În ultimele zile, responsabilii “energetici” din Rusia au devenit foarte “guralivi”. Dacă, de obicei, sunt cât se poate de tăcuţi, acum au început să facă tot felul de declaraţii: ba că nu sunt suficienţi carburanţi pe piaţa rusească, ba că gazele vor ajunge să coste 500 dolari mia de metri cubi. Şi, pentru ca să demonstreze că au dreptate, fac tot ce pot ca previziunile lor să se împlinească.
În ultimele zile, două ştiri au făcut înconjurul lumii: prima – declaraţia preşedintelui concernului Gazprom, care a afirmat că, spre sfârşitul anului, preţul gazelor ar putea ajunge la 500 dolari/1000 mc. A doua – declaraţia adjunctului ministrului rus al Energiei, Serghei Kudriacov, care a anunţat că Rusia se confruntă cu o penurie de combustibil şi va sista exportul de produse petroliere în luna mai.
Decizia ca grupurile petroliere ruseşti să aprovizioneze doar piaţa internă, în luna mai, a fost luată în urma penuriei de combustibil cu care se confruntă numeroase regiuni din această ţară. Regiunea Altai, prima care s-a confruntat cu lipsa de combustibil, a fost urmată curând şi de altele: Tomsk, Novosibirsk, Irkutsk, Murmansk, Saint-Petersburg, Sahalin, Yaroslavl, Krasnodar. Premierul rus Vladimir Putin (foto) le-a cerut structurilor competente să vină cu propuneri pentru soluţionarea crizei.
Deficitul de pe piaţa rusă a fost cauzat de menţinerea preţurilor de către autorităţi la un nivel redus, în timp ce, pe piaţa externă, acestea au înregistrat creşteri importante, exporturile devenind, astfel, mai atractive pentru companiile petroliere.
„Credem că în decembrie preţul din contractele pe termen lung va ajunge la nivelul a 500 dolari/1000 mc. Şi este posibil să nu fie ultimul record stabilit de noi în cursul acestui an”, a declarat preşedintele Gazprom, Alexei Miller, pentru Vedomosti. Ultima oară când Gazprom a practicat astfel de preţuri a fost la sfârşitul anului 2008. În vara acelui an, Miller a prognozat tot un preţ de 500 de dolari spre sfârşitul anului, previziune care s-a adeverit.
Astfel, la prima vedere nu pare să existe vreo legătură între cele două declaraţii, una referindu-se la carburanţi, iar cealalată la gaze naturale.
Totuşi, pentru că nu există o bursă internaţională pentru gaze, preţul acestora ţine cont de cel al petrolului, cu un decalaj de 6 – 9 luni. Astfel, cum în vara anului 2008 s-a înregistrat cel mai mare preţ al ţiţeiului, de aproape 150 dolari/baril, era firesc ca şi preţul gazelor să se majoreze şi să ajungă la 500 dolari/1000 mc.
În prezent, cotaţiile la petrol nu au atins încă nivelul din 2008, ci “se învârt” în jurul la 120 – 125 dolari/baril.
Ruşilor, care au pierdut teren în faţa marilor puteri, dar şi a Chinei în ceea ce priveşte exporturile de produse cu valoare adăugată mare, nu le-a mai rămas să export decât materii prime, în special petrol şi gaze naturale. Astfel, este important să câştige cât mai mulţi bani din aceste exporturi. Şi, ca să fie siguri că gazele vor ajunge la 500 dolari/1000 mc, “dau brânci” preţurilor internaţionale la ţiţei şi produse petroliere prin sistarea exporturilor! Pentru că este normal ca preţurile internaţionale ale petrolului şi produselor petroliere să se majoreze, din moment ce scade oferta, prin stoparea exporturilor ruseşti, Rusia fiind cel mai mare exportator de petrol din lume (după ce a devansat Arabia Saudită). Astfel, dacă în luna mai 2011 preţurile la ţiţei ajung, din nou, aproape de 150 dolari/baril, după 6 luni, adică în decembrie 2011, nu va mai mira pe nimeni pe gazele vor costa 500 dolari!
