Acasă MediuDezvoltare Durabila România ar putea trece la importul de uraniu

România ar putea trece la importul de uraniu

de GM

Autorităţile nu au găsit nici acum sursele necesare de finanţare pentru noua exploatare de uraniu pe care Compania Naţională a Uraniului (CNU) vrea să o construiască în comuna Grinţieş (judeţul Neamţ). Iar proiectul de act normativ privind aprobarea investiţiei nu a fost aprobat încă în Guvern. Şi, cum rezervele interne de uraniu vor mai ajunge pentru maximum trei ani, autorităţile iau acum în calcul importul de uraniu, pentru a asigura combustibilul necesar funcţionării celor două reactoare nucleare ale centralei de la Cernavodă.

Investiţia este estimată la 407,33 milioane lei, inclusiv TVA, sumă la care CNU nu poate contribui cu mai mult de 10%. Derularea acestui proiect de investiţii de importanţă strategică este cu atât mai urgentă cu cât singurul zăcământ de uraniu aflat în prezent în exploatare, cel de la Crucea, este în curs de epuizare.

În luna septembrie a anului trecut Ministerul Economiei a propus dezbaterii publice mult-aşteptatul proiect privind noua exploatare de uraniu din Carpaţii Orientali, care însă nu a fost aprobat încă. Şi, cum construcţia minei ar dura câţiva ani, cu cât întârzie mai mult aprobarea proiectului, cu atât mai mult Nuclearelectrica riscă să rămână fără combustibil. Pe care va fi nevoită să îl importe.

Conducerea CNU s-a întâlnit săptămâna trecută cu ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, şi cu reprezentanţi ai Nuclearelectrica, pentru a discuta despre variantele posibile privind asigurarea cu combustibil a reactoarelor de la Cernavodă, pe termen mediu şi lung.

”Sunt luate în calcul destul de multe variante, şi deschiderea minei de la Grinţieş, şi menţinerea în viaţă cât se mai poate a minei de la Crucea-Botuşana (singura mină de uraniu aflată în exploatare, n.r.), dar şi completarea cu produse similare din import”, a declarat directorul general al Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), Ioan Moraru, pentru Focus-Energetic.ro.

În ceea ce priveşte proiectul de la Grinţieş, trebuie găsite sursele de finanţare şi numai atunci proiectul de act normativ pregătit va ajunge pe masa Guvernului.

”Nu rămânem fără uraniu, pentru că uraniu nu se găseşte numai în România, sunt şi alte ţări care produc. Se poate discuta, nu este prima dată când se discută și importul unor cantități care să asigure continuitatea aprovizionării cu combustibil, precum și funcționarea instalațiilor. S-au dezbătut destul de multe variante, urmează să ne mai întâlnim peste o perioadă relativ scurtă de timp, ca să pornim cele mai avantajoase soluții, din punct de vedere economic, dar și al duratei”, a menționat șeful CNU.

Compania Naţională a Uraniului are în prezent un singur zăcământ în exploatare, zăcământul Crucea-Botuşana. Începând din 1 ianuarie 2009, activitatea de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Băiţa Plai, județul Bihor, a fost întreruptă. De asemenea, licența de concesiune pentru exploatarea minereului de uraniu din zăcământul Crucea-Botuşana va expira la 24 aprilie 2015.

În Nota de fundamentare a proiectului privind exploatarea zăcământului de uraniu de la Tulgheş, în Carpaţii Orientali, se arată că va avea o capacitate de exploatare medie anuală de minereu uranifer la zăcământul din Carpații Orientali ar fi de 124.000 de tone, iar durata de realizare a investiţiei ar fi de 108 luni.

Până în anul 2020 şi ulterior, sursele de uraniu disponibile nu vor acoperi integral cererea iar preţurile vor creşte constant. Argumentele specialiştilor se bazează pe planurile de dezvoltare a noi unităţi nucleare (558 în diverse faze în întreaga lume, respectiv în construcţie, planificate sau propuse). Previziunile referitoare la construcţia de centrale nucleare arată că cererea de uraniu va creşte de 4 ori în următorii 10 ani, până la circa 112.000 tone octoxid de uraniu în 2020. Iar actualele surse de uraniu nu pot satisface un astfel de consum.

Compania Naţională a Uraniului trebuie să asigure materia primă pentru fabricarea combustibilului nuclear pentru unităţile de la Cernavodă, inclusive pentru alte două reactoare pe care autoritățile au în plan să le construiască.

România nu are o piaţă a uraniului, Compania Naţională a Uraniului SA fiind singurul furnizor din România de pulbere sinterizabilă de dioxid de uranium (UO2), care constituie materia primă pentru fabricarea combustibililui nuclear necesar funcţionării centralei de la Cernavodă.

Sucursala Suceava a CNU este în prezent singura exploatare de uraniu activă din România, prin exploatarea și valorificarea minereului din cele două structuri mineralizate Crucea și Botușana. Aici se desfășoară lucrări de explorare de detaliu prin lucrări miniere şi foraje subterane, exploatare prin puţuri şi galerii de coastă, lucrări de conservare în vederea închiderii şi ecologizării perimetrelor, tratarea apelor de mină în stații de depoluare, amenajări de halde, regularizări ale cursurilor de ape, precum și drumuri de acces şi de exploatare.

Minereul de uraniu este transportat la Sucursala Feldioara, unde se obține pulberea sinterizabilă de oxid de uraniu (UO2) necesară fabricării combustibilului nuclear utilizat la centrala nuclearo-electrică Cernavodă.

În fiecare an, cele două reactoare de la Cernavodă consumă 4.800 fascicule de uraniu. Un reactor are 380 de canale cu câte 12 fascicule pe fiecare canal.

România este printre puţinele ţări din Europa în care se exploatează resurse/rezerve de uraniu, alături de Cehia, Franţa, Germania, Ucraina. Zăcământul de la Suceava este, însă, pe sfârşite, în epuizare, după cum se arată în strategia energetică a ţării. Problema este cu atât mai importantă cu cât cele două reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă sunt printre cei mai mari producători de energie din ţară. Statul intenţionează să construiască alte două reactoare, de aceeaşi capacitate, aşa că necesarul de uraniu se va dubla, odată cu punerea în funcţiune a Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă.

din aceeasi categorie

2 comentarii

carcotasul aprilie 7, 2014 - 2:28 pm

Ca un politician versat ce este, dl. Moraru uita sa spuna cateva amanunte esentiale:
– ca pentru uraniu exista o piata mondiala stabila si necontrolata politic
– ca in Europa tranzactiile cu uraniu sunt supravegheate de Euratom Supply Agency, care si obliga centralele nucleare sa aibe minim 2 furnizori autorizati (inclusiv Nuclearelectrica)
– ca pretul de pe piata mondiala al uraniului cu livrare in RO este muuult mai mic decat cel la care este si va fi in stare sa livreze CNU
– ca nici un act normativ nu desemneaza industria miniera a uraniului ca fiind „de importanta strategica”
– ca in lume sunt 558 unitati nucleare in dezvoltare doar dupa numaratoarea celor de la CNU, iar pretul pe piata mondiala al uraniului cam scade din 2007 ….

Deci intrebarea este ce vrem? Nuclearelectrica pe profit maxim sau capusata de baietii destepti de la CNU?

turma aprilie 8, 2014 - 9:18 am

Cernavoda 3 si 4, pentru independenta energetica?
Ce gluma macabra…

Comments are closed.