tehnică în plus. Pentru că așa, efectiv, așa progresează ingineria, întotdeauna vii, îmbunătățești o chestiune. Iar chestiunea asta pe care a îmbunătățit-o tatăl fraților Rasmussen a fost această, să-i zicem, frână aerodinamică: atunci când vântul bate mai mult decât trebuie, ca să-ți protejezi palele, le oprești. Ceea ce acum, în ziua de astăzi, e o treabă relativ simplă. Bine, suferim un pic (n.r. – pentru că nu se produce energie)
GM: Da. Și dumneavoastră tot inginer sunteți, dar la aeronavist. Ei, cum Doamne-iartă-mă, de la aeronave ați ajuns la vânt și eoliene?
AD: Eu zic că sunt destul de apropiat de domeniu; poate printre cei mai apropiați. Să nu uităm că, în ceea ce privește energia eoliană, este vorba de pale. Principiul este exact același ca la o pală de avion, numai că ea trebuie să se învârte, dar pe același principiu. Practic tot forța de portanță, cum o denumim noi, este forța motoare, cea care învârte pala. Rolul unei pale este să accelereze fileul de aer pe o parte – ca să vorbesc simplist – a unui profil și să decelereze pe partea cealaltă. Accelerarea înseamnă scădere de presiune, sucțiune, decelerare înseamnă creștere de presiune și iacătă apare această forță de portanță, care ține și avionul în aer, și face să se învârtă ți pala. Nu mai spun mai departe despre elementele de mecanica fluidelor, ale mediului, environmental fluid dynamics și asta sunt clar în domeniul nostru, dezvoltate toate în domeniul aviației, toate instrumentele de computetion fluid dynemics, ele vin toate dezvoltate din zona de aerodinamică, din aviație. Deci, mă simt foarte bine și confortabil.
GM: Chiar sunteți mai implicat ca un energetician
AD: În anumite probleme. Pentru că lucrurile sunt foarte largi. Este un domeniu cu multe subiecte în energie, deci de asta zic că nu poți să spui vreodată că stăpânești toate domeniile. Este un domeniu multidisciplinar, dar, încă o dată, aviația are un loc destul de puternic și poate că asta-i destul de surprinzător
GM: Dar, ca să intrăm cumva și în subiect, dacă aviația e așa de importantă, de ce ați avut atâtea probleme cu aviația civilă de la noi? Cu Autoritatea.
AD: S-au rezolvat între timp. Dar n-aș spune, neapărat, că e o problemă. Adică aș putea s-o generalizez și nu neapărat pentru a fugi de subiectul ăsta. Să zicem că o problemă importantă pe care o avem este aceea că sunt anumite avize pe care le luăm cu întârziere. Da, deci acesta este subiectul. Putem să căutăm motivele. E ușor să spui și să critici treaba asta. Criticăm aici, în conferențe, peste tot ne plângem de chestia asta, că sunt întârzieri, dar, dacă începem să înțelegem un pic cum sunt ei organizați, câți oameni au, dăm peste un alt subiect, care este delicat. Oare au capacitatea administrativă să răspundă în timpul legal? Bun, am putea să zicem că nu e treaba noastră, a investitorilor, că este treaba lor. Dar ne impactează și de asta, ce s-a întâmplat în regenerabile în ultimii 4 – 5 ani, volumul de muncă, a fost o presiune enormă pe multe din aceste instituții. Unele sunt de stat, altele sunt un mixt stat-privat, unele sunt chiar listate la bursă. Deci, până la urmă, aici este problema fundamentală, iar conflictul acesta cu Autoritatea Aeronautică de aici a venint: lipsa lor de a gestiona acest volum enorm a produs niște întârzieri care sunt nerezonabile și chiar și acum ele s-au rezolvat, dar doar punctual. Dar faptul că, dacă ai nevoie de un aviz și te duci să faci cerere și ești programat peste un an, cum ar suna treaba aceasta? Ce altă soluție avem? Nu vreau să critic.
GM: Înțeleg. Dvs resimțiți un efect. Acum discutăm de cauza care duce la acest efect. Efectul fiind întârzierea enormă a avizelor
AD: În contextul acesta este și o problemă a statului român. Și putem să o comentăm aici, să o comentez ca cetățean al țării astea – am și dreptul ăsta, am și pălăria asta pe care am port, evident -, în care spun ”domnule, totuși, dacă este o prioritate pentru statul român ceea ce facem în domeniul acesta (n.r. – al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, al decarborbonizării, al producției de energie din surse regenerabile), probabil că trebuie făcut ceva și acolo, trebuie rezolvat cumva. Ca investitor n-ar fi o problemă, atâta timp cât o știi dinainte. Surpriza e problema! Ce poți să modelezi nu o problemă. Iar încă un aspect foarte important pentru noi, ca investitori: vedem presiunile acestea, rezonabile, aș putea spune – vedem filtrarea aceasta de proiecte în rețea care nu se execută. Un principiu foarte bun. Foarte bine că s-a pus subiectul cu curaj; trebuia spusă, la un moment dat, treaba asta și am apreciat lucrul ăsta. Dar trebuie puțină atenție când pui presiune. Să știi ce filtrezi, că nu știi cu ce mai rămâi. Și aici este problema: dacă se pune o presiune prin legea energiei – că într-un an și jumătate trebuie să iei autorizațiile de construire, garanții 20.000 euro/MW, procente etc. – foarte bine! N-am comentat niciodată. Dar sunt corelate cu legea urbanismului? Pentru că restricțiile vin pe legea urbanismului. Pentru că, dacă, din acest 1 an și 6 luni, aștepți 1 an ca să fii programat, cum să obți tot? Aici sunt de fapt, trebuie problemele. Este o chestiune de a programa niște lucruri, de a gândi cumva, de a modela, că tot vorbeam. Până la urmă chiar și aceste lucruri pot fi modelate și prevăzute.
GM: N-ar putea, de exemplu, să fie un ghișeu unic, un loc în care să te duci și să iei toate avizele?
AD: Da, ar fi și asta o idee. În Italia este conceptul ăsta cu autorisazione unica, dar nu știu ce să spun. Pentru că totul va depinde de un singur punct de contact și acel punct nu știu dacă-și face treaba. Dacă nu-și face va fi un efect catastrofal la un moment dat. Dar soluția, până la urmă, e, să zic eu, tot digitalizarea și viteza. Degeaba dacă încă avem dosare cu șine și avizele se plimbă, în unele cazuri, cu poșta normală, în alte cazuri, cu poșta specială, militară sau mai știu eu, între instituțiile statului. Atunci este greu.
GM: Ați făcut o socoteală cam câte avize sunt necesare de când îi vine omului, investitorului, ideea și până când începe să dea primul electron în rețea?
AD: Nu am făcut o socoteală exactă, dar sunt zeci de avize. Nu știu dacă se atinge suta, dar sunt zeci de avize necesare. Și nu comentăm asta. Ele, practic, sunt parte din legislație și legislația asta este cam aceeași prin toată lumea. Totuși, nu putem să fim negativiști, nu putem să generalizăm, să tragem o concluzie generală, pentru că, având peste 100 de de gigawați aprobați (n.r. – cu avize tehnice de racordare), am fi ipocriți să spunem că lucrurile merg greu. Unele lucruri au mers bine, au fost și lucruri pozitive, s-au luat și măsuri bune de implementare a unor idei și trebuie să apreciem și lucrul ăsta. Cum ar fi PNIESC-ul (n.r. – lanul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice). Am putea spune că unele au fost impuse, deși nu este prea bine. Și aici iarăși vorbim ca cetățeni ai României: dacă noi nu realizăm că e oportunitate, atunci poate să fie o problemă. Niciun investitor nu vine ca să forțeze ceva.Vii când găsești un cadru care are sens. Vezi că este un PNIESC, vezi că România dorește – încă o dată, nu impune cineva! – să se alinieze cumva la niște deziderate ale Uniunii Europene, cum este Green Deal, dorește neutralitatea din punct de vedere al carbonului, vezi că încă o dată că PNIESC-ul este adoptat în strategia națională a României, vezi că imediat este dublat și susținut de CfD-uri, de fonduri europene, Fondul pentru Modernizare, PNRR, sunt direcționate, lucrurile se întâmplă. Evident că investitorii au venit automat, nu neapărat pentru banii din PNRR. Atenție! Sunt aceste semnale, că se dorește, că este ceva care are sens, că este consecvent (n.r. – statul român) și merită să investești.
GM: Acum, între noi fie vorba, eu nu cred că cineva a pus vreodată problema de ce a apărut Green Deal. Până la urmă, și petrolul, și cărbunii, și gazul natural sunt surse epuizabile de energie: le-ai consumat, aia e, rămân consumate. De asemenea, toată lumea știe că n-o să mai dureze sute de ani să avem petrol și gaze; cărbune s-ar putea să mai avem ceva. Da, dar cărbunele este și cel mai poluant, drept pentru care trebuia găsită o altă sursă principală de energie în locul hidrocarburilor. Mulți au pus problema că Uniunea Europeană, Comisia Europeană mai ales, au venit cu niște propuneri – nu știu, țineți minte prin anii 90 cum se vorbea la noi de terapia șoc? E cam așa. Mie mi se pare o terapie șoc asta a Comisiei și cred că de aici, cumva, reticența oamenilor
AD: Exact. Și asta trebuie explicat. Sunt oameni care, poate, și pentru ce a apărut în presă, trebuie să se explice. Nu e atât de ușor să spui ”crezi în schimbarea climatică, crezi în COVID, crezi?” Trebuie să ai niște cifre, să le analizăm, să ne dăm seama. Ce spun niște oameni de știință – dacă ei ne spun treaba asta, că sunt pe cale de a fi epuizate, atunci, într-adevăr, ar avea sens. Cum le implementăm? Da, e adevărat și asta. Că nu poți să implementezi peste noapte, punându-ți în pericol securitatea ta energetică. N-ai cum. Da. Și asta ar trebui să fie o datorie tot a noastră, zic eu. Că n-o să vină vreun investitor să ne protejeze de lucrul ăsta! Noi trebuie să ne protejăm! Și să ne opunem, dacă simțim că, într-adevăr, nu pot să injectez nici fotovoltaic, nici eolian și să fiu dependent de ele, dacă n-am mecanismele de stocare. Dacă le am la hidro, cum ar fi fost, să zicem, în primul val, scoteam treptat cărbunele, care era cel mai critic, și-l înlocuiam cu eolian și fotovoltaic, dar, încă o dată, dacă aveam rezervoarele, aveam stocarea în hidro, cu care să ne jucăm. Da, nu era nicio problemă. Dar, dacă nu era adevărat, atunci de ce să o faci? Cum să-ți pui în pericol siguranța energiei și rețeaua națională?! Dar lucrurile astea trebuiesc discutate și explicate.
GM: Noi, când vorbim de regenerabile, vorbim de oliene și fotovoltaice – deși și apa e cât se poate de regenerabilă. Eolienele și fotovoltaicele au producție intermitentă. De ce ne-a venit așa de târziu mintea la cap și să ne apucăm să facem baterii?
AD: Da, nu a fost o prioritate. Poate – și acesta e punctul meu de vedere – am avut prea mare încredere în potențialul nostru hidro. Toți credeam că putem să joglăm oricând cu acesta și, iată, că nu nu e așa. Am fost loviți, cumva, exact în ceea ce credeam noi cel mai mult! Când discutam de trilema energetică, că energia trebuie să fie sigură, la preț accesibil și verde –trebuie să fie sustenabilă, până la urmă; schimbarea climatică e importantă, dar și punctul ăsta e foarte important și delicat; nu e numai ca să avem aer mai curat când ieșim pe afară; nu; e vorba de sustenabilitate – deci, putem să asigurăm primele două (siguranță și accesibilitate) într-un mod sustenabil.
Spuneam că aveam trilema asta și eram atât de liniștiți cu toții că nuclearul și hidro le adresează. Că asta e soluția. Și, iacătă, a venit 28 iulie – o să rămână în istoria României 28 iulie 2026, când am oprit primul reactor de la Cernavodă. A urmat 13 august, când l-am oprit și pe al doilea, din cauza apei, care și-a înjumătățit, practic, capacitatea de a produce. Ceva ce nu ne-am imaginat! Ce să mai vorbim despre despre rezervorul acela hidro, când nu mai putea să producă nici la jumate?! Sunt oameni super-profesioniști, cărora chiar trebuie să le fie recunoscători, la Dispeceratul național, care au știut ”să joace”. Sunt ”magicieni”! Oameni care cunosc foarte bine, cantitativ, ce se întâmplă. A fost un șoc pentru toți: peste noapte nu mai aveam nuclear, iar hidro se chinuia. Dar, că vorbim de regenerabile – și poate e momentul să spunem și aici lucrurilor pe lume, cum am recunoscut că intermitent -, că solarul, în timpul zilei, a asigurat 70%, iar hidro putea să reducă puțin, ca să păstreze pentru noapte. Când am avut și vânt, atunci am și exportat și am rezolvat problema: nu aveam criză. Câteva zile nu am avut criză. Ideea asta de rezervoare – trebuie să ne adaptăm la ele. Dacă nu mai avem apă, trebuie să locuim cu ceva. Și bateriile erau soluția. Nu avem altceva decât să recunoaștem greșeala și s-o rezolvăm.
GM: De unde și vorba: dă-i românului mintea cea de pe urma.
AD: Măcar să tragem tare! Acum avem un giga instalat; avem nevoie de încă cel puțin dublu.
GM: Dumneavoastră, la EWE, știu că aveți și eoliene și fotovoltaice. Nu știu dacă aveți baterii
AD: Da, sigur. La Teiuș am instalat deja. Parcul fotovoltaic are instalați aproape 70 MW și avem și o baterie de 60 MW, pentru 2 ore. Deci, practic, ca idee, cam tot ce produci iarna într-o zi poți s-o depozitezi în baterii; vara – să zicem a 3-a parte din ce produci într-o zi poți stoca, dar, măcar, orele de la prânz, când nu e nevoie de energie, se poate stoca. Am jucat – cu mândrie spun – am jucat și noi un rol pozitiv (n.r. – pentru siguranța sistemului energetic și securitatea în aprovizionare). Noi am păstrat energia din timpul zilei și am livrat-o când a fost nevoie, între orele 19.00 și 22.00. Automat, a fost și un avantaj comercial, dar cum altfel?! Cu 60 MW, am avut cam 10% din energia din stocare, de 600 – 700 MW. Aproape un reactor de la Cernavodă a fost în baterii în perioada crizei. Am avut și noi un rol, în zona aceea a Transilvaniei. Acum, la Vișina, unde începem să construim un parc foarte mare, fotovoltaic, de 220 MW, și cu baterii de 110 MW. Chiar ar fi un moment bun să facem observație: parcul acesta are CfD-uri pentru 220 MW. Cealaltă jumate, de 110 MW, nu are CfD-uri. La cea fără CfD-uri instalăm baterii de 110 MW. De ce la CfD-uri nu se fac eforturi să ne lase să instalăm și acolo baterii?! Ajuți sistemul; nu trebuie să rămânem blocați. Într-adevăr, subvenția, CfD-urile s-au acordat pe tehnologie. Dar nu putem să instalăm baterii nici pe banii companiei. O fi existând o logică și o birocrație, dar acum este momentul în care, într-adevăr, politicienii noștri și ministerul trebuie să intervină. Se pot găsi mecanisme; de exemplu, dacă energia produsă ”trece” prin baterii, atunci nu se mai aplică schema. Dar e nefiresc să operezi ilogic din punct de vedere comercial și ilogic din punct de vedere al siguranței naționale. N-are niciun sens. Asta este ceea ce putem să învățăm din criza asta: că trebuie să acordăm prioritate; colocarea de baterii oriunde ai surse de energie regenerabilă. Colocarea – ar trebui să vină aprobarea în secunda doi. Bine, exagerez, dar ar trebui să fie prioritate națională. Aici asta trebuie să învățăm. Rezervorul acela de apă, care e golit, trebuie înlocuit cu ceva: cu rezervoare chimice, în baterii. Nu avem altă cale. Este evident!
GM: Eu nu zic că reprezentanții autorităților sunt rău intenționați. Exact ce spuneați dumneavoastră la început: că eolienele sunt multe disciplinare. La nivelul sectorului energie ar trebui ca statul să aibă specialiști în fiecare domeniu. Și oricât de bine intenționată ar fi o persoană sau o echipă de oameni, tot n-are cum să le știe pe toate. Și, atunci, e firesc să vorbească cu cei din piață, să-i întrebe voi de ce anume v-ați lovit, care credeți voi că ar trebui să fie soluțiile, unde avem neajunsuri? Parcă statul ar fi dușmanul privatului, iar privatul dușmanul stului! Nu, domnule, sunt echipă!
AD: Sunt perfect de acord cu dumneavoastră și am văzut-o de multe ori: și în timpul unor controale, și în orice interacțiune am avut. Chiar mi s-a spus: ”suntem pe partea cealaltă a baricadei”. Și mă gândeam ”care baricadă”!? Poate nu înțelegeți! Suntem exact în aceleași tranșee! La fel ca și discuțiile acestea legate de tehnologie, că una e mai bună ca alta. Nu! Criza a demonstrat că nici regina României, Hidroelectrica, nu a putut să facă față! Soluția e în mixul ăsta de energie; să ai cât mai multe surse care sunt complementare, care să umple acele baterii, cum le-om numi noi – baraje, în chimie, orice – dar toate gândite. Poate că se așteaptă prea mult din partea investitorilor. Vă dau foarte mare dreptate că trebuie mare atenție ce facem, într-adevăr, cu oamenii care lucrează la stat, mare atenție cu ei, pentru că ei joacă un rol extraordinar de important. Nu putem face nimic în zona privată fără ei și trebuie să-i apreciem. Ei creează politicile.
GM: Exact. Așa cum s-a promovat producția în eoliene și fotovoltaice. Trebuiau să arate o direcție.
AD: Dar au venit târziu, să știți.
GM: Nu vreau să să omit să vă întreb un lucru Eurowind Energy e un investitor important în România, în sectorul energiei. Ce capacitate aveți acum instalată și câtă sunteți pe cale să fie instalată? Ce proiecte aveți?
AD: Noi am început în 2010-2011, deci suntem aici de ceva vreme și cred că am demonstrat clar că suntem ca să rămânem pe piața românească. Suntem un grup foarte puternic, iar Românie este printre piețele centrale. Suntem pe 4 pieț, printre care și România. S-a vorbit că o treime din investițiile la nivel de Grup vor fi în România. Revenind punctual la întrebare, acum avem 184 MW operaționali. Avem trei parcuri fotovoltaice din primul val, pe care îl operăm din 2011, deci avem mulți ani de operare de acolo. Am construit Teiuș, care are acum 70 de megawați plus bateriile, am construit Pecineaga – 48 MW. Deci avem acești 184 MW, la care adăugăm alți 138 MW în eolian în construcție – fundațiile aproape finalizate, turbinele urmează să vină la mijlocul lunii octombrie, deci stăm foarte avansați. Vorbeam despre proiectul Vișina, care vine și acela cu 260 MW plus încă 110 MW (n.r. – în baterii), 370 MW în total. Deci 200 MW cu 500 MW, ne apropiem de acei 700 MW ai unui reactor (n.r. – de la Cernavodă), cu producția intermitentă, adevărat, dar și cu ceva baterii. Cam toate proiectele pe care le avem în construcție sunt cu CfD-uri și iarăși spun cât de importante au fost și semnalele acestea date de statul Român. Și nu ne oprim aici. Avem un pipeline foarte mare, de 7,5 gigawați. La nivelul României.
GM: 7.500 MW la nivelul României?
AD: Pe o perioadă mai lungă. Dar am anunțat în iunie că am obținut încă 2.300 MW de conectare la rețea, de ATR-uri. Suntem pregătiți să adresăm planurile României, dacă citim strategia României de dezvoltare energetică. Suntem pregătiți s-o adresăm și până în 2040 – 2050.
GM: Deci sunteți aici ca să rămâneți
AD: Exact. Și avem capitalul necesar și puterea s-o facem.
GM: Eu nu știu cât a trecut jumătate asta de oră. Dar nu vă las până nu promiteți că ne mai bem cafeaua împreună.
AD: Da, clar! Oricum, pe 9 noiembrie, ne vedem cafeaua față în față, fizic (n.r. – pe 9 noiembrie, Focus Energetic organizează dezbaterea privind pregătirile de iarnă).
GM: Vă mulțumesc mult încă o dată, la revedere și succes în continuare!
AD: Cu mare plăcere și salut tuturor celor care ne-au urmărit. La revedere.
