România “mănâncă electricitate pe pâine”

Probabil că una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă România o reprezintă consumul uriaş de resurse pentru producerea unor bunuri. Aceleaşi produse, fabricate în ţările dezvoltate, consumă mult mai puţine resurse, în special energetice. În România “se mănâncă electricitate pe pâine”. Astfel, devine din ce în ce mai important ca producătorii români să se modernizeze, să folosescă tehnologii noi, ce consumă resurse mai puţine. Mai ales după liberalizarea pieţelor de energie şi gaze naturale, ceea ce echivalează în România cu majorarea preţurilor, competitivitatea produselor româneşti va avea de suferit tocmai din cauza consumurilor uriaşe.

În Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030, elaborată în anul 2008, se arată că, luând ca baza de referinţă cifrele anului 2000 (100%), “producţia de bunuri şi servicii a înregistrat, în perioada 2001-2007, o creştere de 63,2%, în vreme ce valoarea adăugată brută (VAB) a sporit cu numai 52,1%, ca urmare a majorării cu 73,1% a consumului intermediar (valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi consumate, exclusiv activele fixe). Coroborarea acestor date indică faptul că, în această perioadă, dinamica valorii adăugate a fost inferioară celei a producţiei (în ciuda unei dinamici pozitive a productivităţii muncii), iar plusul de producţie s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Raportul dintre dinamica VAB şi cea a consumului intermediar a fost în toţi aceşti ani negativ, înregistrând chiar o deteriorare progresivă (95,9% în 2001, 99,4% în 2002, 96,5% în 2003, 99,3% în 2004, 98,6% în 2005, 98,3% în 2006 si 99.3% în 2007)”.

În ceea ce priveşte intensitatea energetică, România este “varză”: cu două excepţii (Bulgaria şi Estonia), România are cea mai mare intensitate energetică pe unitatea de măsură din Uniunea Europeană (UE). Conform Eurostat (biroul de statistică al UE), în 2009, Elveţia (care nu e membră UE) stătea cel mai bine din lume: consuma doar 90,94 kg echivalent petrol (kgep) pentru a produce 1000 de euro. Media UE 27 (care include şi fostele ţări comuniste) era, în 2009, de 165,2 kgep/1000 euro, iar media UE 15 (zona euro) – 158,96 kgep/1000 euro. În schimb, România consuma 576,90 kgep/1000 euro, adică de 3,5 ori mai mult decât media întregii Uniuni Europene şi de 6,3 ori mai mult decât Elveţia.

Celelalte ţări foste comuniste aveau următoarele consumuri: Slovenia – 252,28 kgep/1000 euro; Letonia – 354,49; Polonia – 363,72; Ungaria – 413,48; Lituania – 445,92; Slovacia – 496,57; Cehia – 514,09; Estonia – 607,04; Bulgaria – 842,54.

În România, sectorul industrial reprezintă 17,5% din consumul final de energie, ansamblul sectoarelor economice 68,6%, iar cel rezidenţial circa 31,4% (faţă de media UE de 41%).

Conform OPCOM (“bursa” de energie de la Bucureşti), preţul mediu pe piaţa spot de electricitate a fost, în primul trimestru al anului 2011, de 45,25 euro/MWh, faţă de cel european, de 53 euro/MWh.

Totuşi, având în vedere intensitatea energetică extrem de mare din România, probabil că şi dacă electricitatea ar fi gratuită, produsele româneşti tot scumpe ar fi! Mai mult, o dată cu liberalizarea pieţelor de electricitate şi gaze naturale, preţul acestora va creşte, ceea ce va face şi mai necompetitive produsele româneşti. În plus, deşi s-a tot spus că, în România, forţa de muncă este ieftină, nu este aşa: este mică suma de bani cu care rămâne un lucrător, pentru că, dacă se adaugă şi taxele către stat (plătite de angajat şi angajator, dar care reprezintă, de fapt, tot bani ce ies din firmă) se constată că nu mai este atât de ieftină mâna de lucru în România!

Astfel, singura soluţie pare să fie reducerea intensităţii energetice, prin utilizarea unor tehnologii moderne, dar care implică investiţii foarte mari. Pentru creşterea eficienţei energetice, Ministerul Economiei a avut anul trecut 100 milioane de euro fonduri structurale. Din păcate, nu s-au depus proiecte decât pentru circa 66 milioane de euro. Anul acesta există fonduri structurale în valoare de alte 100 milioane de euro. Proiectele depuse n-au reuşit să atingă nici măcar acest plafon! 

(conform Eurostat)