Soluţia “nucleară”: centrala atomică de la Cernavodă ar trebui să se integreze pe verticală

Continuă “războiul” dintre Compania Naţională a Uraniului SA (CNU) şi Societatea Naţională Nuclearelectrica (SNN) pe tema “materiei prime” pentru Cernavodă: dioxidul de uraniu (UO2). Reamintim, la sfârşitul anului trecut, CNU, unilateral, aproape a dublat preţul uraniului pe care îl livra centralei nucleare, ceea ce, în final, a condus SNN la organizarea unei licitaţii internaţionale pentru achiziţia de UO2, în vederea continuării producerii de energie electrică. Licitaţia a fost fost câştigată de Cameco Inc Canada, care a oferit preţul cel mai bun. De fapt, informaţiile din piaţă sunt că, pentru continuarea activităţii la Cernavodă, este necesară deschiderea minei de uraniu de la Grinţieş, proiect este estimat la 407 milioane lei. Dar, pentru că a descoperit mari nereguli la CNU, Curtea de Conturi a cerut ca această companie să plătească statului circa 60 milioane de lei. Astfel, pentru această plată, dar şi pentru investiţia de la Grinţieş, CNU ar fi avut nevoie de aproape 500 milioane de lei. Bani pe care nu are de unde să-i ia decât de la SN Nuclearelectrica! De aceea a majorat preţul minereului de uraniu. SNN, companie care asigură aproximativ 20% din necesarul de consum de energie al României, are o singură soluţie, în opinia noastră: preluarea CNU, internalizarea costurilor cu minereul de uraniu, demararea investiţiilor pentru creşterea producţiei şi eficienţei activităţii de minerit, în fine, integrarea pe verticală a producţiei de energie electrică pe bază de uraniu. De aceea, poate n-ar fi rău ca Nuclearelectrica să preia modelul CEZ sau Enel şi să achiziţioneze şi o distribuţie de energie, dacă nu în ţară, măcar în regiune!

“Compania Naţională a Uraniului SA (CNU) a fost obligată să recalculeze preţul pulberii de dioxid de uraniu şi a demarat procedura de renegociere a preţului din contractul cu Societatea Naţională Nuclearelectrica (SNN) în urma deciziei irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, se arată într-un comunicat al companiei.

Urmare a acestei decizii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, CNU a recalculat preţul pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu, astfel încât acesta să acopere atât obligaţia bugetară, cât şi costurile de obţinere a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu din prelucrarea concentratelor de U308. Până la punerea în aplicare a deciziei irevocabile a ÎCCJ, ponderea obligaţiei la bugetul de stat din preţul de vânzare către SNN a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu a fost de 10%, comparativ cu 80% după aplicarea acesteia. În cadrul negocierilor cu SNN nu s-a ajuns la consens privind acceptarea noului preţ, astfel că CNU s-a aflat în imposibilitate de a mai livra marfa la preţul din contract, care nu acoperă obligaţiile la bugetul de stat şi costurile de producţie, spun reprezentanţii companiei. În aceste condiţii, SNN a reziliat contractul cu CNU.

În luna decembrie 2015, CNU a fost invitată să participe cu o ofertă fundamentată la procedura de achiziţie de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu organizată de SNN, oferta fiind declarată admisibilă, dar necâştigătoare, criteriul fiind preţul cel mai mic.

Situaţia critică în care se află în prezent CNU are drept cauze un cumul de acţiuni, precum sistarea, începând cu anul 2011, a subvenţiei acordate acestui sector, lipsa fondurilor pentru realizarea de investiţii în instalaţiile existente, blocarea realizării obiectivelor de investiţii privind deschiderea şi punerea în exploatare a noi zăcăminte de uraniu şi, nu în ultimul rând, valorificarea produsului finit (pulberea de U02) către unicul beneficiar SNN, la un preţ scăzut, necorelat cu preţul pieţei. Toate aceste acţiuni au condus la diminuarea drastică a veniturilor companiei, apreciază reprezentanţii CNU.

Reprezentanţii CNU fac demersuri pentru identificarea şi implementarea soluţiilor adecvate pentru păstrarea parteneriatului cu SNN.

Nuclearelectrica a decis, în februarie 2016, să cumpere combustibil nuclear de la o firmă din Canada, Cameco Inc, pentru că preţul a fost mai bun decât cel al Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), potrivit unui comunicat al SNN.

Conform Nuclearelectrica, CNU a livrat, conform contractului, UO2 la preţul negociat de 475 lei/kg UO2 o perioadă de aproximativ 2 ani. În luna noiembrie 2015, CNU a notificat SNN că nu mai poate realiza livrarea de UO2 la preţul negociat şi agreat cu SNN de 475 lei/kg şi a pus în vedere SNN că nu va realiza livrarea efectivă de UO2 aferentă lunii decembrie 2015.

Constatări de la Curtea de Conturi

În raportul pe anul 2013, Curtea de Conturi acuză CNU că a făcut cheltuieli nejustificate, dar şi c nu a plătit statului o sumă de aproximativ 60 milioane de lei.

“S-au constituit eronat şi virat la bugetul statului obligaţii aferente contravalorii concentratelor tehnice de uraniu, transmise fără plată, din domeniul privat al statului în patrimoniul Companiei (n.r. – CNU), la un nivel inferior valorii cu care s-a efectuat descărcarea din gestiune, fapt ce a condus la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de 51.263 mii lei, contrar prevederilor HG nr. 1009/2009 privind rafinarea stocului de uraniu în concentrate, constituit în perioada 1993-2008”, se arată în Raportul Curţii de Conturi.

“Nu s-a calculat şi virat la bugetul Fondului pentru mediu, suma de 3.558 mii lei, reprezentând contribuţia de 2% din valoarea substanţelor periculoase pentru mediu introduse pe piaţa naţională (prin vânzare către SN Nuclearelectrica SA), în perioada 2012 – 2013, contrar prevederilor OUG nr. 196/ 2005 privind Fondul pentru mediu.

Au fost achiziţionate bunuri de natura imobilizărilor corporale (piese turnate), la preţuri supraevaluate, prin luarea în calcul, la stabilirea valorii estimate a achiziţiei, a unui preţ mai mare la materia primă (inox) decât cel aferent tipului de inox din care s-au fabricat bunurile, fapt ce a condus la majorarea nejustificată a valorii achiziţiei cu suma de 3.237 mii lei.

S-au achiziţionat piese de schimb la preţuri supraevaluate, prin luarea în calcul, la stabilirea valorii estimate a achiziţiei, a unui preţ unitar supraevaluat faţă de preţul pentru aceleaşi piese achiziţionate de la acelaşi furnizor, în anul 2010, fapt ce a condus la majorarea nejustificată a preţului de achiziţie a acestor piese, majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma estimată la 264 mii lei, diminuarea profitului impozabil cu aceeaşi sumă, diminuarea impozitului pe profit cu suma estimată la 42 mii lei, precum şi în efectuarea de plăşi nedatorate în sumă de 264 mii lei. (…) Astfel, faţă de preţurile unitare la care CN a Uraniului SA a contractat piesele de schimb, în anul 2010, de la acelaşi furnizor, în anul 2012, în baza Acordului-cadru încheiat cu aceeaşi societate, preţul unitar acceptat a fost mai mare cu 90%”, mai arată Curtea de Conturi.

CNU a contestat decizia Curţii de Conturi, dar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu i-a dat dreptate. De aceea a încercat să majoreze preţul minereului pentru Nuclearelectrica.

Pentru a evita astfel de situaţii, credem că SNN ar trebui să-şi regândească activitatea şi să încerce integrarea pe verticală, pe modelul OMV Petrom, şi să preia activitatea Companiei Naţionale a Uraniului!