După ce Guvernul a tăiat 25% din salariile bugetarilor şi a majorat TVA la 24% pentru a creşte veniturile bugetare şi a reduce cheltuielile publice, conducerea FMI a aprobat eliberarea celei de-a cincea tranşe a împrumutului către România, în valoare de circa 913 milioane de euro. Conform reprezentantului României la FMI, Mihai Tănăsescu, Fondul a aprobat şi derogarea cerută de România privind ţinta de arierate. Arieratele reprezintă banii pe care statul îi datorează mediului privat, fie din rambursări de TVA, fie din produse şi servicii achiziţionate de autorităţi de la privaţi şi neplătite. Acum, FMI a fost de acord ca statul să nu-şi plătească, în continuare, datoriile.
Chiar şi ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a declarat, recent, că nu s-au făcut progrese în primul semestru privind reducerea nivelului arieratelor statului către firme. De la începutul acordului stand-by cu România, în luna mai 2009, Guvernul a cerut derogare pentru ţinta de arierate la fiecare evaluare, nereuşind să se încadreze în valorile trimestriale asumate. Calendarul privind ţintele de arierate negociat cu FMI în luna februarie 2010 stabilea reducerea stocului până la 1,27 miliarde lei la finele lui martie, la 1,09 miliarde lei la jumătatea anului, 810 milioane lei după primele nouă luni şi 480 de milioane lei la sfârşitul anului. Arieratele la buget ar fi trebuit eliminate în totalitate până la finele lunii aprilie 2011, când este stabilită şi închiderea programului cu FMI.
Ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, a afirmat, la începutul lunii mai, că arieratele statului au urcat la 1,6-1,7 miliarde de lei, de la 1,5 miliarde de lei la sfârşitul anului trecut.
FMI, de la Viena la Bucureşti
O misiune a FMI va sosi în România pe 26 iulie pentru a evalua îndeplinirea condiţiilor asumate prin acordul stand-by şi va discuta cu autorităţile obiectivele economice pentru următorul an, a declarat Tonny Lybek, reprezentantul FMI în România şi Bulgaria. Pe lângă întâlnirile cu autorităţile române, misiunea FMI se va mai întâlni, pe parcursul vizitei, care va dura până pe 4 august, cu reprezentanţi ai partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi băncilor, precum şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor societăţii civile.
Până atunci, însă, reprezentanţii FMI, alături de cei ai Comisiei Europene şi ai Băncii Naţionale a României (BNR) se vor întâlni, pe 22 iulie, la Bruxelles, cu reprezentanţii principalelor nouă bănci străine din România, pentru a patra evaluare a acordului încheiat în martie 2009 la Viena. „De obicei, băncile au cerut la întâlnirea de evaluare a înţelegerii de la Viena o diminuare a expunerilor, dar, până acum, nici FMI, nici BNR nu au fost de acord. Cred că acest scenariu se va repeta”, au declarat surse oficiale citate de Mediafax.
Reamintim, după încheierea acordului de finanţare internaţională cu Romania, FMI şi Comisia Europeană au obţinut acordul scris al primelor nouă bănci străine în funcţie de activele deţinute în România că îşi vor menţine expunerile (n.r. – împrumuturile acordate statului român) la nivelul înregistrat în martie 2009. Cele nouă bănci care au semnat acordurile cu România sunt Erste Bank, Raiffeisen International, Eurobank EFG, National Bank of Greece, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank, Piraeus Bank şi UniCredit, care deţin aproximativ 70% din piaţa din România.
Cum rezervele minime obligatorii cerute de BNR au scăzut semnificativ, autorităţilor le-a fost teamă că băncile, pe fondul lipsei de lichidităţi pe pieţele autohtone şi a riscurilor pe piaţa din România, îşi vor repatria valutele. Pe de altă parte, cam toţi banii disponibili în România “au fost adunaţi” de Ministerul Finanţelor pentru a plăti pensii şi salarii. Cum veniturile la buget continuă să scadă, Guvernului nu-i rămâne altă posibilitate de a face rost de bani decât din împrumuturi. Băncile străine, însă, şi-au cam atins plafonul de expunere pe România (adică banii pe care îi poate împrumuta autorităţilor locale şi centrale). Astfel că, la Viena, este posibil ca, pe de o parte, autorităţile române să ceară băncilor străine să-şi crească plafonul de expunere, iar băncile să ceară o scădere a acestuia. În concluzie, lucrurile vor ramâne “în stand by”.
