Autorităţile pregătesc o adevărată revoluţie în domeniul deşeurilor, cele de ambalaje având parte de o atenţie aparte. Modificările preconizate de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) introduc măsuri foarte stricte în ceea ce priveşte regimul deşeurilor de ambalaje, care au scop final ca cetăţeanul să nu plătească nimic. Şi ca să nu există nelămuriri, prin textul de HG se dau şi exemple despre cum trebuie “privite” deşeurile de ambalaje, ajungându-se până la recipientele “lumânărilor pentru morminte”, unde capsulele de aluminiu rămase după ardere nu intră la categoria deşeuri.
Ministerul Mediului a pregătit un proiect de hotărâre de Guvern prin care se va abroga HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. În acest fel, un act normativ adoptat înainte de aderare va fi înlocuit de altul care va transpune în legislaţia naţională toate directivele europene în domeniu adoptate de Executivul comunitar până acum.
“Prin prevederile proiectului de act normativ se stabileşte răspunderea financiară a producătorului de bunuri ambalate/ambalaje, pentru gestionarea ambalajelor de la populaţie atunci când acestea devin deşeuri”, se arată în Nota de fundamentare a proiectului de HG.
Astfel, se creează cadrul necesar “instituirii unei colaborări între autorităţile administraţiei publice locale şi operatorii economici care preiau obligaţiile producătorilor de ambalaje şi produse ambulate, astfel încât costurile de colectare şi valorificare, inclusiv reciclare a deşeurilor de ambalaje de la populaţie să fie acoperite de către producătorul de produse ambalate/ambalaje”, precizează Nota. În acest fel, tariful de salubritate existent în prezent ar trebui să scadă pentru că, şi în prezent, există ţinte de colectare selectivă a deşeurilor, pentru care populaţia plăteşte.
În plus, “autorităţile administraţiei publice locale în calitate de deţinători legali ai deşeurilor de ambalaje încredinţate au responsabilitatea atât a gestionării corespunzătoare a deşeurilor de ambalaje, cât şi de a valorifica materialul cu valoare de piaţă, astfel încât încredinţarea să se realizeze cel puţin fără plată din partea cetăţeanului”, se mai arată în Nota de fundamentare.
Cel mai interesant este faptul că “proiectul de act normativ introduce operatorii economici care dau spre închiriere, sub orice formă, cu titlu profesional ambalaje printre operatorii economici care sunt responsabili pentru deşeurile de ambalaje generate de respectivele ambalaje, inclusiv pentru colectarea şi valorificarea întregii cantităţi de ambalaje devenite deşeuri”, completează documentul.
Definiţii pentru tot
Proiectul de HG cuprinde şi un “dicţionar de termini”, ca să nu se producă unele confuzii. De altfel, deşeurile de ambalaje benefiază de cele mai laborioase definiţii, unde există şi exemple.
Se face precizarea că “un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a păstra produsul pe toată durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul”, se arată în proiectul de HG. Astfel, sunt ambalaje “cutiile pentru dulciuri”, “şerveţele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile” sau “flacoanele din sticlă pentru soluţii injectabile”.
Nu constituie ambalaje “pliculeţele pentru ceai”, “învelişurile de ceară din jurul brânzei” sau “lumânările pentru morminte (recipientele pentru lumânări)”.
Detaliile merg până la modul în care trebuie catalogate inclusiv etichetele de pe haine.
Această ierarhizare a produselor care sunt considerate deşeuri de ambalaje sau nu are foarte mare importanţă pentru că, pentru ambalaje, se plătesc taxe la Fondul pentru mediu.
