Preşedintele Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu (foto), susţine că este necesară o altă abordare pentru deschiderea pieţei şi liberalizarea preţului gazelor în România, neputându-se face în acest ritm alert, din cauza particularităţilor pieţei autohtone. „Dublarea preţului gazelor pentru industrie este enormă, pentru că se face într-o perioadă foarte scurtă, de numai doi ani”, a declarat Iulian Iancu, în cadrul conferinţei “Pieţele Intra-zilnică şi OTC, marile provocări ale Bursei de energie electrică în 2014”, organizată la Palatul Parlamentului de către Energy-Center.ro.
Conform lui Iulian Iancu, această creştere a afectat grav industria consumatoare (metalurgică, sticlă şi ceramică, petrochimică etc.), care asigură circa 540.000 de locuri de muncă în România şi au un aport de aproximativ 6,2 miliarde de euro la PIB-ul României. “Nu se poate vorbi de piaţă liberă atâta timp cât vorbim de un monopol şi un duopol. Gazprom are monopolul importurilor de gaze, iar Romgaz şi Petrom – pe cel al producţiei interne. Despre ce piaţă liberă mai vorbim? Nu este corect ca UE să ceară liberalizarea pieţei din România până nu avem alte surse de provizionare şi o concurenţă mai mare. Ţări ca Franţa, Germania, Spania şi Italia au 5, 10, chiar şi 15 surse de aprovizionare”, a spus preşedintele Comisiei pentru Industrii.
În plus, acesta propune interdicţia exporturilor până la asigurarea unei rute alternative de import a gazelor, care să concureze cu Federaţia Rusă.
Importurile de gaze pentru ţara noastră sunt complet monopolizate de Gazprom, a mai spus Iulian Iancu. „Se spune că putem aduce în ţară gaze prin conducta Szeged-Arad, dar Gazprom a concesionat segmentul de pe teritoriul ungar al conductei. Deci, Gazprom a monopolizat intrările şi ieşirile de gaze din ţara noastră”, a completat Iancu.
Declaraţiile deputatului Iancu vin în contradicţie cu cele ale preşedintelui Traian Băsescu, care declara, recent, că „România nu este dependentă de importurile de gaze din Federaţia Rusă, deci nu are o grea dependenţă de aceste importuri şi le poate substitui cu alte forme de aprovizionare cu energie sau chiar cu gaze. Prin interconectorul cu Ungaria, putem primi gaze şi din Norvegia”, a spus Traian Băsescu.
Reamintim, România poate importa gaze din Federaţia Rusă prin conductele Isacea-Negru Vodă şi Satu Mare – Hust. Conducta Szeged – Arad ar fi trebuit să facă posibile importurile de gaze dinspre vest, dar, conform afirmaţiilor lui Iulian Iancu, aceasta a fost “cotropită” tot de către Gazprom.
De asemenea, parlamentarul susţine că, din taxa percepută de stat producătorilor de gaze pe veniturile din liberalizare, ar fi trebuit ca 90% să meargă către buget, iar 10% să rămână la producător. În realitate, 70% a rămas la producători, iar 30% – la stat. Iulian Iancu susţine că membrii Comisiei de Industrie şi Servicii din Camera Deputaţilor vor propune ca sumele obşinute din această taxă să fie împărţite: 34% către bugetul statului, pentru sprijinirea consumatorilor vulnerabili, 33% către producătorii de gaze, iar restul de 33% – către consumatorii industriali, care vor trebui să investească aceste sume în modernizare şi retehnologizare.
În ceea ce priveşte exportul de gaze din producţia internă, Iulian Iancu a apreciat că şi acesta ar trebui reglemntat. “Trebuie avută în vedere ciclicitatea consumului intern. Vara (n.r. – perioada 1 aprilie – 30 septembrie) se consumă mult mai puţine gaze, faţă de perioada de iarnă (n.r. – 1 octombrie – 31 martie). În contractele de export ar trebui să li se spună clienţilor că iarna nu se pot livra gaze naturale din producţia internă. Altminteri, se poate ajunge la situaţia în care, din cauza creşterii consumului în perioada de iarnă, să se exporte gaze din producţia internă la un preţ de 250 dolari/1000 mc şi să se importe la preţuri de 525 dolari/1000 mc”, a mai spus Iulian Iancu.
56% din factura “la lumină” – taxe şi tarife
Preţul energiei la producător a cunoscut o scădere consistentă, dar facturile consumatorilor au crescut din cauza taxelor şi impozitelor colectate de stat, dar şi din cauza costurilor ridicate pe lanţul distribuitor – furnizor – transportator, a mai spus preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor. Conform acestuia, 56% din factură este reprezentată de taxe, tarife, impozite.
„Toate aceste taxe, impozite şi tarife reglementate depăşesc jumătate din factura pe care o primeşte un consumator final. Statul român a spart marele conglomerat energetic în producători, distribuitori, furnizori şi transportatori. Dar aceste conglomerate s-au refăcut, în altă parte, după privatizarea distribuţiei de energie. Nu mai ai control pe costurile din zona de distribuţie, după tendinţa aceasta de comasare. Distribuitorii de energie acordă lucrări cu dedicaţie la societăţi din grup şi se duc la ANRE să le majoreze tarifele. ANRE a majorat mereu tarifele de distribuţie, furnizare şi transport şi, până să devină independentă, în 2012, nici nu a verificat investiţiile raportate”, a mai spus Iulian Iancu.
Acesta a afirmat că există metode ca acest control al ANRE să fie eficient şi transparent, inclusiv prin programe informatice avansate de raportare. El susţine că producătorii de energie riscă falimentul, pentru că nu mai sunt remuneraţi corespunzător: „Singura presiune pe preţ este la producători, în condiţiile în care 46% din puterea instalată în centralele actuale este cu durată de viaţă depăşită. Investiţiile care trebuie realizate şi recuperate prin preţ vor conduce la o scumpire de circa 12% a costurilor producătorilor”, a mai spus Iulian Iancu.
Claudiu Dumbrăveanu, vicepreşedinte al ANRE (reglementatorul pieţei de energie), a declarat, la rândul său, că, în 2013, producţia de energie cu tot cu export şi consum propriu tehnologic a scăzut cu 5% faţă de 2012, iar consumul naţional a scăzut doar cu 3%, nu cu 6%, aşa cum a raportat Institutul Naţional de Statistică.
