Pare că în România autorităţile se încăpăţânează să cumpere lucruri ieftine! Şi, ca peste tot în lume, lucrurile ieftine nu sunt dintre cele mai bune! Sau, lucrurile mai scumpe, sunt și mai bune! Poate cel mai elocvent exemplu îl reprezintă drumurile, sub orice formă ar fi ele, de la aleile dintre blocuri, la autostrăzi! Cum trece iarna, cum apar ”cratere” pe străzi. O ploaie mai zdravănă spală nu numai praful, ci şi asfaltul, de-a dreptul, cu totul, astfel că iar ne trezim cu gropi. Până la urmă, tot aproape de paralela 45 sunt poziţionate şi Parisul, şi New York-ul, nu numai Bucureştiul. Şi acolo ninge, plouă, bate vântul, dar, în urma lor, nu rămân şoselele ca după bombardament! O soluţie pentru drumuri ar fi: bitumul polimerizat. De altfel, românii au văzut cu ochii lor: bulevardul Aviatorilor a fost asfaltat cu un astfel de bitum în anul 2010! De atunci n-a fost nevoie de nicio reparație! Sigur, ”gurile rele” ar putea spune: tocmai de aceea nu se folosește un astfel de bitum! Ce s-ar face primarii fără reparații la drumuri, măcar bianuale?! Am putea avea drumuri mult mai bune utilizânt bitumul polimerizat. Care, mai mult, se produce la noi în țară, la rafinăria Vega, deținută de KazMunaigaz (KMG) International (fosta Rompetrol). De altfel, ministrul Energiei, Virgil Popescu, a propus conducerii companiei KMG, acum ceva vreme, să mai construiască o fabrică de bitum în România, în contextul în care ţara noastră importă acest material. Rompetrol asigură numai aproximativ 16% din necesarul intern de asfalt. Opinia noastră este că asigură numai atât nu pentru că nu poate sau nu vrea mai mult, ci pentru că autoritățile nu-i cer mai mult! Incompetenţa, corupţia, Dumnezeu ştie de ce se încăpăţânează autorităţile să cumpere lucruri ieftine, inclusiv bitum!
KMG International (Rompetrol) produce anual, la Vega, circa 125.000 de tone de bitum polimerizat, ceea ce reprezintă aproximativ 15 – 16% din piața internă. Practic, România importă bitum şi mult, şi prost, şi scump! În condiţiile în care ar putea să producă pe piaţa internă bitum cu polimeri.
Conform specialiştilor din piaţă, acest tip de bitum are mai multe avantaje: rezistă mai bine atât la temperaturi ridicate, cât şi la temperaturi scăzute (fenomene cu care am început să ne obişnuim din cauza schimbărilor climatice!), creşte coeziunea şi proprietăţile elastice ale liantului, reduce tendinţa de îmbătrânire a bitumului, creşte rezistenţa la şoc şi la uzură, creşte rezistenţa la fisuri, se menţine rugozitatea stratului de rulare. Ba, mai mult, se reduce şi zgomotul traficului. Şi, poate cel mai important: majorează durata de viaţă a drumului (mai ales în zonele cu diferenţe mari de temperatură vară/iarnă) cu până la 50%, ceea ce, evident, duce la diminuarea considerabilă a costurile legate de mentenanţă. Altfel spus, după ce trece iarna, nu mai rămân „cratere” în urmă!
De remarcat, în Europa se foloseşte mult mai mult bitum cu polimeri, decât bitum obișnuit. În Polonia, de exemplu, se foloseşte acest tip de bitum de la începutul anilor ’90.
Dezavantajul utilizării acestui tip de bitum este unul singur: este mai scump cu circa 30-35% decât cel normal. Dar, având în vedere câte cheltuieli se scutesc (în special cele cu reparatul drumurilor), mai scump înseamnă, de fapt, mai ieftin! Dar, poate că acesta este și motivul pentru care nu este folosit bitumul cu polimeri: nu se mai fac bani din mentenanță! Din ”cârpirea” drumurilor!
Bulevardul Aviatorilor n-a fost reabilitat de 11 ani. Pentru că n-a fost nevoie!
Există un exemplu că se poate face și bine: bulevardul Aviatorilor (foto), de la Palatul Victoria până la Podul Bordei. ”A ținut” un elicopter și nu s-a întâmplat nimic! Lucrările de înlocuire a pietrei cubice cu asfalt au fost finalizate în octombrie 2010, adică acum 11 ani! De atunci, nicio lucrare de reabilitare, nicio groapă în asfalt! Deşi, evident, şi pe-acolo a plouat, a nins, ba, mai mult, fiind una dintre cele mai circulate artere din Bucureşti, în 11 ani au trecut zeci de milioane de maşini! Conform unei declaraţii a unui reprezentant al Administraţiei Străzilor din Capitală, în anul 2010, bd. Aviatorilor era tranzitat, zilnic, de 18.000 de maşini, ceea ce înseamnă peste 72 de milioane de maşini în 11 ani, fără a lua în consideraţie faptul că, de atunci, numărul autoturismelor a crescut şi că, evident, trec mai multe maşini pe acolo! De ce nu apar „cratere” în asfalt?! Răspunsul e simplu: s-a lucrat „cu simţ de răspundere” şi s-a folosit bitum cu polimeri! De remarcat, conform primarului Sorin Oprescu, lucrările aveau garanţie 4 ani. Deşi garanţia a trecut de aproape 3 ori, tot nu sunt necesare reparaţii!
Infrastructura de orice fel este foarte importantă pentru orice economie. O infrastructură de transport modernă facilitează reducerea timpului de deplasare spre diferite destinații, sporind accesibilitatea într-o zonă. Accesul dificil (măsurat în timp şi costuri) spre zonele cu funcţiuni economice, rezidenţiale sau de agrement ale unei regiuni face ca acea regiune să fie mai puţin atractivă atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru populaţie. Costurile mari de transport al mărfurilor (fie că vorbim de materii prime, semifabricate sau de produse finite) şi deplasarea în condiții dificile a persoanelor într-o anumită zonă sunt factori ce descurajează investițiile economice și conduc la declinul treptat al acelei zone.
Astfel, dacă să facem autostrăzi durează extrem de mult, măcar să folosim materiale dintre cele mai bune!
Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) cere drumarilor, la licitaţii, preţuri cât mai mici. Patronatele din construcţii au atras atenţia, de nenumărate ori, că mai ieftin înseamnă, de multe ori, şi de proastă calitate. Acesta ar fi şi o explicatie pentru care ajungem să reparăm autostrăzi proaspăt inaugurate!
România importă, anual, sute de milioane de tone de bitum obișnuit, pentru care plătește sute de milioane de euro! Alte sute de milioane de euro le cheltuie, tot anual, pentru repararea drumurilor!
De aceea credem că suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine. Inclusiv bitum!
