Renunţarea la moneda naţională, leul, şi trecerea la moneda unică europeană, euro, în 2019 reprezintă o ţintă clară şi, în acelaşi timp, ambiţioasă. Pe lângă criteriile nominale, cunoscute sub denumirea de “Criteriile de la Maastricht”, mai importante sunt cele reale, la care România mai are mult de lucrat.
Obiectivul aderării României la zona euro în 2019 trebuie să reprezinte o ţintă clară, bazată pe criteriile reale de aderare, cum ar fi competitivitatea economiei, dar şi una simbolică, având în vedere că ţara noastră va deţine în 2019 preşedinţia Uniunii Europene, a declarat premierul Victor Ponta pentru Bloomberg, transmite Agerpres.
“Obiectivul aderării la zona euro rămâne unul ambiţios, dar un scop rezonabil, având în vedere că România a îndeplinit cele mai multe dintre criteriile tehnice. Acum, însă, nu este vorba doar de criteriile tehnice. Aici putem spune că suntem pregătiţi (…), dar după aceea vin adevăratele criterii, care înseamnă competitivitatea economiei, care s-a îmbunătăţit, dar nu este la nivelul zonei euro, şi celelalte standarde reale. De aceea cred că 1 ianuarie 2019 este o posibilă ţintă, dar trebuie să ne ridicăm la nivelul acestei ţinte. (…) Dacă stăm să aşteptăm aderarea la zona euro, dar nu avem o ţintă clară, îmi este teamă că vom găsi întotdeauna motivaţia pentru a o întârzia. Deci, 1 ianuarie 2019 trebuie să fie o ţintă clară, dar şi una simbolică, pentru că România va deţine preşedinţia Uniunii Europene în 2019”, a declarat premierul Victor Ponta.
Prim-ministrul a spus că, pe lângă atingerea unei competitivităţi economice la nivelul zonei euro, România trebuie să adâncească integrarea în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă, printre altele, şi intrarea în spaţiul Schengen.
Reforme dureroase politic şi social
România îndeplineşte majoritatea criteriilor de convergenţă nominală pentru adoptarea euro, dar mai are încă un drum lung şi greu până la obţinerea competitivităţii necesare intrării în zona euro, având în vedere că reformele structurale, de cele mai multe ori, sunt dureroase din punct de vedere politic şi social, a spus guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, în cadrul Conferinţei privind finanţele şi investiţiile regionale pentru Europa de Sud-Est organizată de Euromoney la Bucureşti.
“Sunt ferm convins că avem în faţă un drum lung şi greu, de câţiva ani, pentru a recupera decalajul în ceea ce priveşte convergenţa reală, pentru a continua reformele structurale care, de cele mai multe ori, sunt dureroase din punct de vedere politic şi social, dar şi pentru a asigura competitivitatea economiei naţionale”, a spus Mugur Isărescu.
El a subliniat faptul că adoptarea euro nu este necondiţionată, de aceea trebuie să ne asigurăm că, în privinţa criteriilor de convergenţă nominală, acestea sunt obţinute pe baze stabile. “Ştim foarte bine că un decalaj mare în ceea ce priveşte convergenţa reală poate complica afacerile, deciziile de management, în absenţa unei politici monetare independente. În plus, este important să demonstrăm eficienţa instituţiilor şi să prevenim dezechilibrele”, a mai spus guvernatorul BNR.
Isărescu a amintit de faptul că România a obţinut, recent, consensul politic pentru adoptarea euro în 2019. ”Un asemenea obiectiv, deşi este încă foarte ambiţios, ar putea acţiona ca un catalizator pentru acţiuni politice coerente şi consistente. În acest moment, România îndeplineşte trei dintre cele patru criterii nominale: stabilitatea poziţiei fiscale, convergenţa dobânzilor pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb deşi, tehnic, nu suntem în mecanismul ratelor de schimb ERM II. În plus, îndeplinirea criteriului privind stabilitatea preţurilor este doar o chestiune de luni”, a explicat guvernatorul BNR.
Cu toate acestea, el a atras atenţia că mai sunt multe de făcut pentru a recupera decalajul faţă de ţările membre ale zonei euro în ceea ce priveşte competitivitatea economiei naţionale şi criteriile de convergenţă reală, în special cel referitor la nivelul venitului pe cap de locuitor.
Isărescu a amintit faptul că, înainte de criză, atingerea criteriilor nominale era considerată suficientă pentru adoptarea euro. ”Erau chiar economişti care susţineau că severitatea excesivă a criteriilor nominale vine în conflict cu convergenţa reală. Acum a devenit evident, criteriile de la Maastricht nu mai sunt suficiente pentru a asigura succesul în cazul dobândirii statutului de membru al zonei euro. (…) Criteriile nominale nu pot fi susţinute fără competitivitate, stabilitate financiară şi fără un echilibru fiscal solid”, a mai spus Mugur Isărescu.
Şeful BNR a arătat că, în acest moment, statele din Europa Centrală, de Est şi Sud-Est, membre ale UE, sunt mai aproape ca niciodată de îndeplinirea criteriilor nominale, dar chiar şi cele mai avansate din punct de vedere al convergenţei reale au renunţat după criză la calendarul de aderare şi au adoptat o poziţie de aşteptare.
Isărescu apreciază că adoptarea euro presupune, automat, intrarea în Uniunea Bancară, care ar putea avea loc fie în momentul trecerii la euro, fie ”cât mai curând posibil”, având în vedere că va duce la întărirea stabilităţii financiare, la creşterea încrederii şi la armonizarea reglementărilor şi regulilor de supraveghere, precum şi a schemei de garantare.
Potrivit Raportului de Convergenţă publicat, la începutul lunii iunie, de către Comisia Europeană, România nu îndeplineşte două dintre cele cinci criterii de convergenţă nominală pentru adoptarea euro, respectiv cele privind inflaţia şi cursul de schimb, dar le îndeplineşte pe cele legate de deficitul bugetar, datoria publică şi ratele dobânzilor pe termen lung.
Nu ne e teamă de euro
Adoptarea euro de către România este un pas firesc, având în vedere că s-a orientat către vest în urmă cu 25 de ani şi, după aderea la NATO şi Uniunea Europeană, ţara mai are un obiectiv major şi anume intrarea în zona euro, a declarat şi ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, în cadrul aceleaiaşi conferinţe organizată de Euromoney la Bucureşti.
“În România, Europa are o imagine mai bună decât în Europa însăşi. Iar zona euro nu reprezintă o temă de discuţie de care să ne fie teamă, deoarece beneficiază de o largă susţinere din partea populaţiei şi a mediului de business. Cred că după toate îmbunătăţirile în ceea ce priveşte nivelul de trai, mai rămâne un singur obiectiv major, adoptarea euro, care vine, natural, după intrarea în NATO, apoi în Uniunea Europeană. Desigur, vom continua să implementăm reformele necesare pentru convergenţa reală, dar angajamentul Guvernului este foarte puternic în sensul adoptării valorilor democratice europene, care implică şi disciplina fiscală”, a subliniat Liviu Voinea.
Referitor la faptul că alte state membre UE nu au anunţat, încă, un calendar pentru adoptarea euro, Liviu Voinea a spus că 26 din 28 de state membre au semnat acordul interguvernamental pentru înfiinţarea Fondului Unic de Rezoluţie, care este unul din principalii pioni ai Uniunii Bancare, de unde rezultă că vor adopta şi euro. ”Cum spunea şi guvernatorul BNR, nu are sens să fii în Uniunea Bancară fără să fii în zona euro, iar să fii în zona euro atrage, automat, statutul de membru al Uniunii Bancare”, a explicat Voinea.
Pe 6 mai 2014, Ministerul Finanţelor Publice a anunţat că Guvernul a stabilit data de 1 ianuarie 2019 ca dată-ţintă pentru aderarea României la zona euro. Anunţul a fost făcut la Bruxelles de ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, la reuniunea Consiliului ECOFIN şi la Consiliul Guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii.
Pentru adoptarea monedei unice europene, o ţară candidată trebuie să îndeplinească anumiţi parametrii, mai cunoscuţi sub denumirea de “criteriile de convergenţă nominală de la Maastricht”. Acestea se referă la un deficit bugetar sub 3% din PIB, o datorie publică sub 60% din PIB, rate ale dobânzilor pe termen lung sub 2 puncte procentuale peste media celor mai performanţi 3 membri UE şi o rată a inflaţiei de maxim 1,5% peste media celor mai performanţi 3 membri UE. Cu minim doi ani înainte de a putea intra în zona euro, o ţară trebuie să participe la Mecanismul Cursului de Schimb II (European Exchange Rate Mecanism II – ERM II). Acesta este un aranjament pentru cursul de schimb, în care o monedă are o paritate centrală faţă de euro, iar cursul de schimb nu poate fluctua faţă de această paritate cu mai mult de 15%, în sus sau în jos. Astfel, dacă România ar adera la euro pe 1 ianuarie 2019, ar trebui să intre în ERM II în cursul anului 2017.
Pe lângă criteriile de convergenţă nominală, România ar trebui să atingă şi unele criterii de convergenţă reală. Tratatul de la Maastricht nu menţionează criterii explicite privind convergenţa reală, dar aceasta poate fi urmărită prin nivelul PIB/locuitor, structura ramurilor economiei naţionale etc. PIB/locuitor în România, calculat prin paritatea puterii de cumpărare standard, nu a atins jumătate faţă de media UE, ponderea agriculturii şi industriei în valoarea adăugată brută este mult mai mare decât în UE, în timp ce ponderea serviciilor este mult mai mică.
