Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR) a făcut, ieri, un rechizitoriu al deciziilor guvernamentale din ultimii 20 de ani, în cadrul unui seminar organizat de BNR. „În 1989, statul funcţiona cu mai puţin de un milion de bugetari. Erau circa 800 – 900.000, cu tot cu cei din Comitetul Central. După 20 de ani avem 1,4 milioane de bugetari şi ne întrebăm unde este problema”, a spus guvernatorul BNR.
“Tindem spre un deficit de 9 – 10% din PIB, adică de 30% din cheltuieli. Altfel spus, bugetul are, practic, bani numai 20 de zile dintr-o lună, ca să acopere cheltuielile, iar pentru 10 zile rămase Guvernul trebuie să se împrumute. Vedem bugetul ca pe o oală mare, din care economia se îndestulează, iar problema de bază, când discutăm despre deficitul bugetar, este dacă sunt sau nu sunt bani pentru finanţarea deficitului. Acum sunt bani în piaţă, de ce nu ia Ministerul de Finanţe din piaţă? Chiar dacă sunt bani, aşa, în general, nu sunt bani pentru finanţarea deficitului bugetar”, a spus guvernatorul, fără să ofere detalii. Totuşi, răspunsul nu poate fi decât unul singur: băncile-mamă au fixat un plafon subsidiarelor din România până la care pot împrumuta statul român. Se pare că acest nivel a fost atins sau este aproape de a fi atins. Sigur, băncile-mamă ar putea ridica această limită de expunere pe România. Există, însă, mari probleme şi în ţările lor (de exemplu, cota de piaţă a băncilor greceşti este de aproape 30% în România), de aceea este puţin probabil ca multe bănci să crească plafonul până la care pot împrumuta Guvernul de la Bucureşti.
“Noi trebuie să acţionăm pentru oprirea acestei hemoragii pe care o reprezintă cheltuielile. Singura soluţie pentru a se face plăţi bugetare într-o limită rezonabilă este să facem corecţiile într-o manieră transparentă, cu măsuri şi să creem locuri de muncă. Numai locurile de muncă plătesc taxele şi contribuţiile. Dacă impozităm bugetarii şi pensionarii nu facem decât să redistribuim aceste venituri. Ştim asta, dar ne facem că nu ştim. Sursa este aceasta, locurile de muncă”, a mai spus Isărescu. “Corecţia economică se va face. Poate fi făcută pe cale normală sau pe calea cea grea, prin inflaţie. Exact cum spunea cineva de aici, inflaţia este ca o taxă (n.r. – nelegiferată). Unii spun că puţină inflaţie nu strică. Sau că inflaţia e un fel de anestezic. Nu cred că e aşa. Hiperinflaţia este o dramă. Corecţia prin inflaţie nu este recomandată. Inflaţia este un fenomen monetar, dar este şi unul „balistic”. Dacă „trage” cineva cu impozite mai mari, noi (n.r. – banca centrală) ce-ar trebui să facem?”, s-a întrebat Isărescu. De asemenea, el a declarat că „unii spun lăsaţi deficitele mari (n.r. – bugetar, de cont curent), ca să ieşim din recesiune. (…) Cu multe din propunerile lor intrăm în criză, ne agravăm situaţia, nu ieşim din criză. Riscăm pur şi simplu să nu mai găsim fluxurile financiare care să ne finanţeze deficitele. Pur şi simplu pieţele nu mai au încredere şi îţi opresc finanţarea, şi atunci trebuie să te corectezi dramatic”, a spus Isărescu
El a precizat că, deşi s-a redus deficitul extern, acesta se măreşte, la primele semne de revenire economică. De remarcat, în primul trimestru al anului, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 1,5 miliarde de euro, în creştere cu 65,5% în raport cu trimestrul I din 2009. În anul 2008, deficitul contului curent a fost de aproape 13% din PIB, iar în 2009 s-a redus la aproape 5%. “Vom avea mai mult de 4 – 5% deficit extern dacă economia începe să crească. Sperăm să nu se ducă la 13%”, a mai spus guvernatorul băncii centrale.
