Acasă Mediu România poate deveni un producător important de energie eoliană offshore

România poate deveni un producător important de energie eoliană offshore

de M G

Cristina PRUNĂ

România poate deveni un producător important de energie eoliană offshore, dacă face pași în direcția definirii unui cadru legislativ clar și predictibil, care să încurajeze investițiile în domeniu, precum și dacă va reuși să construiască un dialog susținut și credibil cu potențialii investitori este principala concluzie a dezbaterii „Potențialul de investiții și dezvoltare de proiecte eoliene offshore în Marea Neagră”, organizată de vicepreședintele Camerei Deputaților Cristina Prună, la Palatul Parlamentului.

„Marea Neagră are un potențial energetic eolian offshore extraordinar. Prin exploatarea acestui potențial, România poate deveni un jucător important în producția europeană de energie. Însă, este clar că avem nevoie de un efort comun al instituțiilor statului pentru a facilita investițiile în industria eoliană offshore. Dezbaterea de astăzi este un semnal că ne dorim să începem, în Parlamentul României, împreună cu toți actorii relevanți să creăm cadrul legislativ și de reglementare necesar”, a declarat, în cadrul dezbaterii, Cristina Prună, vicepreședinte al Camerei Deputaților și al Comisiei pentru Industrii și Servicii.

Studiile realizate până acum, citate în cadrul dezbaterii, au relevat faptul că România are o potențială capacitate eoliană offshore de 94.000 MW. Parcurile eoliene offshore pot folosi tehnologii precum turbine fixe, care pot fi instalate mai rapid, și turbine flotante, destinate zonelor de ape adânci, potrivite pentru mare parte a potențialului de energie eoliană offshore al țării.

Din discuții a reieșit faptul că legislația ar trebui să stabilească un cadru de avizare clar, predictibil și cât mai puțin birocratic. De asemenea, ar trebui să fie prevăzute mecanisme flexibile de susținere a investițiilor, precum contractele pentru diferență. Realizarea cadrului pentru dezvoltarea de proiecte eoliene offshore trebuie să țină cont și de nevoia de dezvoltare a infrastructurii, inclusiv a celei portuare, și de existența unei resurse umane instruite. Există, de asemenea, un potențial economic important de dezvoltare a lanțului valoric de producție a tehnologiei eoliene offshore și, odată cu aceasta, apariția de noi locuri de muncă specializate la nivel național.

În cadrul dezbaterii s-a discutat și despre dezvoltarea infrastructurii rețelei, atât pe țărm, cât și offshore. Rețeaua de transport joacă un rol crucial pentru evacuarea energiei din zona în care aceasta este produsă spre zonele de consum din România.

Implementarea unor proiecte eoliene offshore este un proces de durată. S-a menționat faptul că, în teorie, avem nevoie de o perioadă de minim 10 ani până la finalizarea implementării unor parcuri eoliene offshore. Din practica internațională se constată că este nevoie de doi ani pentru analizarea și stabilirea perimetrelor, de patru ani pentru studii de teren, emiterea permiselor și realizarea accesului la rețea, de doi ani de zile pentru detalierea proiectului și planului de finanțare și de alți trei ani pentru implementarea efectivă.

Marea șansă a României este că există deja implementări și modele de succes la nivel internațional. Planul de amenajare a spațiului maritim este documentul de bază pentru demararea procesului de creare a legislației necesare României, iar acesta ar trebui să fie disponibil cât mai repede. Preluarea și adaptarea bunelor practici legislative europene ne poate ajuta să accelerăm realizarea unora dintre etape și să scurtăm partea birocratică a proceselor, pentru a ajunge mult mai repede la etapa implementării proiectelor.

„România nu trebuie să reinventeze roata. Există bune practici în multe țări europene, Uniunea Europeană fiind vârf de lance, la nivel internațional, în ceea ce privește parcurile eoliene offshore. Ar trebui să studiem acest lucru și să ne inspirăm. Personal vreau sa mă implic activ, cel puțin pe bucățica pe care Parlamentul poate să o susțină și să mă asigur că vom avea un proiect de lege clar și predictibil. Potențialii investitori trebuie să știe că noi, reprezentanți ai statului, vrem ca proiectele eoliene offshore să se întâmple. Producția energiei eoliene offshore este inclusă în programul de investiții prioritare și nu trebuie să rămână doar pe hârtie.”, a concluzionat Cristina Prună.

La dezbatere au participat reprezentanți ai principalelor instituții ale statului cu competențe în domeniu, reprezentanți ai companiilor cu experiență în dezvoltarea de proiecte de producere a energiei din surse regenerabile, ca și specialiști și consultanți din domeniul energetic:Gabriela Dan – Președinte, Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore (ACROPO), Sorin Călin Gal – Director general, Direcția Generala Gestionare, Evaluare și Concesionare Resurse/Rezerve Petrol, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), Niculae Havrileț – consilier Ministerul Energiei, Bogdan Badea – președinte Directorat Hidroelectrica, George Vișan – director al Direcției Piețe de Energie din Transelectrica, Valeriu Binig – director al Departamentului Reglementări și Antitrust la Enel România, Adrian Borotea – Group Strategy & EU Agenda Division Director la CEZ România, Radu Dudău – director EPG, Radu Enache – Head of project development, wpd Romania, Varinia Radu – partener CMS, Head of Oil & Gas, CEE and Deputy Head of EPC, CEE și Oana Ijdelea – avocat, reprezentant al Black Sea Oil & Gas.

Proiect – pilot pentru Marea Neagră

România trebuie să preia din experiența acumulată în ultimii 10-15 ani de țările UE în dezvoltarea parcurilor eoliene offshore și să inițieze un proiect pilor în Marea Neagră, care ar trebui să aibă o putere instalată de circa 50 MW, în 10 -15 turbine eoliene, a declarat Bogdan Badea, președintele Directoratului Hidroelectrica, prezent la dezbatere.

Bogdan Badea a arătat că modelul olandez de sprijinire a dezvoltării parcurilor eoliene offshore (PEO) este considerat cel mai eficient din Europa în acest moment: “El reușește să aducă cel mai bun preț al energiei pentru consumatori. State precum Belgia și Germania își aliniază noile strategii cu acest model după ce, în trecut, au avut abordări diferite”, a precizat reprezentantul Hidroelectrica.

The Netherlands Enterprise Agency (RVO) este responsabilă de organizarea licitațiilor de concesiune pentru exploatarea sectoarelor maritime. RVO achiziționează toate studiile necesare pentru întocmirea studiilor de proiectare preliminare a PEO și le pune gratuit la dispoziția tuturor participanților la licitațiile de concesiune

Belgia și Germania au deja o bogată experiență în construcția de PEO. Belgia are o putere instalata de 2.300 MW, iar Germania 7.700 MW. În anul 2020, PEM belgiene au generat 6,7 TWh, iar în Germania au generat 26,9 TWh. Cu toate acestea, cele două țări adoptă sistemul olandez de organizare a licitațiilor de concesiune.

”Fiecare țară a început cu un proiect pilot. Considerăm foarte util ca Romania să demareze de îndată un proiect pilot similar, cu o putere instalată de circa 50 MW, în 10 -15 turbine eoliene”, a mai spus Bogdan Badea.

Potrivit acestuia, licitaţiile organizate de Guvern pentru obiective care oferă venituri stabile au un rol hotărâtor în atragerea investitorilor şi obţinerea de finanţare în condiţii avantajoase pentru realizarea proiectelor de energie eoliană şi, implicit, furnizarea energiei la preţuri reduse.

El a apreciat ca metoda optimă o reprezintă contractul pe diferenţă dublu protejat în licitaţii competitive. “Acesta oferă fermelor eoliene un preţ fix pentru energia produsă. Când preţul energiei este mai mare decât preţul fix, stabilit, fermele eoliene plătesc diferenţa Guvernului. Când preţul energiei scade sub preţul fix, stabilit, Guvernul plăteşte fermei eoliene diferenţa. Fermele eoliene protejate de acest tip de contracte au posibilitatea să îşi calculeze foarte exact veniturile viitoare. Ce oferă un contract pe diferenţă „dublu protejat”? Prin această modalitate, investitorul renunţă la încasările viitoare din producerea energiei bazate pe un preţ incert, fluctuant, în favoarea încasării unei sume certe bazată pe un preţ stabilit şi fix”, a mai spus Bogdan Badea.

Acesta a precizat că aceste contracte pe diferenţă nu reprezintă o subvenţie din partea statului. Dezvoltatorii sunt dornici să liciteze mult sub preţul anticipat pentru următorii ani, guvernele plătind diferenţa faţă de preţul real atins de piaţa de energie. Practic, guvernele acceptă riscurile fluctuaţiilor preţurilor pieţei şi în alte proiecte de infrastructură (de exemplu, riscul volumului traficului pentru finanţarea proiectelor de autostrăzi), deci nu este un pas uriaş de făcut şi pentru sectorul energetic. Contractele de diferenţă dublu-protejate înlătură riscurile dezvoltatorului permiţându-i acestuia să prezică încasările viitoare cu exactitate. În acelaşi timp, înlătură şi posibilitatea dezvoltatorilor de a face profituri substanţiale, când preţurile energiei cresc.

Aceasta este o măsură de siguranţă deosebit de importantă pentru guvernele care decid să reducă riscurile pieţelor. În plus, dacă preţurile pieţei cresc peste preţul fix stabilit prin contract, Guvernul va beneficia din profitul suplimentar, acesta putând fi utilizat pentru a asigura că preţul energiei nu creşte pentru consumatori. Pe durata contractului, este foarte probabil ca Guvernul să beneficieze constant din profiturile suplimentare, deoarece dezvoltatorii plătesc pentru riscul asumat de Guvern (cu oferte foarte scăzute), dar Guvernul beneficiază, de asemenea, dacă preţurile cresc neaşteptat pe durata contractului.

Contractele pe diferență dublu protejate oferă şi băncilor încrederea că îşi vor recupera banii împrumutaţi. Prin urmare, băncile vor fi mai dornice să împrumute până la 80% din valoarea de construire a unei ferme eoliene.

Companiile de asigurări şi fondurile de pensii dispun de o cantitate semnificativă de capital ieftin şi reprezintă o oportunitate uriaşă de a investi în modificarea sectorului energetic. În orice caz, trebuie avut în vedere că acestea trebuie să respecte reguli foarte stricte în ceea ce priveşte investiţiile pentru a asigura că banii beneficiarilor sunt în siguranţă. Aceasta înseamnă că aceste entităţi au dificultăţi în a investi în proiectele eoliene deoarece sunt prea riscante, chiar dacă sunt dornice să facă aceste tranzacţii.”

Bogdan Badea a mentionat că 16% din consumul de energie al Europei este acoperit din sursă eoliană.

România are o capacitate naturală de 94.000 MW

Radu Dudău a declarat că, potrivit unui studiu al Energy Policy Group (EPG), România are o capacitate naturală totală de 94 GW de energie eoliană a sectorului offshore românesc, din care 22 GW prin turbine cu fundație fixă pe fundul mării, iar celelalte prin turbine flotante. Producția anuală ar putea ajunge la 239 TWh, din care 54,4 TWh produşi de turbine fixate pe fundul mării. În 2019, producția totală de energie electrică a României a fost de 59,38 TWh.

Pe de altă parte, Niculae Havrileţ, consilier al ministrului Energiei, a anunțat că Ministerul Energiei şi Banca Mondială vor să realizeze un studiu comun cu privire la toate resursele energetice din Marea Neagră, astfel încât partea românească a mării să devină un hub energetic important. “Domnul ministru Virgil Popescu a avut o discuţie cu reprezentanţii Băncii Mondiale, pe care i-a rugat să ne ajute cu un studiu comun pentru sursele energetice din zona Mării Negre, pentru ca aria dobrogeană a Mării Negre să devină un hub integrat de producţie a diferitelor surse de energie. Importanţa este uriaşă”, a spus Havrileţ.

„O mare parte din discuţii se duce în acest sector al energiei şi în special în zona politicilor de tranziţie energetică, atunci când vorbim de investiţii importante nu doar pentru România, ci pentru întregul areal sud-est european. Aşa cum extragerea gazelor din Marea Neagră este o investiţie importantă pentru întreaga parte de sud-est a Europei, tot aşa parcurile eoliene maritime vor fi de o importanţă extrem de mare, atât comercial, dar în special privind independenţa energetică a acestei zone. Statele membre din această zonă colaborează pe politicile de siguranţă de alimentare cu gaze naturale şi cu energie electrică”, a mai spus Niculae Havrileț.

„Încurajăm investiţiile în Marea Neagră (…). În acest moment, cel mai important investitor care poate să facă acest lucru este Hidroelectrica, aceasta trecându-şi în planurile de investiţii 300 de milioane de euro pentru producerea de energie electrică din surse eoliene în Marea Neagră”, a mai spus reprezentantul Ministerului Energiei.

Potrivit acestuia, în zona Mării Negre există potenţial pentru extracţia de gaze şi pentru producţia de energie eoliană care, ulterior, poate fi transformată în hidrogen.

“Pe zona dobrogeană a Mării Negre există un potenţial uriaş de a se crea un hub energetic de importanţă majoră pentru Uniunea Europeană. De altfel, UE, prin reglementările sale, precum Green Deal, ne ajută cu fonduri dedicate pentru pregătirea tehnică a proiectelor”, a continuat el.

Reprezentantul ministerului a arătat că Banca Mondială are deja nişte studii privind potenţialul eolian al României în zona maritimă. “Acesta este uluitor de mare în comparaţie cu ceea ce avem astăzi. Ţara consumă în jur de 8.000 de MWh pe oră, în medie, până la 10.000 MW în orele de vârf. Analizele arată că, în Marea Neagră, în zona de ape adânci, există posibilitatea de a investi în ferme eoliene flotante, fără fundaţie, de până la 54.000 de MW, iar în ape de sub 50 de metri pot fi puse în valoare capacităţi de 74.000 de MW, faţă de 10.000 de MW consumul. Pentru întreaga zonă există acest interes”, a precizat consilierul ministerial.

Pentru acest lucru este important ca Transelectrica să aibă pregătită reţeaua şi să propună în planul de investiţii dezvoltarea reţelei în această zonă, a adăugat el.

Schema pentru contractele de diferenţă este într-o formă avansată de dezvoltare

George Vişan, director al direcţiei Pieţe de Energie la Transelectrica, a afirmat că unul din mecanismele pentru atragerea de investiţii şi investitori în sectorul de energie, contractul pentru diferenţă, este într-o fază „avansată” de dezvoltare.

„Sprijinul financiar pentru producţia eoliană poate fi realizat prin diferite scheme de sprijin. Trebuie să ştiţi că este în dezvoltare o schemă pentru contracte de diferenţă. Schema este în stadiu avansat pentru energia nucleară şi în stadiu destul de avansat pentru energia eoliană. (…) Toată energia regenerabilă ar trebui să aibă o schema unitară, aplicabilă tuturor tehnologiilor, indiferent unde ar fi folosite în România”, a spus Vişan.

Reprezentantul Transelectrica a mai afirmat că, în prezent, sunt în construcţie noi linii de evacuare a energiei produse din Dobrogea către celelalte zone de consum din România: „Sunt proiecte în curs, deci nu sunt pe hârtie. Însă, pe viitor este de avut în vedere şi suntem în studiu pentru evacuarea energiei offshore către zonele de consum prin sistem de curent continuu, aşa cum se produce deja în Germania – este dezvoltată atât în nordul, cât şi în sudul Germaniei. Ar asigura evacuarea energiei produse în Marea Neagră în mod sigur şi probabil a întregii cantităţi de energie produsă. Având în vedere volumul mare de fonduri care vor fi la dispoziţie din fonduri europene, considerăm că poate fi fezabil. (…) În ceea ce ne priveşte, evacuarea energiei din zona Mării Negre este un proces pe care îl avem în vedere, este în etapa de dezvoltare, aşa cum am sesizat anterior şi considerăm că numai printr-o cooperare cu producătorii sau investitorii interesaţi de energia eoliană din Marea Neagră putem găsi soluţii tehnice în aşa fel încât toate proiectele interesante să beneficieze de potenţialul eolian”, a mai spus George Vișan.

Intenţionăm să concesionăm pentru explorare întreg spaţiul maritim

Autoritatea Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) intenţionează să dea în concesiune toate perimetrele din Marea Neagră, în acest scop fiind pregătită runda a- XII-a de licitaţie, a precizat Sorin Călin Gal, Director general al Direcţiei Generale Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Petrol.

„Intenţionăm să mai scoatem la concesionare încă 8 perimetre la explorare şi cu acestea întreg spaţiul maritim să fie concesionat pentru explorare, dezvoltare şi exploatare de resurse petroliere. Potenţialul este imens. Am lansat nişte cifre în urmă cu 4-5 ani, când nimeni nu credea în aceste cifre (…). Între timp ele au fost dovedite, iar un prim proiect, al Black Sea Oil & Gas este în faza de construcţie, de dezvoltare şi în acest an vom avea primele gaze din acest proiect. Urmează ca în curând să înceapă acel proiect imens, Neptun Deep, unde Romgaz a făcut o ofertă (pentru partea din proiect a Exxon Mobil) şi sper să devină titular şi să înceapă acest proiect”, a spus Sorin Gal.

Potrivit acestuia, prin aceste proiecte vor exista gazele necesare pentru a face tranziţia propusă de Green Deal, de la combustibilii fosili la cei verzi.

Ţara noastră are nevoie de putere instalată pe termen scurt şi mediu

La rândul său, Valeriu Binig, director al departamentului Reglementări şi Antitrust la Enel România, prezent la dezbatere, a afirmat că România are mai degrabă nevoie de soluţii pe termen scurt şi mediu pentru capacităţi de producere de energie electrică, iar acestea sunt eolienele onshore.

Capacităţile de gaze, prin experienţa anterioară, iau în medie şase ani pentru construcţie şi punere în funcţiune.

„Privind cu pragmatism la situaţia României de astăzi, şi în calitate de furnizor şi furnizor de soluţii energetice pentru consumatorii români, suntem obligaţi să atragem atenţia asupra situaţiei adecvanţei sistemului energetic naţional şi a flexibilităţii sale şi să ne gândim cum poate consumatorul român să primească o energie verde la un cost cât mai scăzut şi cât mai repede. Să nu uităm ceea ce se întâmplă cu complexele energetice pe cărbune şi presiunea asupra capacităţii parcului de generare din România în condiţiile în care capacitatea de interconectare transfrontalieră este practic insuficientă, iar durata unor proiecte de mărire a acestor interconectări ne pune într-o anumită situaţie. Această energie offshore, pentru o ţară care este la început, reprezintă o soluţie pe termen lung. România va avea nevoie de soluţii pe termen mediu şi scurt. Deja raportul privind adecvanţa Transelectrica indică un deficit de 300 la 500 de MW care va creşte”, a spus Binig.

Acesta a adăugat că atât industria eoliană offshore, cât şi industria gazieră offshore au nevoie de o infrastructură şi de o componentă locală pe care, din păcate, nu o mai avem.

„S-au făcut nişte analize cu ocazia dezvoltării prospectelor pentru industria gazieră offshore. Avem scafandri de adâncime capabili să meargă la peste 60 de metri adâncime? Avem macaragii de platforme mobile? Avem sudori calificaţi? Avem medici de bord? Avem capacităţi de instruire în cazul prăbuşirii cu elicopterul în mare? Dacă se întâmplă o poluare avem capacităţi care să intervină în cele şapte ore prevăzute? Dacă se întâmplă un alt eveniment cu consecinţe catastrofice avem o structură instituţională instruită şi capabilă să acţioneze? Dacă apar mari arşi avem paturi de spital la Constanţa sau trebuie transportaţi cu ambulanţa la Bucureşti cum s-a întâmplat cu accidentul de la Năvodari? Şi multe altele. Deci este vorba de o componentă locală care trebuie să existe pentru a permite dezvoltarea acestei industrii. La un moment dat aveam o speranţă că în aşteptarea luminii verzi pentru industria gazieră offshore, poate industria eoliană offshore în dezvoltare să ceară acelaşi lucru şi atunci cele două tipuri de activităţi să creeze o masă critică. Este greu de aşteptat ca un singur operator de parc eolian de, să zicem, 100 de MW să plătească din costurile sale fixe întreaga infrastructură de litoral care ar trebui să existe”, a mai spus Valeriu Binig.

Acesta a adăugat că estimarea potenţialului este un element critic pentru investiţiile în eoliene offshore, iar cadrul de reglementare trebuie să furnizeze predictibilitate şi claritate.

Binig a notat că aducerea la ţărm a energiei eoliene ridică, de asemenea, o serie de întrebări: „Fiecare parc eolian îşi trage cablul la ţărm? Umplem marea de cablu? Fiecare va avea un punct de racord pe ţărm sau stabilim un punct în care vom pune o staţie specifică şi atunci toţi ceilalţi vor trebui să-şi calculeze modul în care se racordează ducându-se la acel punct fix? (…) În alte ţări s-a venit cu ideea ca un investitor privat să dezvolte o staţie în mijlocul mării, legată de un cablu de suficientă capacitate care să meargă până pe ţărm în punctul desemnat pentru intrarea în reţeaua de transport iar toţi ceilalţi operatori să nu mai aibă această durere de cap să se ducă fiecare cu cablul său de evacuare către ţărm la punctul fix. Operatorul privat bineînţeles va factura pentru serviciul privat pe care îl desfăşura, iar asta înseamnă că va deveni un operator de transport care poate sau nu să fie Transelectrica. Ok, am ajuns cu electricitatea pe ţărm, adică în Dobrogea. Aceasta este ca o peninsulă din punct de vedere electric. Dobrogea consumă propriu-zis 675-700 de MW. Dar acolo există deja centrala nucleară de la Cernavodă şi există miile de MW instalaţi în capacităţi eoliene onshore. Deja (…) nu se mai pot instala noi capacităţi onshore pentru că nu avem suficientă capacitate să trecem Dunărea către restul ţării, vorbind de transport. Acum ne punem problema că nu mai instalăm onshore, dar venim cu offshore. Şi aici trebuie să începem să facem nişte calcule: cât costă MWh produs onshore şi cât costă MWh offshore. Am văzut nişte prime estimări. În ceea ce priveşte viteza vântului, la 100 de metri înălţime, am auzit de şapte metri pe secundă care este comparabilă cu potenţialul onshore. Singurul lucru unde am putea vedea un avantaj este energia totală produsă anual. (…) Totuşi, diferenţa de productivitate nu este foarte clar că va compensa diferenţa de investiţie specifică în MW-ul instalat offshore. Deci sunt de făcut nişte calcule destul de complexe pentru a înţelege ce trebuie să facă România”, a mai spus reprezentantul Enel România.

Acesta a mai amintit şi de presiunea timpului care acţionează asupra sistemului energetic românesc, în condiţiile intrării în dificultate a sectorului de producere pe bază de cărbune.

din aceeasi categorie