Moscova acuză lobby-ul pentru gazele de şist

În România şi Bulgaria au avut loc recent demonstraţii de masă împotriva extracţiei gazelor de şist. Companii americane fac lobby activ pentru „revoluţia gazelor de şist” în Europa Centrală şi de Est. Toate acestea se întâmplă pe fondul unor sloganuri anti-ruseşti. „Febra gazului de şist” a lovit deja Lituania, Ucraina, Republica Moldova şi Polonia. SUA ”îşi freacă mâinile” de satisfacţie, notează un amplu articol pe această temă publicat de ziarul Pravda şi preluat de Agerpres. De remarcat, în piaţă circulă zvonuri că Gazprom a cheltuit circa 80 milioane de euro pentru lobby anti gaze de şist.

Independenţa energetică faţă de Rusia este, în prezent, o tendinţă la modă în cercurile politice din Europa, scrie Pravda. Acuzând gigantul Gazprom din Rusia de preţuri umflate la gaze, mulţi lideri europeni se bazează pe propria exploatare a zăcămintelor de şist. Ei invocă experienţa pozitivă în producţia de gaze de şist din SUA, care reduce preţurile gazelor în lume de cinci ori, elimină importurile de gaze şi creează multe locuri de muncă. Occidentul promovează puternic această experienţă în Vest, ca panaceu la „dictatura Gazprom”.

Un studiu realizat de ”Baker Institute for Public Policy” din cadrul Rice University, în 2011, a prezis un declin de 13% din cota Rusiei pe piaţa europeană a gazelor naturale până în 2040. „Implicaţiile geopolitice ale extinderii producţiei de gaze de şist în SUA vor fi enorme. Odată cu venirea gazelor naturale lichefiate în Europa – produsul care a fost deplasat de pe piaţa din SUA – puterea energetică a Rusiei, Venezuelei şi Iranului a început să slăbească pe fondul abundenţei de gaz din SUA”, a declarat, în urmă cu doi ani, Amy Myers Jaffe, unul dintre autorii studiului.

Cifrele sugerează, însă, că situaţia nu stă aşa. În 2009, cota de gaz rusesc în Europa a fost de 27%. Astăzi, această cifră nu s-a schimbat mult: se menţine încă la nivelul de 29-30%.

În raportul elaborat de ”Energy Information Administration” din SUA, s-a afirmat că volumul total de resurse din România, Ungaria şi Bulgaria este de 538 miliarde de metri cubi. Pentru comparaţie, capacitatea proiectată a proiectului gazifer South Stream reprezintă 63 de miliarde de metri cubi pe an.

Cu toate acestea, sub o formă de parteneriat strategic, România şi SUA au aprobat un acord cu Chevron la începutul lunii aprilie privind explorarea şi exploatarea de depozite de gaze în estul României. Potrivit şefului Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Gheorghe Duţu, „în momentul de faţă, nicio companie nu poate efectua explorare neconvenţională de resurse naturale”. Aceste licenţe pot fi eliberate doar după evaluarea aprofundată a consecinţelor pentru mediu şi a profitabilităţii depozitelor de gaz, a precizat Duţu. Totuşi, din cauza lipsei de expertiză, moratoriul asupra gazelor de şist a fost ridicat săptămâna trecută.

Drept răspuns, la 4 aprilie, acţiuni de protest au avut loc în 28 de oraşe din România în cadrul aşa-numitei „Zile Naţionale împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică”. „Suntem împotriva corupţiei în Guvern. Luptăm pentru un mediu sănătos, luptăm pentru dreptul de a trăi şi a primi informaţii corecte”, au declarat organizatorii acţiunilor de protest. Protestele au fost sprijinite în oraşul bulgar de frontieră Dobrici. Bulgarii au ieşit în stradă sub sloganul „Două ţări – o singură apă. Două popoare – o singură luptă”. Ei se tem că producţia de gaze din România va distruge resursele naturale din zonele învecinate, printre care şi Dobrogea, regiunea cunoscută drept ”grânarul Bulgariei”.

Protestatarii au cerut, de asemenea, procurorilor să investigheze interesul personal al primarului din Dobrici, Detelina Nikolova, şi al tuturor oficialilor care au însoţit-o în vizita ei recentă în SUA. Nikolova a efectuat un turneu în Texas, Pennsylvania şi Colorado, unde s-a întâlnit cu reprezentanţi ai unor companii de gaze de şist. Ea neagă cu fermitate acuzaţiile de corupţie. În Bulgaria, Chevron nu şi-a început încă activitatea. La 17 ianuarie 2012, Guvernul bulgar a revocat o licenţă a companiei pentru a explora depozite de gaze de şist în nord-estul Bulgariei. Oficialii au invocat un moratoriu privind gazele de şist şi lipsa de dovezi privind siguranţa mediului a metodei de fracturare hidraulică.

Care este esenţa tehnologiei de fracturare hidraulică? La început, este forat un puţ vertical, care este apoi este împărţit în mai multe puţuri orizontale, cu o lungime de până la 2-3 km. Ulterior, un amestec de apă, nisip şi chimicale este pompat în aceste puţuri. Drept rezultat al atacului cu apă (un mini-cutremur), pereţii rezervoarelor de gaz sunt distruşi şi întreaga cantitate de gaz disponibil este pompată la suprafaţă.

Procesul necesită multă apă pentru fiecare puţ – între 5-19 milioane de litri. Amestecul de substanţe chimice este un secret comercial al corporaţiilor. Un locuitor al localităţii unde se exploatează gaze de şist, Dimock din Pennsylvania, Ray Campbell, a furnizat o probă de apă de la robinet postului de televiziune Vesti din Rusia. S-au găsit 27 de substanţe chimice periculoase în apă: uraniu 238 şi 235, precum şi unele substanţe chimice necunoscute. „Chiar şi specialişti de laborator nu ştiu despre ce este vorba”, a spus Ray.

La nivel mondial, ecologiştii sunt extrem de preocupaţi de faptul că exploatarea gazelor de şist duce la contaminarea gravă a solului, a apelor de suprafaţă şi a aerului.

Goana după influenţă geopolitică

În goana după influenţă geopolitică, americanii nu spun că preţul actual al gazelor de şist nu include şi costul îmbunătăţirii terenului şi tratării apei, nemaivorbind de asigurarea în caz de cutremure artificiale. Americanii nu spun nici că producătorii de gaze de şist nu plătesc impozite. Cu alte cuvinte, producţia de gaze de şist în SUA este subvenţionată de Guvernul Statelor Unite. O încununare a tuturor acestora este faptul că rezervele profitabile sunt mult mai puţine decât rezervele geologice. „Obama îi ascultă pe asistenţii săi, care lucrează pentru a promova gazele de şist. În realitate, rezervele vor fi suficiente pentru 11-12 de ani, nu 60”, a afirmat Arthur Berman, un expert cunoscut, fost ofiţer la compania de petrol AMOCO.

Nu a existat nicio sondă de gaz de şist profitabilă menţionată în cheltuielile corporative din SUA în 2012 pentru a fora mai mult de 7.000 de puţuri totalizând 42 de miliarde de dolari. Profiturile din vânzarea de gaze de şist au fost de 32,5 miliarde dolari. BP a anunţat pierderi nete de 5 miliarde de dolari, BG Group din Marea Britanie a pierdut 1,3 miliarde, în timp ce fostul lider al industriei, Chesapeake Energy, se află în pragul falimentului.

Analişti americani susţin că proiectul de gaze de şist este sortit eşecului. Ei îl văd nu numai drept o iniţiativă motivată politic, dar şi o altă bulă financiară, care va creşte în Europa. „Ţările care intenţionează să producă gaze de şist vor vedea ce am văzut noi. La început, va exista un boom de scurtă durată, vor fi create unele noi locuri de muncă, dar, atunci când se va sparge bula, va fi un mediu ambiant sărac şi devastat de infrastructura lăsată, aşa cum s-a întâmplat la Dimock. Aşa se va întâmpla în Letonia, Irlanda şi Ucraina”, a afirmat Wendy Lee, profesor la Universitatea Bloomsburg.

SUA încearcă să angajeze Europa Centrală şi de Est privind propriile resurse şi resursele partenerilor săi (Norvegia, Arabia Saudită). America sperie pe toată lumea cu monopolul Gazprom, care de fapt nu există, susţine Pravda. „Uniunea şistului” a devenit deja un obiectiv pentru Ucraina, Polonia, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Estonia şi Marea Britanie. Cu toate acestea, potrivit unor experţi europeni, cantitatea posibilei producţii de gaze de şist în UE, în 2030, se va ridica la doar 15 miliarde de metri cubi pe an. Optimiştii dau o cifră diferită – 40 de miliarde mc. Cu toate acestea, reprezintă doar 3-5% din importurile prevăzute de gaze naturale. Astfel de adăugiri minore nu vor schimba situaţia de pe piaţă, consideră publicaţia.

Gazprom nu trebuie să se preocupe de aceasta, mai scrie Pravda. Exporturile companiei către ţările asiatice au fost în creştere, în timp ce China a interzis dezvoltarea gazelor de şist. China gândeşte strategic, este de părere publicaţia.

Dezamăgiri în Europa

Deşi nu s-a dat încă verdictul în privinţa replicării revoluţiei americane a gazelor de şist în Europa, primii investitori care s-au ocupat de exploatarea gazului de şist european sunt dezamăgiţi, relatează Financial Times (FT).

Companiile San Leon Energy şi Aurelian Oil & Gas au fuzionat recent, pentru a-şi păstra banii, după o serie de teste de foraj dezamăgitoare pentru gaze neconvenţionale în Polonia – ţară considerată în trecut drept cea mai probabilă locaţie europeană pentru încercarea continentului de a exploata în scopuri comerciale gazele de şist.

La rândul său, compania 3Legs Resources a suferit o scădere accentuată a preţului acţiunilor, din cauza progreselor dezamăgitoare înregistrate pe suprafaţa exploatată.

Pe de altă parte, o altă companie americană, Chevron, rămâne decisă să prospecteze oportunităţile din Polonia prin intermediul ExxonMobil, însă compania a anunţat în luna iunie că şi-a abandonat propria activitate de exploatare din această ţară.

Determinarea politică a Poloniei de a-şi reduce dependenţa de gazul rusesc şi informaţiile oferite de ”Energy Information Administration” din SUA, potrivit cărora Polonia ar putea deţine 5,3 trilioane de metri cubi de gaze de şist, reprezentând cele mari rezerve din Europa, au alimentat cererea de licenţe de exploatare în această ţară.

Cu toate acestea, cele mai recente estimări publicate de Institutul Geologic Polonez prezintă un scenariu mai modest pentru rezervele de gaz de şist din ţară, în prezent estimate la 346 -768 de miliarde de metri cubi de gaz – suficiente însă pentru a aproviziona ţara timp de 35-65 de ani.

Potenţial în Bulgaria şi România

Bulgaria şi România au fost identificate, la rândul lor, drept ţări din Europa de Est cu potenţial în exploatarea gazelor de şist în scop comercial. În Europa de Vest, în pofida unei serii de moratorii care a oprit evaluarea perspectivelor de exploatare, Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie sunt pe lista ţărilor despre care experţii susţin că au rezerve semnificative.

Totuşi, întrebarea privind eventualul costul de producţie, comparativ cu gaze convenţionale, la care se adaugă un nivel mare de incertitudine cu privire la amploarea rezervelor de rocă gazeiferă din formaţiunile de şist din aceste ţări, continuă să atenueze previziunile unui boom care l-ar replica pe cel american.

Shale Gas Europe, un grup de lobby care pledează pentru exploatarea gazelor de şist, admite că potenţialii operatori se confruntă cu costuri mai mari decât în în SUA, în condiţiile în care costul de dezvoltare al sistemului de sonde este de 3-11 milioane dolari în SUA, faţă de 8-16 milioane dolari în Europa.

Philip O’Quigley, director executiv la compania de exploatare a gazului de şist Explorer Falcon Oil & Gas sugerează că mulţi investitori din industrie sunt mai atraşi de perspectivele din Australia, Africa de Sud şi China, decât din Europa. De asemenea, Argentina este considerată un potenţial producător prolific, dacă va putea îndepărta temerile că îşi va expropria operatorii străini.