De ceva vreme asistăm la o adevărată telenovelă în cazul combinatului petrochimic Oltchim Râmnicu Vâlcea: ba are un administrator special, ba altul; ba un director, ba altul; ba se face conversia creanţelor sdtatului în acţiuni, ba nu; ba se privatizează, ba nu! Cert este că, în acordul cu FMI, se stipulează că privatizarea Oltchim trebuie să intre în linie dreaptă în septembrie; dacă nu, combinatul intră în reorganizare judiciară. Ceea ce ar însemna şi insolvenţă. Iar Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, abia aşteaptă. Ba, mai mult, a şi lansat în spaţiul public o asemenea idee! Sperăm, totuşi, ca această telenovelă să aibe un “final fericit”! Nu ştim pentru cine, însă!
La licitaţia organizată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) s-au depus patru oferte: din partea PCC (acţionarul minoritar al combinatului), Aisa Invest Cluj şi Chimcomplex Borzeşti (controlate de omul de afaceri Ştefan Vuza) şi Dan Diaconescu (în nume personal, până când va fi înfiinaţată “firma poporului”, care îl va înlocui în afacerea Oltchim, după cum a declarat chiar Dan Diaconescu).
Totuşi, privatizarea mai trenează puţin, ca să se facă pe plac şi unor investitori vestici, după cum susţin reprezentanţii părţii române, în fapt Gazprom. Amânarea este foarte scurtă, de doar trei zile, şi a fost aprobată, mai mult sau mai puţin voit, de toţi cei care au venit la licitaţia organizată de către Ministerul Economiei. Datoriile uriaşe ale combinatului vâlcean, dar şi procedura de privatizare promovată de autorităţi lasă loc la multe speculaţii şi incertitudini.
Termenul de depunere a ofertelor pentru privatizarea Oltchim a fost prelungit până pe 20 septembrie, la ora 12:00, urmând ca plicurile să fie deschise o oră mai târziu, a anunţat şeful OPSPI, Remus Vulpescu. El a precizat că licitaţia se va ţine o zi mai târziu, pe 21 septembrie 2012. “Documentele de participare depuse rămân valabile”, a anunţat Vulpescu. Şeful OPSPI a declarat că nu va mai fi posibilă o altă amânare, pentru că 22 septembrie este ultima zi când autorităţile române pot informa Fondul Monetar Internaţional (FMI) despre respectarea agajamentelor luate, inclusiv în ceea ce priveşte privatizarea Oltchim. Potrivit acestuia, pe 29 septembrie, boardul FMI va discuta scrisoarea de intenţie convenită cu Guvernul României.
Vânzare pe bucăţi
Statul vinde combinatul “pe bucăţi”, cu trei caiete de sarcini diferite: combinatul în sine, creanţa AVAS şi datoria către Electrica. Tocmai această separare poate duce la situaţii inedite – unul cumpără combinatul, altul creanţa şi cere insolvenţa societăţii, astfel că noul proprietar nu rămâne cu nimic.
Remus Vulpescu a ţinut să precizeze celor patru ofertanţi că au existat mai multe intenţii de participare la privatizarea combinatului, penultima variantă de procedură debutând în primăvara acestui an. Chiar luni a fost înregistrată o scrisoare din partea “unui investitor cu sediul în Europa de Vest”, care are ca parteneri pe Gazprom Neft şi Rosneft, firme ale puternicului concern rus Gazprom, prin care se solicită amânarea privatizării cu două săptămâni. În plus, Dan Diaconescu a deschis două acţiuni în instanţă referitoare la procesul de privatizare şi suspendarea lui.
Luând în calcul aceste date, la care se adaugă şi acceptul celor patru competitori declaraţi, OPSPI a decis amânarea procesului de privatizare cu trei zile. “Totodată, vom face cunoscut tuturor celor interesaţi ce s-a obţinut în negocierile pentru preluarea Arpechim”, a spus Remus Vulpescu.
Reamintim, Oltchim a preluat petrochimia de la Arpechim, dar rafinăria este deţinută, în continuare, de către OMV Petrom. Totuşi, combinatului îi sunt absolut necesare unele produse ale rafinăriei, de aceea s-a discutat despre vânzarea “la pachet” a Oltchim şi rafinăriei Arpechim.
Evenimente la Oltchim
De remarcat, în ultimele săptămâni au avut loc nenumărate evenimente la Râmnicu Vâlcea: societatea a decis oprirea definitivă a procesului de producţie, pentru că Electrica Furnizare a făcut somaţie pentru data de 15 septembrie, când se va opri furnizarea energiei electrice, angajaţii au ieşit în stradă, unii au intrat în greva foamei, administratorul special, Toma Bogdan Costreie, a demisionat la două luni după ce a fost numit în funcţie, secretarul de stat în MECMA, Nicolae Rotileanu, şi-a dat demisia, Constantin Roibu (director general de la începutul anilor 90) şi-a dat şi el demisia, împreună cu alţi 16 directori ai combinatului.
De altfel, acesta declara, conform Agerpres, că şi-a dat demisia “din bun simţ”: “Atât timp cât domnul Vulpescu, şeful Oficiului privatizării, a spus în faţa sindicatului, mie personal, ieri, că ar fi un gest de onoare să-mi dau demisia şi în cinci zile va asigura capitalul de lucru şi salariile curente pentru angajaţi, am considerat că este o treabă de bun simţ şi mi-am dat demisia”, a spus Roibu. De-atunci au trecut aproape două săptămâni.
Tot atât a trecut şi de când ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, a anunţat că va discuta cu reprezentanţii băncilor private din România pentru a obţine sprijin financiar, 10 – 15 milioane euro, pentru plata salariilor restante şi asigurarea capitalului de lucru la Oltchim, pe o perioadă de o lună, până la privatizarea societăţii. Până acum, nu s-a întâmplat nimic!
Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, Guvernul a schimbat strategia de privatizare a Oltchim, prin vânzarea în procedură colectivă a pachetului de acţiuni deţinut de stat, respectiv 54,6% din capitalul social, şi a creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) şi Electrica, reprezentând 1,8 miliarde lei sau 56% din datoriile companiei. Astfel, Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) a Oltchim a respins majorarea capitalului social al combinatului, iar, în timpul şedinţei, reprezentantul Ministerului Economiei a afirmat că viitorul proprietar al combinatului va decide ce să facă cu aceste creanţe.
Conform ex-directorului Roibu, în Oltchim s-au investit 500 de milioane de euro, datoria este de 580 de milioane de euro, din care 80 de milioane sau chiar mai mult o reprezintă penalităţile. “Banii s-au investit în societate, în niciun caz nu s-au cheltuit aiurea. Am ajuns aici pentru că în anii 2009, 2010, 2011 am funcţionat sub capacitate, la 40%, iar în momentul de azi funcţionăm la 25%, deci este normal să înregistrezi pierderi”, a susţinut Roibu.
BCR şi Banca Transilvania au creditat Oltchim cu peste 110 milioane euro în ultimii ani. Potrivit raportului anual, Oltchim avea, la sfârşitul anului 2010, datorii pe termen scurt de 72,5 milioane euro la BCR şi două luni de finanţare de 100 milioane lei şi 12,25 milioane dolari la Banca Transilvania. Oltchim are, de asemenea, şi un credit pe termen lung, de 8,5 milioane euro, de la Banca Transilvania, rambursabil în şapte ani.
Conform datelor oferite focus-energetic.ro la mijlocul lunii iulie 2011, Oltchim înregistra o datorie totală faţă de AVAS în sumă de aproximativ 132 milioane euro, din care 7,3 milioane de euro majorări de întârziere. Faţă de bugetul de stat, Oltchim nu înregistra alte datorii. Faţă de terţi, datoria Oltchim se ridica la aproximativ 455 milioane de euro, din care credite pentru activitatea de producţie şi investiţii în valoare de aproape 150 milioane euro, iar datorii către furnizori – de circa 242 milioane de euro. Creanţele pe care compania le avea de încasat în iulie se ridicau la circa 80 milioane de euro.
Combinatul intră în insolvenţă?
Toată această “telenovelă” pare să ducă spre un singur deznodământ: intrarea Oltchim în insolvenţă, pe modelul Hidroelectrica.
Printre condiţionalităţile pe care autorităţile de la Bucureşti trebuie să le îndeplinească până pe 26 septembrie, când board-ul FMI va analiza acordul cu România, se numără şi clarificarea situaţiei combinatului petrochimic Oltchim Râmnicu Vâlcea. Pentru Oltchim sunt două variante “mari şi late”: privatizarea sau intrarea fie în lichidare voluntară, fie în insolvenţă.
De remarcat, legea insolvenţei stipulează că poate fi denunţat orice contract, iar datoriile pot fi plătite doar în parte. Astfel, AVAS şi Electrica ar putea primi doar o mică parte din creanţele pe care le au la Oltchim. Ceea ce înseamnă că, la o nouă eventuală privatizare, Oltchim va intra “curăţat” de toate “belelele”.
“Combinatul Oltchim tot va ajunge în insolvenţă, indiferent ce se va întâmpla la licitaţia de privatizare de săptămâna viitoare”, a declarat, la sfârşitul săptămânii trecute, Remus Borza, reprezentantul companiei Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica.
“Cred că investitorul strategic (n.r. – care va cumpăra Oltchim) va opta pentru această procedură, care este singura cale de a scăpa de nişte active toxice, care atârnă de gâtul unei companii de stat ca nişte pietre de moară”, a spus Remus Borza.
Cum Euro Insol “a căpătat” experienţă la companiile de stat, după ce a preluat în administrare judiciară cea de-a doua cea mai mare companie a statului, Hidroelectrica, este posibil ca aceeaşi firmă să preia şi Oltchim. Reamintim, Euro Insol a fost numită administrator judiciar la Hidroelectrica la cererea MECMA, în subordinea căruia se află compania. Oltchim este tot în portofoliul MECMA. Nu este un secret, Remus Vulpescu, şeful OPSPI, şi Remus Borza, şeful Euro Insol, se cunosc şi, se pare, sunt chiar prieteni.
Cum sunt şi procese pe rol, care împiedică vânzarea acţiunilor statului către un investitor strategic, pare din ce în ce mai plauzibilă declanşarea procedurii de insolvenţă la Oltchim. Mai apoi, se poate pregăti lansarea unei privatizări “sui generis” şi construirea unui grup petrochimic la nivel naţional, despre care se tot vorbeşte, şi din care ar urma să facă parte Arpechim (cu tot cu rafinărie), Oltchim, minele de sare de la Ocnele Mari, posibil şi Rafo Oneşti.
