Cotaţia barilului de petrol light sweet crude (WTI), cu livrare în luna noiembrie, a scăzut sub 80 de dolari, pentru prima dată din iunie 2012, în timp ce cotaţia barilului de ţiţei Brent a coborât la cea mai scăzută valoare din ultimii aproape patru ani. Astfel, ţiţeiul WTI a ajuns, la bursa din New York, la 79,95 dolari/baril, iar ţiţeiul Brent a fost cotat, la bursa londoneză, la 82,60 dolari/baril, cotaţii ce n-au mai fost atinse de 2-4 ani. Ieftinirea petrolului este pusă pe seama cererii scăzute, a unui exces de ofertă (inclusiv pe seama speculaţiilor că majorarea furnizărilor din SUA ar exacerba excedentul de petrol pe plan global), precum și de faptul că mulți producători mari din Orientul Mijlociu sunt reticenţi în a-şi reduce producția.
„80 este noul 100 de dolari pe baril. OPEC încă pare că aşteaptă ca piaţa să ajungă la punctul cel mai de jos. Pe termen lung, 80 de dolari pe baril ar trebui să fie nivelul minim”, a apreciat Eugen Weinberg, analist specializat pe materii prime la Commerzbank, în Frankfurt, transmite Bloomberg, preluat de Agerpres.
”Producţia din zăcămintele de şisturi bituminoase continuă să crească. Este o lipsă generală de încredere. 80 de dolari pe baril este un nivel psihologic”, a declarat analistul Jonathan Barratt, de la Ayers Alliance Securities în Sydney.
Stocurile de ţiţei ale SUA au crescut, probabil, la 364,1 milioane de barili în săptămâna ce s-a încheiat la 10 octombrie, conform analiştilor intervievaţi de Bloomberg. Producţia a urcat la 8,88 milioane de barili pe zi până în 3 octombrie, cel mai ridicat nivel din martie 1986, a anunţat Departamentul Energiei.
Acum câteva zile, agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings a avertizat că tendinţa de scădere a preţului petrolului va continua, iar cotaţia barilului de ţiţei Brent ar putea coborî până la 80 de dolari. Fitch susţine că tendinţa de scădere va continua până când va avea loc un răspuns de auto-corecţie în ceea ce priveşte oferta de petrol, provocat de reducerea investiţiilor în noi puţuri din partea producătorilor de petrol de şist.
Potrivit Fitch, reapariţia întreruperilor în aprovizionare şi o acţiune pozitivă din partea Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) sunt cei mai probabili catalizatori pentru o revenire a preţurilor. De asemenea, agenţia de evaluare susţine că aprecierea dolarului american, care s-a întărit în raport cu moneda euro cu aproximativ 10% de la mijlocul anului, contribuie şi ea la scăderea preţului petrolului, care este cotat în dolari.
„Este prematură o prognoză privind un preţ susţinut al petrolului sub 90 de dolari pe baril, dar, în cazul în care preţul ţiţeiului rămâne aproape de valoarea de acum, multe ţări exportatoare vor resimţi „durerea” după preţurile anterioare, pe care şi-au bazat bugetele naţionale”, transmite Stratfor, într-o analiză. (N.R – una dintre cele mai afectate ţări este Federaţia Rusă, care, într-adevăr, îşi bazează bugetul de stat pe preţul internaţional al petrolului. De altfel, cu câteva luni în urmă, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara că „bugetul Rusiei este foarte sensibil şi de la 90 de dolari pe baril în jos impactul ar fi major. Probabil că asta ar fi adevărata sancţiune”).
„Pur și simplu, piața petrolului a ajuns suprasaturată”, mai spune analiza Stratfor. Libia, de la 200.000 de barili pe zi, şi-a majorat producţia la 700.000 de barili de la mijlocul lunii iunie. Statele Unite şi-au continuat expansiunea neobosită a producției de petrol, cele mai recente estimări fiind că producția a crescut cu aproximativ 300.000 de barili pe zi de la începutul lunii august. De asemenea, Irakul a ajuns la producţii similare. Rusia, Angola și Nigeria îşi majorează producția. În plus, America de Nord ar putea adăuga o producţie suplimentară de 1-1,5 milioane de barili până la sfârșitul anului viitor.
În ciuda acestor creșteri notabile în producția de petrol, scăderea cererii în Europa şi Asia (în special din China) este la fel de important pentru prețul petrolului. În timp ce cererea Chinei va continua să crească, cererea în țările dezvoltate va rămâne constantă.
Prețurile mai mici la petrol la nivel mondial vor crea provocări pentru mai mulți producători, precum ţările membre OPEC, dar, în special, pentru Rusia. În timp ce unii au sugerat că OPEC va reduce obiectivele de producție, Organizaţia nu va avea capacitatea sau unitatea de a coordona o scădere destul de mare în producția ţărilor membre pentru a contracara tendințele și pentru a readuce prețurile la un nivel mai dorit, peste 100 de dolari pe baril. „În cazul în care prețul petrolului se mai întoarce la acest nivel, în viitorul apropiat, probabil că va avea puțin de a face cu acțiunile OPEC”, notează Stratfor.
Impas între Rusia și Occident
Conform Stratfor, prima și cea mai importantă consecinţă a prețurilor mici la petrol o va avea asupra „luptei” dintre Rusia și Occident. Produsele energetice domină economia Rusiei, în special exporturile sale. Orice scădere susținută a prețului petrolului ar avea un impact direct asupra veniturilor din export ale țării, iar PIB-ul Rusiei va resimţi un impact semnificativ. Bugetul Kremlinului pe 2014 s-a bazat pe un preţ al petrolului de 117 dolari/baril în medie, cu excepția ultimului trimestru, când preţul a fost estimat la 90 dolari/baril. După multe dezbateri în cadrul conducerii ruse, bugetul pentru 2015 a fost alcătuit plecând de la un nivel al preţului petrolului de 100 dolari/baril. În timp ce Moscova are rezerve financiare semnificative și poate rula un deficit bugetar în cazul în care este necesar, oficiali ai Ministerului Finanțelor au estimat că prețurile mai mici la țiței ar putea „rade” 2% din PIB-ul Rusiei.
Deși Rusia a rezistat, până în prezent, efectelor sancţiunilor SUA și UE impuse pentru acțiunile sale în Ucraina, restricțiile au condus, deja, unele firme, cum ar fi Rosneft, în situaţia de a cere ajutor financiar de la Fondul suveran. O reducere a prețurilor la petrol, ceea ce înseamnă și venituri mai mici pentru bugetul Rusiei, va limita capacitatea Kremlinului de a sprijini companiile ruse afectate de sancțiuni. Astfel, Moscova va trebui să-şi modereze poziția în cadrul negocierilor privind viitorul Ucrainei, pentru a răspunde cerințelor partenerilor occidentali și pentru a obține o reducere a sancțiunilor.
Concurența din Orientul Mijlociu
După cum Occidentul doreşte prețuri scăzute la petrol „în lupta” sa cu Rusia, este, de asemenea, în căutarea unei oportunităţi în negocierile cu Teheranul privind o rezoluție asupra programului nuclear iranian. Pentru Europa, Iranul și rezervele sale mari de gaze naturale reprezintă una dintre cele mai promiţătoare alternative sustenabile pe termen lung pentru gazele din Rusia. Teheranul se confruntă cu sancţiuni la exportul de gaze, marje de profit mai mici și cheltuieli mai mari, precum şi cu probleme cauzate de conflictele din apropiere, din Siria şi Irak. Progresele privind un acord cu Occidentul pot fi lente, ceea ce va pune o presiune mai mare pe Teheran pentru a negocia.
Arabia Saudită doreşte menținerea cotei de piață la nivel mondial și are o oportunitate pe termen scurt să se bazeze pe rezervele sale valutare considerabile, precum şi pe costurile mici de producție, astfel încât să aştepte ca alte ţări să ia decizii asupra reducerii producţiei de ţiţei. Producția de petrol este strategică pentru Riad. Cum vremea începe să se răcească, și consumul regional începe să se reducă treptat, astfel că Riadul poate elibera volume mai mari la export, chiar la prețuri mai mici.
Nu există niciun stimulent pentru alte țări de a-şi reduce producția, deoarece, pentru majoritatea producătorilor din Golf, scăderea nivelului de producție doar le-ar reduce veniturile.
Influenţe asupra restului lumii
În afara Orientului Mijlociu, o scădere a prețurilor la petrol va afecta, de asemenea, Venezuela. Oficial, Caracas stabilește bugetul său luând în calcul un preţ de 60 dolari/baril, o modalitate începută de către fostul președinte Hugo Chavez. Excesul de venituri ar putea fi, apoi, canalizat în altă parte a cheltuielilor extrabugetare, pentru a satisface patronii politici. Venezuela este într-o poziție financiară cumplită şi ar avea, probabil, nevoie de un preţ al petrolului de 110 dolari pentru a-şi satisface cheltuielile, mai spune analiza Stratfor. Menținerea unor prețuri scăzute la petrol ar afecta grav capacitatea Caracasului de a-şi finanța importurile, ceea ce ar putea forța oficialii guvernamentali să vândă din activele existente, cum ar fi Citgo , (compania petrolieră venezueleană) sau aur din rezervele Băncii Centrale. De asemenea, Caracasul ar putea oferi condiţii mai bune la creditele chinezilor pentru ofertele de petrol venezuelene pe termen lung, deși Beijingul a ezitat, recent, la asta. În cazul în care prețul petrolului rămâne scăzut pentru o perioadă lungă de timp, Caracasul ar putea fi obligat, de asemenea, să-și reconsidere afacerile cu Cuba sau programe, cum ar fi Petrocaribe (un program prin care ţările caraibiene primesc petrol venezuelean la preţuri prefernţiale).
Între timp, pentru importatorii mari de petrol – Japonia, China, India și Uniunea Europeană – prețurile mici la petrol le vor oferi „un respiro” la facturile semnificative de import. Pe de altă parte, prețurile ar putea crește pe termen scurt, ceea ce ar putea tensiona situaţia în Europa, având în vedere că energia a fost principalul factor ce a cosndus la o inflaţie lunară mică. În timp ce costurile mai mici cu energia sunt bune pentru Europa pe termen lung, ele amplifică, pe de altă parte, amenințarea de deflație și pot inflama tensiunile între Banca Centrală Europeană și Germania.
Aprovizionarea cu energie constituie coloana vertebrală a economiilor industriale moderne, iar resursele de energie sunt mărfuri critice de export pentru marii producători. Atâta timp cât combustibilii fosili rămân sursa dominantă de energie – ceea ce, probabil, va mai dura cel puțin încă câteva zeci de ani – furnizarea şi preţul petrolului vor rămâne critice, concluzionează Stratfor.
