În ultimul timp, în România, pare că priotar pentru sistemul energetic devine gazul natural, iar securitatea în aprovizionarea cu gaze – temă naţională, dezbătută inclusiv în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Petrolul, la nivel mondial, se epuizează pe zi ce trece, iar gazul pare să fie sursa de energie de tranziţie către o nouă eră energetică, fără hidrocarburi. De aceea, devine din ce în ce mai important ca România să aibă de undesă se aprovizioneze cu gaze.
Deocamdată, aproximativ 70% din necesarul de gaze este acoperit din producţia internă (realizată în proporţii egale de compania de stat Romgaz şi de Petrom, deţinut de grupul austriac OMV), iar restul de 30% este importat (singura sursă fiind concernul rus Gazprom, dar care livrează în România numai prin intermediari). Se preconizează însă ca, în 15 – 20 de ani, proporţia intern/import să se inverseze. Românii nu au o istorie (nici mai indepărtată, nici mai recentă) prea fericită cu ruşii. După 50 de ani de ocupaţie şi întreruperi în furnizarea de gaze (în special iarna), Bucureştii nu au cum să fie prea fericiţi să stea la mâna Moscovei în privinţa aprovizionării cu o resursă energetică atât de importantă. Prinsă între lipsa ţiţeiului, poluarea cărbunelui, nevoia de gaze şi siguranţa în aprovizionare, România caută toate alternativele posibile pentru a-şi satisface necesităţile energetice.
Prima dilemă care se naşte se referă la “ce facem cu gazele”, le ardem sau le chimizăm. Deocamdată, se pare că balanţa înclină spre arsul gazelor şi obţinerea de energie electrică şi termică. Petrom a anunţat că, anul viitor, finalizează o termocentrală extrem de mare, de 800 MW, la Brazi, în care va utiliza propriul gaz pentru obţinerea de electricitate. Mihai David, directorul general al Hidroelectrica (în prezent) şi al viitoarei Hidroenergetica a anunţat, la rândul său, că, la Mintia – Deva se va construi un grup energetic de 400 MW, tot pe gaze. “Deocamdată nu s-a luat o decizie în privinţa celor 5 grupuri energetice pe huilă. Cert este că vom construi, la Deva, grupul pe gaze. Ne gândim şi la exportul energiei în Ungaria”, a spus Mihai David. În ceea ce priveşte celelalte termocentrale pe gaze ce vor fi înglobate în viitoarea Hidroenergetica, David a anunţat că la Elcen Bucureşti vor fi păstrate doar 200 MW din cei 1400 MW existenţi în prezent, renunţându-se la grupuri care produc 1200 MW, construite în anii 1950 – 1960, cu randamente foarte mici, dar cu costuri extrem de mari. În schimb, se vor construi alte grupuri, cu o capacitate de 500 MW, astfel că, la Bucureşti, vor fi, în viitor, grupuri energetice care vor totaliza 700 MW. Astel, Romgaz şi Petrom vor utiliza circa 2 miliarde de metri cubi pentru producţia de energie. România produce, anual, aproximativ 12 miliarde mc de gaze.
Romgaz partener cu Hidroenergetica
„Vreau să încurajez Romgaz să intre în producţia de electricitate, la fel ca Petrom, să investească împreună cu parteneri”, a afirmat ministrul Adriean Videanu. El a declarat că Romgaz ar putea încheia parteneriate în acest sens pentru producerea de energie în termocentralele care funcţionează în oraşe şi care, pe lângă electricitate, asigură şi apă caldă şi căldură pentru populaţie. Astfel, conform declaraţiei ministrului Economiei, este de presupus că Romgaz va încheia parteneriate, în primul rând, cu Hidroenergetica.
De remarcat, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) recomandă, în prezent, un preţ al gazelor din producţia internă de circa 165 dolari/1000 metri cubi. Pe de altă parte, importurile se realizează la preţuri de aproximativ 350 dolari/1000 mc. Autorităţile vor să modifice Legea gazelor astfel încât orice consumator din România să utilizeze atât gaze din producţia internă, cât şi gaze importate. Ceea ce presupune că şi producătorii Petrom şi Romgaz vor fi obligaţi să utilizeze gaze din import, inclusiv pentru producţia de energie electrică şi termică.
„Eu deja am instructat Romgaz să iasă pe pieţele spot europene, să vadă ce tranzacţii se pot realiza, pentru a aduce, parţial, inclusiv gaze din tranzacţii europene”, a anunţat Adriean Videanu. De remarcat, afirmaţia a fost făcută în contextul în care, în circa două luni, se va finaliza construcţia conductei Szeged (Ungaria) – Arad, care va uni reţeaua românească de transport al gazelor cu cea europeană. Prin acest gazoduct se vor putea importa, dar şi exporta gaze naturale. Astfel, Romgaz şi Petrom vor putea importa gaze şi de la alţi furnizori decât Gazprom. În prezent, pe piaţa spot europeană, se tranzacţionează gaze la 15,5 – 16,9 euro/MWh. Prin prisma viitoarelor reglementări privind coşul de consum, este posibil ca “instructajul” ministrului Videanu către Romgaz privind pieţele spot de gaze europene să nu fie decât “o tatonare” în vederea viitoarelor parteneriate între Hidroenergetica şi Romgaz.
Implicare în toate proiectele
Dacă piaţa spot europeană este o alternativă, nu se pot, evident, încheia contracte pe termen lung. De aceea, implicarea României în toate proiectele de transport de gaze naturale este prioritară. Autorităţile continuă să susţină, în primul rând, realizarea gazoductului Nabucco, ce va aduce gaze din zona Mării Caspice în Europa, tranzitând Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, până în Austria, urmând ca aici să se conecteze la reţeaua europeană de transport al gazelor. Proiectul Nabucco ocoleşte Federaţia Rusă şi ca furnizor de gaze, şi ca rută de transport. Există un al doilea proiect, South Stream, lansat de Gazprom şi Eni (Italia), care va urma, în principiu, aproximativ acelaşi traseu, dar gazele vor fi furnizate de ruşi, nu de ţările caspice. Deocamdată, South Stream ocoleşte România, dar Bucureştii s-au arătat interesaţi şi de acest proiect.
În fine, ultimul proiect (dar, la prima vedere, cel mai rapid de realizat) este AGRI (Azerbaidjan Georgia România Interconnecter), ce va aduce gaze din Azerbaidjan până la un terminal de lichefiere a gazelor în Poti (port în Georgia, pe malul estic al Mării Negre), care se vor încărca pe vase speciale până la un terminal de regazeificare a gazelor la Constanţa, de unde, pe conducte, vor putea ajunge în România şi, de aici, oriunde în Europa.
