Franţa s-a declarat favorabilă propunerii americane şi britanice de a se recurge la rezervele strategice de petrol pentru a combate creşterea preţului acestuia pe piaţa mondială, potrivit unui anunţ al ministrului francez al Energiei, Eric Besson, citat de AFP şi preluat de Agerpres.
“SUA au lansat această propunere, pe care Franţa a primit-o în mod favorabil, iar în prezent aşteptăm concluziile Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE)”, a declarat oficialul francez.
“Franţa se alătură SUA şi Marii Britanii în iniţiativa de consultare a Agenţiei Internaţionale pentru Energie, care ne poate permite să recurgem la rezervele noastre strategice pentru a combate speculaţiile de pe pieţele internaţionale”, a confirmat purtătorul de cuvânt al Guvernului francez, Valerie Precresse, care a insistat că avizul AIE este necesar pentru a folosi aceste stocuri.
Valerie Pecresse, care este şi ministru al Bugetului, a mai afirmat că Franţa acţionează şi pe “alte fronturi”, încercând în special “să convingă statele producătoare să pună pe piaţă o cantitate mai mare de ţiţei pentru a reduce preţurile”.
Teoretic, stocurile strategice de petrol pot fi folosite numai în eventualitatea unei crize internaţionale. Preţul petrolului a crescut semnificativ pe pieţele internaţionale, în contextul embargoului care vizează livrările de petrol iranian.
Creşterea preţului carburanţilor a devenit un subiect de campanie electorală în Franţa, unde, pe 22 aprilie, va avea loc primul tur al alegerilor prezidenţiale. La începutul lunii octombrie, Franţa dispunea de o rezervă strategică de 17 milioane tone de petrol brut, ceea ce reprezintă consumul intern pentru 98,5 zile, nivel situat peste obligaţiile sale internaţionale, care prevăd un stoc pentru cel puţin 90 de zile.
Problema preţului petrolului a devenit extrem de importantă, cei mai mulţi analişti considerând că acesta reprezintă principala ameninţare a economiei mondiale, mai mult decât datoriile suverane, în special cea a Greciei.
Preţul ţiţeiului a crescut cu 25%
Dacă la începutul anului preţul ţiţeiului Brent (extras din Marea Nordului) era de circa 100 dolari/baril, acum acesta “se învârte” în jurul a 125 dolari/baril. Adică preţul ţiţeiului a crescut, în 3 luni, cu aproximativ 25%!
Evident că această majorare a materiei prime se reflectă direct în preţul carburanţilor, peste tot în lume. În Uniunea Europeană (UE), de exemplu, regiunea cu cele mai mari taxe incluse în preţul carburanţilor, benzinele, la pompă, s-au scumpit, în medie, de la începutul anului până în prezent, cu circa 12,5%. Astfel, conform UE, dacă la 9 ianuarie, preţul fără taxe al benzinei era în UE 27 de 672,83 euro/1000 litri, pe 26 martie au ajuns la 756,65 euro/1000 litri. Cea mai ieftină benzină fără taxe era în Austria (619,58 euro/1000 litri) şi cea mai scumpă în Danemarca (755,02 euro/1000 litri). România ocupa locul 6, cu 639,51 euro/1000 litri. la nivelul UE 27, preţul benzinei cu taxele incluse era de 1.553,90 euro/1000 litri, cea mai ieftină benzină comercializându-se în Bulgaria (1.201,96 euro/1000 litri), iar cea mai scumpă – în Italia (1.694,02 euro/litri). România (care, ca şi Bulgaria, abia au atins nivelul minim al accizelor la carburanţi) se afla pe locul 3, cu un preţ mediu al benzinei cu cifra octanică 95 de 1.233,13 euro/1000 litri.
După două luni şi jumătate (pe 26 martie 2012), preţul mediu al benzinei, fără taxe, în Uniunea Europeană a ajuns la 756,65 euro/1000 litri. Cea mai ieftină benzină este în Irlanda (662,85 euro/1000 litri), iar cea mai scumpă în Danemarca (818,49 euro/1000 litri). Preţul cu taxe este, în UE 27, de 1.656,02 euro/1000 litri, iar cea mai scumpă benzină se comercializează în Italia (1.829,16 euro/1000 litri). Având în vedere că, în România, preţul la pompă al carburanţilor n-a mai crescut în ultimele săptămâni, în ţara noastră se comercializează cea mai ieftină benzină (cu taxele incluse) – 1.285 euro/1000 litri.
Totuşi, deşi în toată Europa au crescut preţurile carburanţilor, autorităţile germane sunt îngrijorate în special de fluctuaţiile acestor preţuri. Cotidianul Bild scrie că Guvernul intenţionează să reglementeze variaţia preţurilor pentru aceste produse, pentru a împiedica situaţii precum creşterea sau scăderea, chiar şi cu 15 cenţi pe litru în aceeaşi zi a preţului la pompă, cum se întâmplă în prezent, transmite Agerpres.
Problemele cu Iranul pot “arunca în aer” preţul petrolului
Directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), franţuzoaica Christine Lagarde, a avertizat în legătură cu o creştere a preţurilor la petrol, care ar afecta economia mondială în caz de întrerupere a exporturilor de petrol iranian, relatează canalul internaţional de televiziune France 24.
”Ar fi în mod clar un şoc pentru economie dacă s-ar produce o întrerupere majoră a exporturilor de petrol iranian. Aceasta ar provoca, fără îndoială, o creştere a preţurilor pentru un anumit timp”, a declarat Lagarde, într-o conferinţă de presă la New Delhi, adăugând: ”O creştere bruscă şi brutală a preţului petrolului ar avea consecinţe serioase asupra economiei mondiale”.
FMI estimează că o încetare a exporturilor Iranului ar putea provoca o creştere a preţului petrolului cu circa 20% – 30%, timp în care ţările dependente de ”aurul negru” caută alte surse de aprovizionare.
Teheranul, acuzat de occidentali că vrea să se doteze cu arma nucleară şi supus unor sancţiuni, a ameninţat la sfârşitul lunii decembrie că va închide strâmtoarea Ormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul transportat pe cale maritimă în lume.
De remarcat, deşi, zilnic, se consumă circa 85 milioane de barili de ţiţei, tot zilnic se tranzacţionează (sub diverse formule) aproximativ 850 milioane de barili. De aceea, preţul petrolului este extrem de vulnerabil şi, totodată, extrem de volatil: cel mai mic zvon privind o întrerupere a aprovizionării, face ”să sară în aer” preţul ţiţeiului.
Cum problemele cu Iranul par să nu se mai sfârşească (sau să se sfârşească cu un nou război), guvernele caută soluţii pentru a minimiza influenţele acestor evenimente în preţul petrolului. O astfel de soluţie este cea privind recurgerea la rezervele strategice. Se pare că şi în România se pune această problemă.
