Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitată la ”O cafea cu Gabi Moroianu“ fiind doamna Lăcrămioara Diana Robescu, decanul Facultății de Energetică din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA BUCUREȘTI. Inginer de formație, absolventă a Politehnicii din București, secția ”Mașini hidraulice și pneumatice”, doamna Lăcrămioara Diana Robescu a urmat o carieră academică: este doctor în energetică din anul 2000, profesor universitar din anul 2009 și decan al Facultății de Energetică din anul 2020.
GM: Bună dimineața. Bine ne revedem la o nouă „Cafea cu Gabi Moroianu”. De data aceasta avem invitată o doamnă foarte implicată în fenomenul, să-i spun, energetic românesc, având în vedere că este chiar decanul Facultății de Energetică din Politehnica bucureșteană. Stăm de vorbă, ne bem cafeaua împreună cu doamna profesor universitar Lăcrămioara Diana Robescu. Bună dimineața, doamna Profesor.
DR: Bună dimineața. Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Îmi face o mare plăcere și onoare să stăm de vorbă în dimineața asta, la cafea.
GM: Adevărul e că noi mai stăm de vorbă, dar la cafea chiar n-am stat niciodată. Și chiar îmi face mare plăcere. N-am mai spus că sunteți și doctor inginer, că obligatoriu, fiind profesor universitar, n-aveați cum să nu fiți doctor. Dar, să știți că v-am chemat aici să ne bem cafea împreună, mai mult ca să vorbim clar despre facultatea pe care o conduceți, care este, cum să vă spun eu, pepiniera pentru sectorul energetic și, din câte am înțeles eu, nu numai pentru România, ci și pe mapamond. Dar o să ajungem să vorbim.
Acum, înțeleg că se termină perioada de admitere?
DR: Da, în zilele acestea, astăzi și mâine se încheia admiterea pentru studiile de licență. Am încheiat admiterea pentru studiile de masterat. Bineînțeles că mai există o sesiune și se poate organiza și în toamnă, doar că locurile nu prea mai sunt.
GM: De exemplu, la licență, cum era pe vremea mea la admiterea la facultate; pe toată facultatea, câte locuri au fost anul ăsta? Cu aproximație.
DR: Pe toată facultatea, am avut anul acesta 420 de locuri oferite din bugetul de stat și din bugetul universității și încă 100 de locuri oferite cu taxă. Am ocupat toate locurile de la bugetul universității și din bugetul de stat și aproape toate locurile la taxă. În zilele acestea, astăzi și mâine vom avea înmatriculările pe locurile care au rămas, deci vom trage linie abia pe patru, adică mâine după-amiază vom trage linie. După cum arată lucrurile, locurile sunt ocupate.
GM: Mă iertați o clipă că vă întrerup, ca să știe și privitorii noștri: noi înregistrăm această conversație și o să o publicăm ceva mai încolo. Deci, la începutul lunii august clar se termină admiterea. Cum a fost? Au venit mai mulți copii decât de obicei? Mai puțini? Cum a fost anul ăsta?
DR: Față de anii trecuți, interesul este comparabil. Au venit mulți, am avut mulți candidați, poate, chiar, anul acesta, mult mai mulți decât în anii trecuți. Am observat o creștere a interesului pentru domeniul energetic.
Sigur că o cauză ar fi faptul că energia a devenit sau lumea conștientizează cât de importantă este energia. A început să conștienteze din ce în ce mai mult. Apoi, sunt perspectivele profesionale pe care tinerii le văd. Acestea sunt foarte bune, iar companiile din domeniu au nevoie de ingineri și, bineînțeles, contează și pregătirea pe care facultatea noastră o oferă.
GM: Corect.
DR: Colaborarea strânsă cu marile companii din sectorul energetic, stagiile de practică, bursele, toate acestea cred că au contat foarte mult în orientarea către domeniul energetic din ce în ce mai mult a candidaților.
GM: Știți că, la un moment dat, nici nu mai știu cu cine vorbeam, în tot ce înseamnă facultăți, să le zic, poate nu neapărat tehnice, că de exemplu, nu se pune problema numai în Politehnică, cum erau pe vremea mea Institutele Politehnice din țară, ci, dacă vreți, și pe la ASE, unde se cere matematică, copiii nu prea mai sunt atrași de matematică. Iar vestea pe care mi-o dați dumneavoastră, că vin din ce în ce mai mulți copii, asta mă bucură. Adică mie mi se părea că, la un moment dat, hai să zic, în ultimii 10-15 ani, copii au cam ocolit facultățile tehnice de frica matematicii. E corect?
DR: Poate că le este puțin frică și de matematică, și de fizică, dar acestea sunt discipline fundamentale pentru inginerie și sunt discipline care te dezvoltă, nu numai în domeniul ingineriei, îți dezvoltă gândirea în general. Părerea mea este că n-ar trebui să se ferească de aceste două discipline, mai ales că sunt și discipline la bacalaureat. Pe de altă parte, le oferă și posibilitatea de a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă în viață, fenomenele, le înțeleg mult mai bine. Și atunci, eu cred că aceste două discipline ar trebui să facă parte din educația fundamentală a fiecărui elev. Așa cum am spus, nu doar cei care se orientează spre inginerie.
GM: Acuma, că tot suntem la o cafea, trebuie să recunosc că și eu sunt tot inginer de formație și sunt mândră că sunt inginer. Și, iată că, de 30 de ani sunt gazetar. Da, într-adevăr mi-a format o gândire, în primul rând, logică. Trebuie să recunosc că destul de greu poate să mă ducă cineva cu vorba. Și, într-adevăr, sunt recunoscătoare, pe vremea mea așa se chema – Institutul Politehnic București, acum are un nume așa de lung că nu reușesc să țin minte: Universitatea de Știință și Tehnică ceva la modul ăsta, deci, sunt recunoscătoare școlii care m-a format.
Deci, continuă să vină copiii în Politehnică și la Energetică – din ce în ce mai mai mulți -, tocmai pentru că lumea a început să conștientizeze importanța domeniului. Exact cum spuneți și dumneavoastră. Ce specializări aveți?
DR: În prezent, în Facultatea de Energetică avem opt programe de studii de licență și avem 12 programe de studii de masterat. La licență suntem singura facultate din țară care acoperă întreg spectrul de programe din domeniul energetic, pornind de la programele legate de producerea energiei, apoi transport, distribuție, managementul energiei, impact asupra mediului și digitalizarea în domeniul energetic. Și, începând de anul trecut, avem și programul de licență în sistem dual energia regenerabilă și tehnologii sustenabile, dezvoltat împreună cu mari companii din domeniul energetic.
Iar, la masterat, programele, unele dintre ele, sunt de aprofundare a cunoștințelor din licență, altele sunt interdisciplinare. Dar, cum vă spuneam, avem programe și la masterat, care sunt legate de producerea energiei, apoi de transport, distribuție, monitorizare și control automat al proceselor, informatică aplicată în domeniul energetic. Avem două programe în limba engleză la masterat: Energy engineering este un program general în ingineria energetică, care este orientat spre noile transformări care sunt în domeniul energetic. Și, de asemenea, un program care este într-o colaborare cu alte trei universități.
GM: Voiam să vă întreb dacă aveți colaborări și cu alte universități. Am uitat. Era un program în care erați implicată inclusiv personal, nu numai că e implicată facultatea și Politehnica.
DR: Este o alianță, EELISA se cheamă, cu numele preluat de la Eliza-Leonida Zamfirescu, una dintre primele femei inginer, sora lui Dimitrie Leonida. Este o alianță coordonată de Universitatea Politehnica din Madrid. Fac parte, alături de noi, încă 10 universități din Europa. Avem colaborări și cu aceste universități și încercăm să dezvoltăm programe comune, activități comune. Chiar și studenții, și profesorii din facultatea noastră au participat, bineînțeles, și din Politehnică, pentru că este un program al Politehnicii. Este o alianță de universități europene în cadrul acestui program dedicat formării alianțelor de universități europene.
GM: Bravo! Foarte frumos. Dar mă bucur foarte tare că numele, care bănuiesc că e un acronim, dar ați căutat acronimul ca să iasă numele Elizei Leonida.
DR: Este un acronim, este prelucrat ca să ducă la Elisa. Numele întreg este European Engineering Learning Innovation and Science Alliance.
GM: E frumos și numele întreg. Cu ocazia asta află 10 universități că una dintre primele inginere din lume a fost o româncă.
DR: Da, sigur. Și chiar am făcut și un mic filmuleț biografic legat de Elisa Leonida Zamfirescu. Ei sunt foarte încântați. Când au venit, când am organizat activități aici, au vizitat și Muzeul Tehnic și au fost foarte încântați.
GM: Așa este. Bănuiesc că oamenii sunt pasionați. Că altminteri n-ar veni în Politehnică, în Energetică, să-i zic.
Pentru că îmi spuneați, că v-am întrebat la început, și spuneți că undeva la 500 de copii vin pe an. Da, 400 și ceva la buget și 100 la taxă. Deci, undeva la 500 intră, să zic, în anul întâi de facultate. Câți termină? Tot cu aproximație.
DR: Depinde de fiecare an. Deci, cam 60-70% dintre ei finalizează studiile, uneori mai mult, alteori mai puțin.
GM: În ultimii ani, cam două treimi.
DR: Da, dar am observat că nu se mai pierd atât de mulți pe parcurs. Adică din anul întâi în anul doi, din anul doi în anul trei nu se mai pierd atât de mulți studenți. Deci, mă aștept ca în următorii ani să crească procentul celor care finalizează. Sună mai bine când spunem să crească.
GM: S-o dăm pe pozitiv. Chiar voiam să să vă întreb. Nu mă pricep, dar la dumneavoastră, la facultate, vin firme să vă zică că avem nevoie? Ce informații aveți dumneavoastră? Cam de câți ingineri energeticieni ar fi nevoie? Nu, n-aveți de unde să știți, cumulat, cam câți ar fi nevoi, mai ales că sunt, vorba aceea, și alte universități tehnice în țară.
DR: La noi vin permanent companii, care au nevoie de ingineri în acest domeniu. Legătura noastră cu companiile știți că este foarte strânsă, se implică, am dori-o și mai strânsă și implicare și mai mare pe perioada studiilor, nu doar atunci când finalizează și se duc în piața muncii.
GM: Adică, ce înseamnă asta? Că nu îmi dau seama ce ar trebui să facă companiile. Să facă studenții, cum era pe vremea mea, practică, mă rog, internship cum îi zice acum? Sau cum?
DR: Studenții fac practică. Toți studenții de la Facultatea de Energetică, la finalul anului trei, au o perioadă de practică de aproape două luni jumătate, trei luni, 360 de ore de practică, în companii. Și aici companiile vin și oferă locuri de practică studenților. Sunt cred că majoritatea companiilor din domeniul energetic. Oricum, marile companii sunt permanent cu oferte de practică, oferte de internship pentru studenți.
Dar, în afară de aceste oferte, noi am lansat și un program dedicat companiilor cu intenția de a consolida aceste legături între procesul educațional și mediul profesional. Este programul Energy and Sustainability pe care l-am lansat odată cu întrunirea Consiliului Consultativ al Facultății de Energetică. Acesta este un consiliu format din reprezentanți ai companiilor și care sunt alături de noi în elaborarea strategiei facultății. Prin acest program am vrea companiile să fie implicate și pe parcursul studiilor, prin implicarea specialiștilor în procesul de formare, fie prin prelegeri, fie pot prelua, de exemplu, o parte dintr-un curs, fie să preia un întreg curs să-l predea, în proiectele de diplomă, în lucrări de dizertație, în teze de doctorat.
GM: O idee foarte bună.
DR: Dezvoltarea de parteneriate. Bineînțeles, implicarea, în funcție de strategia fiecărei companii, și în dezvoltarea bazei materiale a facultății, atât în laboratoare, cât și în amfiteatre, în sălile de curs. Deci, este un program prin care deschidem posibilitatea companiilor să se implice începând din studiile de licență, studiile de masterat, să se implice în formarea sudenților.
GM: Am fost odată la dumneavoastră acum câțiva ani, nu mai știu, un an, doi, trei nu mai țin minte când, când cei de la Nuscale au dotat un laborator. Nu știu dacă este special pentru reactoare modulare mici sau dotările pe care le-au adus cei de la Nuscale pot fi folosite și pentru alte domenii, mă rog, pentru altceva în domeniul energetic. Vă referiți la astfel de situații, astfel de cazuri?
DR: Exact. Nu este singurul caz în facultate. Avem și alte laboratoare care au fost deschise cu ajutorul companiilor. Este Centrul de Training Honeywell pentru energii regenerabile. A fost deschis anul trecut laboratorul Smart OPS – la fel, cu ajutorul companiilor, cu implicare substanțială a companiilor. N-aș vrea să uit pe cineva, dar sunt destul de multe.
GM: Întrebare: știu că este nevoie, cel puțin de ingineri energeticieni. E nevoie ca de aer măcar până în 2050, pentru tranziția, asta, energetică. Ce ar trebui făcut ca, în loc de 500 de studenți, să puteți să aveți, pe an, vorbesc, la admitere, 600-700-1.000. Ce ar trebui făcut? Habar n-am. Vă întreb pentru că chiar nu mă pricep. E clar că trebuie mai mulți profesori, asta e clar. Poate că și mai multe săli de curs, laboratoare. Dar în principiu, în afară de bani, că toate lucrurile astea necesită bani, ar mai fi nevoie și de altceva?
DR: Sigur că, așa cum ați spus dumneavoastră, în primul rând trebuie să avem capacitatea de a pregăti și de a primi 600-700 de studenți. La licență, capacitatea noastră maximă de școlarizare este aproape atinsă, este de aproape 550 de studenți. Această capacitate este acordată prin evaluarea programelor de studii de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior și care ține seama de numărul de cadre didactice, de numărul de săli pe care le avem. Deci, cum spuneați dumneavoastră, odată că ne-ar trebui mai multe cadre didactice și mai mult spațiu pentru a putea să primim mai mulți studenți. Iar acestea se fac pas cu pas, printr-o evaluare din partea Agenției de Asigurare a Calității. Iar toate acestea au în vedere asigurarea calității programelor pe care le dezvoltăm în facultate, pe care le organizăm în facultate.
Atragerea tinerilor este foarte importantă. Avem nevoie de cadre didactice tinere, care să rămână în facultate. Și aici concurența noastră este un pic și cu companiile, care oferă salarii mult mai consistente.
Tinerii, când finalizează, de exemplu, doctoratul ar trebui să vadă perspectiva reală din universitate.
GM: Sincer acum. Sunt tineri care vor și ei o mulțime de lucruri și dacă, în universitate, să zic, primesc venit 100 de unități și, dacă se duc la o firmă care îi dă 200 de unități, nu o să rămână. Poate, cel mult, un fel de colaborator extern. Adică să fie și în universitate.
DR: Problema nu este doar de salariu. Aici îți trebuie și implicare, trebuie să fii atras și de învățământ.
GM: Trebuie să ai har ca să poți să transmiți altcuiva ceea ce știi.
DR: Pentru că posibilitățile sunt destul de mari și în universitate, deci avem proiecte pe care le dezvoltăm, de cercetare, proiecte de colaborare cu companiile. Veniturile se suplimenetează. Deci, nu este doar asta.
Plus de acest lucru, universitatea noastră oferă tinerilor și alte posibilități. De exemplu, avem grădiniță, avem școală primară, care conferă și alte avantaje.
GM: Habar n-am avut că există grădiniță și școală la Politehnică.
DR: Am colegi care au copiii la grădinița Politehnica, la Școala Politehnica. Sunt în aceeași curte, în curtea Politehnicii.
GM: Că tot suntem la cafea. Noi spuneam, pe vremea mea, în „Groapă”.
DR: Deci, sunt și alte oferte. Toate acestea trebuie privite global. Nu trebuie privit doar salariul, trebuie privit tot pachetul.
GM: Știți ce mai voiam să vă întreb? Pentru că spuneați că aveți inclusiv, să-i spun așa, pregătiți copiii și pentru energia regenerabilă, foarte la modă acuma. Într-adevăr, Uniunea Europeană a venit cu Green Deal, cu Fit for 55, toate lucrurile astea.
Spuneți că ați început să vă adaptați la aceste cerințe ale tranziției energetice, pe de o parte. Deci, pe de o parte, încercați să vă adaptați tranziției cu studii specifice, să spun. Pe de altă parte, am auzit o cifră, care, pe mine, m-a îngrozit. Nu știu cât este de adevărat că, din țară, au plecat, în cei 30 și ceva de ani de la Revoluție, circa 300.000 de ingineri. Sigur că nu toți energeticieni, ci din toate domeniile. Deci, pe de o parte, aș vrea să vă întreb cum v-ați adaptat și ce ar trebui să facem ca să ne păstrăm inginerii în țară? Că e clar că e nevoie. Cel puțin pe energie, tocmai pentru că dădeam exemplul acestei tranziții energetice. Vorbim până în anul 2050 măcar. Deci, e clar că o generație de absolvenți nu va avea nicio problemă cu găsirea unui loc de muncă.
DR: Sigur că Pactul Verde European, pachetul Fit for 55 au schimbat profund sectorul energetic, iar pregătirea specialiștilor care să gestioneze tranziția energetică este extrem de importantă.
Iar facultatea noastră permanent s-a adaptat la ceea ce s-a întâmplat în sectorul energetic, începând din 1950, de când s-a înființat facultatea noastră. Am introdus în pregătirea studenților noștri teme actuale, discipline legate de surse regenerabile, de eficiență energetică, de digitalizare, de informatică aplicată, economie circulară, hidrogen. Atât la programele de licență, cât și la programele de masterat. Mai mult, programul de masterat pe care l-am pornit anul trecut în sistem dual, îl continuăm și anul acesta cu companiile; este legat de sisteme de energie regenerabilă și care este extrem de dorit; destul de mulți candidați în acest domeniu.
Dar facultatea noastră consideră că tranziția trebuie abordată echilibrat. De aceea, facultatea păstrează o pregătire solidă în toate componentele sistemului energetic. Ca exemplu, programul de termoenergetică. Începând de anul acesta, am făcut toate demersurile să îl modificăm din punct de vedere al conținutului, dar și să reflecte conținutul în ingineria sistemelor termoenergetice sustenabile, pentru că este important să pregătim studenții și în acest domeniu.
Pregătim și legat de hidroenergie, și de energie nucleară, și de regenerabile, și de mediu, și de management. Deci, toate aceste programe integrează și tehnologii digitale, și tehnologii sustenabile. Este important ca facultatea să pregătească studenții, să pregătească absolvenții, astfel încât să acoperim toate nevoile sistemului energetic și, cum spuneam, să avem o tranziție echilibrată.
Sigur că cifra pe care dumneavoastră ați spus-o legată de inginerii care au părăsit țara este foarte îngrijorătoare. Nu știu cât e de reală, dar nu este importantă neapărat cifra, cât faptul că România a investit în formarea acestora. În primul rând, pentru a păstra inginerii, consider că trebuie să le oferim perspectivele profesionale reale aici. Sigur, contează salariul, dar acesta trebuie corelat cu nivel de pregătire, cu responsabilitățile, iar salariul să nu fie singurul criteriu, să fie recunoscută competența, să fie recunoscută performanța acestora. Apoi, ca să-i ținem, trebuie mai bună colaborarea între universitate, companii, între autorități, să investim în cercetare, pentru că un inginer care este bun nu caută doar salariu. Am observat asta și la studenți: nu sunt interesați neapărat de un salariu, ci și de posibilitatea de a fi creativ, de a conta ceea ce fac ei. Și atunci contează și aceste lucruri. Apoi, bineînțeles, contează și calitatea generală a vieții, a serviciilor publice, infrastructurii.
Dar cred că nu trebuie să-i împiedicăm să circule, să aibă experiențe internaționale. Din punctul meu de vedere, este foarte important să aibă aceste experiențe. Ei pot să le aibă încă de pe băncile facultății, să meargă în mobilități la alte universități, pentru că dezvoltarea lor profesională va fi extraordinară față de un student care a preferat să își urmeze studiile confortabil, în țară. Trebuie să avem grijă ca ei să se întoarcă, să aplice ceea ce au învățat, în țară. Să valorifice ceea ce au învățat și să aplice în țară.
GM: Perfect așa. Doamna Decan, vă mulțumesc mult. Mi-a făcut mare plăcere să ne bem cafeaua împreună și să știți că o să vă mai invit să ne mai bem cafeaua, pentru că este o reală plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră. La revedere și multă baftă.
DR: La revedere. Mulțumesc foarte mult pentru invitație. Și mie mi-a făcut mare plăcere.
