Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Daniela Lulache, director general al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica (SNN), operatorul centralei nuclearoelectrice (CNE) de la Cernavodă, a anunţat că în luna mai a acestui an se opreşte Uniutatea 1 pentru efectuarea lucrărilor de mentenanţă. Dacă, de obicei, aceste lucrări, ce au loc o dată la 2 ani, durează 30 de zile, anul acesta vor dura aproximativ 50 de zile, pentru că se realizează lucrări suplimentare. Pe de altă parte, Daniela Lulache a precizat că, la Cernavodă, coeficientul de utilizare a puterii instalate este mult peste media din industrie, fapt care plasează centrala nucleară pe primul loc în lume de la punerea în funcţiune. Conform directorului general al Nuclearelectrica, ar trebui reluate contractele bilaterale directe, iar unii dintre producătorii de energie ar trebui să se restructureze.
– Conform programului de priorităţi al Ministerului Energiei, la capitolul „Analizarea stadiului și perspectivelor de realizare a proiectelor prioritare din domeniul energetic”, în ceea ce priveşte Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă este prevăzută luna august 2016. Este posibil ca, în urma analizei, care ar urma să dureze 7 – 8 luni, perspectivele să nu fie încurajatoare şi să se renunţe la proiect?
– Proiectul Unităţilor 3 şi 4 avansează conform Strategiei de continuare a proiectului şi procedurii de selecţie de investitori, fiind, în prezent, în ultima etapă a acestei proceduri (negocierea Acordului Investitorilor şi a Actului Constitutiv ale noii companii de proiect). Nu există niciun semnal care să indice o potenţială amânare sau renunţare la proiect. Deşi costurile asociate proiectelor nucleare noi sunt mai ridicate decât cele aferente altor proiecte energetice, pe perioada exploatării costurile sunt mult mai scăzute şi stabile comparativ cu alte resurse. Prin urmare, în final, energia nucleară este una profitabilă. Pe de altă parte, nu cunosc altă sursă de energie, stabilă, cu producţie în bandă, care să răspundă mai bine obiectivelor de mediu, ţintelor de decarbonizare, securităţii în aprovizionare şi preţului accesibil la consumator cu excepţia celei nucleare. Trebuie să ne gândim la mixul energetic pe termen lung, din perspectiva actualei schimbări de paradigmă, sau ne vom trezi, peste 10 ani, că nu avem nici proiecte care să răspundă nevoilor noastre de sistem, nici perspective.
– Unitatea 2 a fost oprită, anul trecut, circa 25 de zile, pentru realizarea lucrărilor de mentenanţă. Anul acesta ar trebui să intre în acest program Unitatea 1. Când va avea loc oprirea reactorului şi pentru cât timp?
– Opririle planificate ale Unităţilor 1 şi 2 ale Centralei Nuclearoelectrice (CNE) Cernavodă se realizează alternativ, o dată la doi ani pentru fiecare unitate, în vederea realizării de lucrări de mentenanţă preventivă şi/sau corectivă.
Durata aproximativă a opririlor planificate este de 30 de zile, în luna mai a fiecărui an. În anul 2016, Unitatea 1 va intra în programul de oprire planificată, dar în acest an durata programului de oprire planificată a fost extinsă la aproximativ 50 de zile.
Extinderea duratei opririi planificate a Unităţii 1 CNE Cernavodă din anul 2016 este generată de realizarea unor lucrări suplimentare de întreţinere a generatorului de aburi. Acesta este un demers standard, implementat de centralele de tip CANDU 6 la nivel global, o singură dată pe toată durata iniţială de viaţă de 30 de ani a unei unităţi nucleare, în funcţie de analiza datelor tehnice.
Analizele aferente prelungirii opririi planificate au evidenţiat avantaje de natură economică şi tehnică, materializate prin îmbunătăţirea eficienţei ciclului termic, ce are drept rezultat creşterea producţiei cu circa 1,5-2% faţă de nivelul prognozat în lipsa efectuării acestei lucrări. Aceleaşi analize au indicat că momentul optim de realizare a acestei lucrări la Unitatea 1 este în cadrul opririi planificate din 2016.
Opririle planificate nu înseamnă pierderi pentru companie şi nu pot fi cuantificate ca atare, ci reprezintă un proces firesc de mentenanţă. Eficienţa în producţie şi operare se măsoară prin coeficientul de utilizare a puterii instalate, care, în cazul CNE Cernavodă, este unul foarte ridicat, mult peste media din industrie, fapt care ne plasează chiar pe primul loc în lume de la punerea în funcţiune.
– Care este durata de viaţă normată a unui reactor de tipul celui al Unităţii 1? Când începe retehnologizarea pentru creşterea duratei de viaţă? Cum vă gândiţi să finanţaţi această operaţiune? Se pune problema contractelor de diferenţă?
– Durata iniţială de viaţă a unui reactor de tip CANDU 6, cum sunt cele operate de Nuclearelectrica, este de 30 de ani. După acestă perioadă, durata de viaţă poate fi prelungită cu încă 30 de ani după realizarea unui proces complex de retehnologizare.
Unitatea 1 a CNE Cernavoda va intra în programul de oprire planificată în jurul anilor 2025-2026, durata efectivă de oprire a unităţii fiind de 1,5-2 ani. Conform estimărilor noastre curente, costurile aferente s-ar ridica la 1,2-1,5 miliarde euro. Însă, aceste estimări urmează a fi validate prin studii tehnice şi analize comparative până la sfârşitul anului 2017. Retehnologizarea va fi finanţată din surse interne şi externe, întrucât necesitatea majoră de investiţii va fi în jurul anilor 2020, perioadă în care Nuclearelectrica va fi rambursat deja creditele contractate pentru construcţia Unităţii 2 de la Cernavodă.
– Câtă energie a livrat în SEN centrala de la Cernavodă în anul 2015? Câtă energie electrică a produs Unitatea 1 de la punerea în funcţiune? Care a fost gradul de utilizare a U1?
– SN Nuclearelectrica SA a livrat 10.694.642,426 MWh în SEN, în 2015. De la intrarea în exploatare comercială, 2 decembrie 1996, şi până la sfârşitul anului 2015, Unitatea 1 a CNE Cernavodă a produs o cantitate netă de energie de 98.374.032 MWh, la un coeficient de utilizare a puterii instalate de 90,72%.
– Care este opinia dvs în privinţa reluării contractelor bilaterale directe?
– Există o percepţie negativă asupra contractelor bilaterale directe. Din punctul meu de vedere, astăzi, nu este justificată. Contractele directe ca instrument de piaţă sunt o normalitate. Dincolo de această percepţie, acest tip de contracte reprezintă o necesitate pentru proiectele mari de investiţii. Contractele bilaterale, care, de cele mai multe ori, sunt contracte pe termen lung, asigură predictibilitatea veniturilor, optimizarea cantităţilor tranzacţionate, în special în perioadele de opriri planificate şi neplanificate. Pe piaţa comună europeană, acest tip de contract este un instrument de bază, iar neutilizarea acestora determină o poziţie discriminatorie faţă de alţi participanţi la această piaţă. Mai mult, posibilitatea de diversificare pentru creştere este la fel de prezentă în strategia companiei şi acest tip de contracte ar permite transferuri în cadrul grupului nou creat prin diversificare.
Trebuie să înţelegem că acestea sunt un mecanism firesc de piaţă, utilizat cu bună credinţă, în avantajul producătorilor. Interesul unui producător este să îşi vândă producţia în cel mai avantajos mod posibil. Funcţionalitatea, competitivitatea şi stabilitatea pieţei de energie sunt factori esenţiali, care contribuie major la valorificarea optimă a producţiei. În lipsa acestora, toţi participanţii la piaţă reacţionează strict şi recurent adaptativ la situaţii fluctuante de piaţă, ceea ce determină precauţie, reticenţă în a intra în contracte pe termen lung, lipsă de predictibilitate.
– Care este opinia dvs în privinţa restructurării SEN? Este necesară o restructurare? Cel puţin în privinţa producătorilor de energie?
O eventuală restructurare a sistemului energetic trebuie să ţină cont în prezent de o multitudine de factori şi de situaţiile curente ale tuturor producătorilor de energie. O astfel de restructurare trebuie gândită în aşa fel încât să avantajeze echitabil şi producătorii, şi sistemul, iar procesul de reorganizare în sine să nu cauzeze disfuncţii, întreruperi sau amânări ale diferitelor procese şi activităţi.
În acest moment, unii producători au nevoie de continuitate, alţii necesită schimbări. Este dificil să corelezi aceste extreme. În schimb, restructurarea în cadrul anumitor producători poate fi o soluţie.
Din punctul de vedere al unui producător stabil, cu rezultate, cu perspective pe termen-lung, mi se pare mult mai important să ne concentrăm pe eficientizarea pieţei de energie, pe schimbări de legislaţie primară şi secundară în acest sens, pe crearea unui „level playing field” pentru toţi producătorii (n.r. – condiții de concurență echitabile).
