Cel de-al treilea pachet de măsuri legislative cu privire la pieţele interne de energie electrică şi gaze naturale trebuie să fie transpus în legislaţia fiecărei ţări membre a Uniunii Europene în această lună. Evident, şi România trebuie să facă acelaşi lucru. Deocamdată, autorităţile au demarat consultările publice doar în ceea ce priveşte gazele naturale. Unele dintre cele mai importante aspecte se referă la definirea “consumatorului vulnerabil” şi la eliminarea preţurilor reglementate. Proiectul de act normativ propus de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) prin intermediul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) nu stabileşte, însă, nimic cu exactitate, lăsând la latitudinea politicului liberalizarea pieţei gazelor.
Astfel, în proiectul de Ordonanţă de Urgenţă (OUG) se scrie “Art. 98 – (5) În termen de ___ luni de la data intrării în vigoare a prezentei _______ANRE va stabili un calendar de eliminare a preţurilor reglementate către toate categoriile de clienţi, cu excepţia clienţilor vulnerabili”. Eliminarea preţurilor reglementate înseamnă liberalizarea pieţei gazelor, cerută cu insistenţă de marile concerne energetice prezente în România (OMV – care deţine Petrom, producător de petrol şi gaze -, E.ON – proprietarul fostei Distrigaz Nord – şi GDF Suez – care a preluat de la statul român pachetul majoritar al fostei Distrigaz Sud). De asemenea, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a cerut liberalizarea pieţei gazelor naturale. Pentru români, această liberalizare are un efect sigur: majorarea preţurilor la gazele naturale, atât pentru consumatorii industriali, cât şi pentru cei casnici (cu excepţia celor vulnerabili).
Spaţiile libere care apar în proiectul de act normativ nu înseamnă decât că ANRE ori habar n-are, ori aşteaptă o decizie politică în privinţa termenului la care va avea loc liberalizarea pieţei gazelor! Ceea ce numai independent nu face ANRE!
Tot la articolul 98, pct. (7), se arată că “pentru acoperirea necesarului de gaze naturale, toţi consumatorii au dreptul de a fi alimentaţi cu gaze naturale în aceeaşi structură intern/import a surselor. Pentru piaţa reglementată, asigurarea, în această structură, a cantităţilor de gaze naturale se realizează de către furnizorii licenţiaţi, aceştia având acces nediscriminatoriu la sursele interne de gaze naturale”. Dilema apare tot în legătură cu termenul de la care va fi aplicată această prevedere. Punctul (8) ar trebui să desluşească dilema: “prevederile alin. (7) se aplică conform unui calendar aprobat ……………….”. Spaţiul liber este, din nou, copiat conform propunerii de act normativ. Din nou, ANRE “se spală pe mâini”.
Astfel, tot politicul este cel care stabileşte când se va liberaliza, de fapt, piaţa gazelor naturale. De remarcat, Uniunea Europeană este interesată ca toate companiile, indiferent ce anume produc, şi care activează pe piaţa comună să aibă aceleaşi condiţii, în primul rând aceleaşi preţuri la materiile prime. Dacă, prin intervenţii guvernamentale, unele companii primesc ajutor de la stat (precum un preţ preferenţial la energie electrică sau gaze naturale), UE reacţionează, având în vedere că se distorsionează competiţia pe piaţa europeană. În România, orice consumator, indiferent cât de mare este, poate oricând să renunţe la preţurile negociate şi să cumpere gaze de la furnizori la preţul reglementat de ANRE (care poate fi mai mic decât cel negociat). De aceea UE şi FMI cer liberalizarea preţului gazelor, pentru a se asigura o competiţie corectă pe piaţa comună.
În schimb, Bruxelles-ul nu este interesat de preţul pe care îl plătesc acasă consumatorii casnici.
Client vulnerabil, probabil în funcţie de bibilici
Proiectul de OUG prevede şi definiţii. Astfel, “client vulnerabil” este explicat ca fiind “consumatorii casnici şi cei care furnizează servicii sociale esenţiale, cum ar fi asistenţa medicală sau îngrijirea copiilor, activităţi educative şi alte servicii sociale şi de binefacere, precum şi servicii indispensabile pentru funcţionarea statului, definiți prin Hotărâre a Guvernului”.
În principiu, clientul casnic vulnerabil este cel care nu are suficienţi bani să plătească gazul la preţul din prezent şi, mai ales, la cel care va fi după liberalizarea pieţei. Evident, nu toţi consumatorii casnici sunt şi “clienţi vulnerabili”. Măcar cei care fac parte din Top 300 al celor mai bogaţi români se presupune că ar avea bani să-şi plătească gazele!
Ceea ce înseamnă că, de fapt, vor fi clienţi casnici vulnerabili doar cei care nu-şi pot plăti facturile, din cauza veniturilor mici sau inexistente. De aceea, nu ANRE, ci Ministerul Muncii va fi cel care va defini “consumatorul vulnerabil”. Şi aceasta pentru că tot Ministerul Muncii a propus normele de aplicare a legii privind venitul minim garantat.
Reamintim, prin Legea 416/2001, s-a decis că românii cei mai săraci şi fără bani “au dreptul la un venit minim garantat, ca formă de asistenţă socială”. Pe de altă parte, prin normele de aplicare a Legii 416/2001, Ministerul Muncii a anunţat care sunt bunurile de strictă necesitate pentru o familie: locuinţă (de domiciliu), frigider, aragaz, maşină de spălat, televizor, aspirator, telefon fix sau mobil, calculator, mixer, râşniţă de cafea, căruţă, lopată, o vacă, un cal, doi porci, 4 oi, 15 păsări (raţe, găini, gâşte, curci, bibilici), un hectar de teren arabil, 0,25 ha de vie sau pomi fructiferi, 0,3 ha de pădure şi alte câteva asemenea lucruri. De asemenea, Ministerul Muncii consideră de strictă necesitate aparatura şi instalaţia destinată încălzirii locuinţei şi preparării apei calde menajere. Adică soba de la ţară sau centrala termică de apartament de la oraş.
Astfel, ne putem aştepta ca Ministerul Muncii să definească acest consumator vulnerabil tot în funcţie de bibilici sau râşniţa de cafea!
