Europa pregăteşte, în urma SUA, o “revoluţie a gazului de şist”, în fruntea căreia tinde să se plaseze Polonia. După cum rezultă din raportul companiei anglo-americane de cercetare PMR, chiar şi cele mai modeste evaluări ale rezervelor de gaz de şist din Polonia îi pot oferi acestei ţări temeiul pentru a renunţa total la importurile de gaz rusesc pentru o perioadă de 30-50 de ani. Acest lucru va constitui o lovitură la adresa Gazprom, care îşi pierde, oricum, poziţiile pe piaţă, din cauza acutizării concurenţei, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta, preluat de Agerpres.
Analiştii polonezi subliniază că grupul Gazprom ar trebui să investească, la rândul său, în extracţiile de gaz de şist. Cu toate acestea, nu toţi cred în caracterul realizabil al planurilor europene.
Gazprom riscă să piardă, pe viitor, cel puţin o piaţă de desfacere a gazului rus – Polonia. Această ţară nu este doar lider în Europa în ceea ce priveşte exploatarea geologică a zăcămintelor neconvenţionale, ci şi potenţial centru al viitoarelor exploatări de gaz de şist din regiune.
Interesul faţă de resursele energetice neconvenţionale continuă să crească în Polonia, subliniază PMR. Stimulează această creştere în primul rând nevoia acută de a diversifica livrările, iar, în al doilea rând, accesul relativ uşor pe piaţă al investitorilor străini, pe care Guvernul polonez îi sprijină în mod activ, în orice caz în declaraţii politice. Astfel, autorităţile poloneze plănuiesc ca prima sondă pentru extracţia de gaz de şist să fie dată în exploatare deja în 2015.
Rezervele de gaz de şist din Polonia oscilează, conform diverselor evaluări, între 346 de miliarde şi 5 trilioane de metri cubi. De altfel, aceste date – mai ales cele mai optimiste – nu au fost încă verificate. Însă, după cum subliniază specialiştii de la PMR, chiar dacă ar fi luate în calcul cele mai modeste evaluări, rezultă că Polonia ar putea să-şi reducă radical dependenţa faţă de importul de gaz, mergând până la stoparea totală a acesteia. În primul rând este vorba despre dependenţa faţă de importurile de gaz rusesc.
Cu toate acestea, “provocarea poloneză” nu este singura, continuă Nezavisimaia Gazeta. Încercând să-şi reducă dependenţa faţă de gazul rusesc, Ucraina a decis să permită exploatarea zăcămintelor de gaz de şist de către americani şi britanici, care îi vor oferi o parte din gazul dobândit, în contul plăţii pentru accesul la exploatarea zăcămintelor pe teritoriul ucrainean. Astfel, conform planurilor autorităţilor ucrainene, la sfârşitul lui octombrie-începutul lui noiembrie vor fi semnate trei contracte pentru exploatarea de gaz de şist cu companiile Chevron, ExxonMobil şi Shell.
85 dolari/1000 mc de gaz în SUA
În ceea ce priveşte conducerea Gazprom, aceasta demonstrează în vorbe o “ură faţă de exploatările de şist”, afirmând că livrările de gaz rus nu au alternativă, dar, pe de altă parte, tatonează terenul, este de părere analistul rus Nikolai Marcenko. Însă, în timp ce Gazprom încearcă să stăpânească “revoluţia gazului de şist”, gazul rus pierde deja lupta concurenţială. “Preţul la gaz în Europa de Vest scade din ce în ce mai mult datorită gazului de şist din SUA, unde acesta costa circa 85 de dolari pentru mia de metri cubi, comparativ cu 400 de dolari, cât costă gazul rusesc livrat în Europa şi CSI, precum şi datorită pieţei libere şi a concurenţei între furnizori”, se arată în articol.
Mai mult decât atât, Gazprom a început să aibă concurenţi şi în interiorul ţării. Companiile private ruseşti, care concurează cu monopolul de stat Gazprom, îi pot da, la unison cu Europa, “o palmă Kremlinului”, investind în exploatarea gazului de şist şi scăzând preţurile la combustibil. Una dintre variante ar putea fi cooperarea activă a acestor companii private cu companii din străinătate.
Totodată, unii experţi sunt convinşi că, în realitate, o “revoluţie de şist” în Europa este puţin probabilă. “În iunie anul curent, monstrul petrolier ExxonMobil, lider în ceea ce priveşte capitalizarea, a renunţat la planurile sale privind exploatarea de gaz de şist în Polonia. În 2009, compania a abandonat un proiect asemănător în Ungaria, pierzând, astfel, 75 de milioane de dolari”, constată analistul Dmitri Lukaşov.
În opinia lui Lukaşov, nimeni nu poate împiedica Polonia să se plaseze în avangarda extracţiilor de gaz de şist, însă acest lucru nu va fi unul simplu. Drept exemplu în ceea ce priveşte volumul de cheltuieli necesare pentru menţinerea exploatării, Lukaşov invocă SUA, unde, din 2012 până în 2035, va fi necesară forarea a peste un milion de puţuri. Între timp, potrivit PMR, la ora actuală se poate vorbi despre existenţa în Polonia a circa 25 de puţuri, iar alte 20 vor începe să fie forate până la sfârşitul lui 2012.
Lukaşov nu neagă faptul că, în cazul în care Europa îşi va realiza obiectivul privind extracţia activă a gazului de şist, acest lucru se va răsfrânge negativ asupra activităţii Gazprom. Însă, probabilitatea unei asemenea evoluţii a evenimentelor este foarte mică, conchide analistul, citat de Nezavisimaia Gazeta.
