Când credeam că lucrurile în domeniul energetic s-au mai calmat, autoritățile vin cu noi măsuri legislative menite, parcă, să destabilizeze sectorul din nou! Și nu înțelegem cui folosește! Este adevărat, și companiile din sector (unele!) au vina lor! Totuși, nu poți condamna, practic, la insolvență și faliment un întreg sector pentru că unii au găsit subterfugii să ocolească legea sau chiar să o încalce! Pe de o parte, Guvernul condamnă furnizorii, iar, pe de altă parte, ANRE condamnă distribuitorii de energie electrică și gaze naturale. Și toate acestea în condițiile în care sectorul este, dacă nu cel mai mare, oricum printre cei mai mari contributori la bugetul general consolidat al statului.
O nouă lovitură pentru furnizorii de energie electrică și gaze naturale o reprezintă Ordonanța de Urgență privind unele măsuri fiscal-bugetare, adoptată în cea mai recentă ședință de Guvern. În noua OUG, elaborată de către Ministerul Finanțelor, se arată că, în situația în care nu ajung banii strânși în Fondul de Tranziție Energetică (instituit prin OUG 27/2022), Ministerele Muncii și Energiei pot aloca, din bugetele proprii, fondurile necesare pentru decontarea plafonării/compensării facturilor la energie și gaze naturale. Ceea ce reprezintă, din start, un non-sens!
Noua OUG sună ca și cum atât Ministerul Muncii, cât și cel al Energiei ”au pitite” câteva miliarde de lei, pe undeva, prin buget! De parcă nu Ministerul Finanțelor ar face bugetul statului, în care sunt cuprinse, verificate și aprobate bugetele tuturor ministerelor! Sau se presupune că aceste două ministere fac niște afaceri și fac ele rost de bani! Nu mai trebuie să le dea bani Ministerul Finanțelor!
Este clar că aceste două ministere nu au de unde să plătească, din fonduri proprii! Mai mult, Ministerul Finanțelor știa de la început că Fondul de Tranziție Energetică nu are cum să suporte plata plafonărilor/compensărilor tuturor facturilor, atât la gaze naturale, cât și la energie electrică! Dintr-un motiv cât se poate de simplu: fondul este alimentat doar cu supra-taxele impuse în sectorul energiei electrice. Suprataxele impuse sectorului gaze naturale merg direct în bugetul statului! În aceste condiții, banii colectați în Fondul de Tranziție Energetică nu aveau cum să ajungă și pentru curent, și pentru gaze.
Potrivit situațiilor financiare pe anul trecut, OMV Petrom a contribuit la bugetul de stat al României, în 2022, cu circa 20 de miliarde de lei. Impozitele directe au avut cea mai mare creștere, atingând aproximativ 10 miliarde lei, de aproape 4 ori mai mult față de 2021. Acestea includ impozitul pe profit și alte taxe directe, redevențele petroliere, numeroase impozite și contribuții suplimentare aplicabile extracției de petrol și gaze, vânzărilor de produse petroliere, producției de energie electrică, comerțului cu gaze naturale și energie electrică. Din această sumă, impozitele suplimentare și contribuțiile au reprezentat 7,3 miliarde lei. Romgaz, la care statul deţine 70% din acţiuni, a raportat în 2022 plăţi la buget de 7,7 miliarde lei, faţă de 1,5 miliarde lei în 2021. Cea mai mare parte, 5,8 miliarde lei, reprezintă impozitele. Rompetrol Rafinare (adică doar rafinăriile Vega și Petromidia, companii membre ale Grupului KasMunayGas International în România) a plătit, anul trecut, 7 miliarde de lei la bugetul de stat, reprezentând toate taxele datorate şi plătite de Rompetrol Rafinare către statul român: accize, TVA, contribuţii salariale şi alte impozite.
Ceea ce înseamnă că, doar din taxele plătite de 3 companii din sectorul energetic (Petrom, Romgaz și Rompetrol), autoritățile au încasat circa 35 miliarde de lei! Iar acum Ministerul Finanțelor se plânge că n-are de unde să mai dea bani pentru plafonarea/compensarea facturilor la energie!
În opinia noastră, ”găselnița” cu Fondul vrea ”să arunce praf în ochi” și să arate că Ministerul Finanțelor se străduiește să plătească plafonările/compensările facturilor la curent și gaze, dar nu se strâng suficienți bani, din cauza companiilor energetice. Ceea ce este o mare bazaconie!
Plafonările și compensările facturilor sunt susținute de sectorul energetic
De fapt, plafonările și compensările sunt susținute tot de sectorul energetic! Furnizorii cumpără energia electrică de la producători, la prețul pieței (care, uneori, s-a apropiat și de 5.000 lei/MWh), o transportă și distribuie (pentru care plătește tarifele de rețea) și o livrează consumatorilor. Pe lângă aceste plăți, furnizorii trebuie să plătească producătorilor taxa de cogenerare și certificatele verzi, iar bugetului statului – TVA-ul și accizele. Și toate acestea în condițiile în care facturează consumatorilor, potrivit legislației în vigoare, doar maxim 1.300 lei/MWh (1,3 lei/kWh), preț final ce cuprinde toate aceste componente.
Diferența între 1.300 lei/MWh (1,3 lei/kWh), cât este prețul maxim plafonat al ”electronului” și chiar aproape 5.000 le/MWh (prețul energiei în piață) ar trebui decontată de către stat. Mai exact, pentru că de la consumatori încasează doar o mică parte din factură (potrivit legislației plafonării prețurilor), furnizorii plătesc din banii lor (împrumutați de la bănci sau de la companiile – mamă) toate cheltuielile (către producători, transportatori, distribuitori, certificate verzi, bonus de cogenerare, ba chiar și TVA-ul și accizele către stat), iar apoi vine statul și decontează, rambursează furnizorilor aceste cheltuieli, acești bani cheltuiți în avans cu facturile clienților. Sigur, nu pune nicio autoritate problema că un împrumut este purtător de dobândă și că, dacă o companie se împrumută ca să ajute statul, de fapt, tot statul ar trebui să ramurseze și cheltuielile cu dobânzil la creditele bancare!
Mai mult, dacă furnizorii nu plătesc TVA-ul și accizele pe facturile emise, dar neîncasate la adevărata valoare, statul le percepe penalități și majorări de întârziere! Chiar dacă statul, la rândul său, nu plătește furnizorilor!
Cert este că statul, potrivit legislației, ar trebui să suporte, în final, plafonările și compensările la facturile de curent și gaze. Din păcate, le suportă doar când vrea și cât vrea! Acum, de exemplu, nu mai vrea să suporte! Și zice că nu mai are bani! Mai mult, acuză că ”compensarea prețului energiei a secătuit bugetul”!
Practic, acuză sectorul energetic că, din cauza lui, a rămas bugetul fără bani! Ceea ce este o mare nedreptate!
Până acum, statul a recunoscut că are de decontat către furnizori aproximativ 14,3 miliarde de lei. Iar aceasta era suma totală verificată de ANRE și transmisă spre decontare până pe 6 aprilie 2023 și reprezintă sumele aferente decontărilor pentru facturile emise până în luna noiembrie 2022 și o mică parte din decembrie 2022. Nu i-a decontat nici pe aceștia toți. Statul mai are de dat circa 1,3 miliarde de lei. Lunile decembrie 2022 și ianuarie 2023, care au cele mai mari consumuri la curent și gaze și, în consecință, cele mai mari facturi și cele mai mari decontări, încă n-au ajuns să fie calculate! Cu atât mai puțin sumele aferente celorlalte luni, până în ziua de azi!
Autoritățile cred că ”s-au scos”. Nici pe departe! Banii nu merg la furnizori!
La sfârșitul săptămânii trecute a fost publicată în Monitorul Oficial legea 119/2023, prin care se adoptă în legislația națională Regulamentul European 2022/1.854 și se instituie o contribuție de solidaritate plătită de companiile care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor.
Autorităților li se pare că ”s-au scos”! Că vor avea de unde să plătească furnizorilor de energie electrică și gaze naturale sumele cheltuite în numele statului! Potrivit legii, ”contribuția de solidaritate se calculează, se declară și se plătește anual până la data de 25 iunie inclusiv”. Altminteri spus, după 25 iunie, adică peste o lună și jumătate, furnizorii își vor primi banii! Nici vorbă!
Legea 119/2023, care modifică și aprobă OUG 186/2022, conține o prevedere specială pentru OMV Petrom, care, altminteri, n-ar fi datorat contribuția de solidaritate. Astfel, în lege se introduce o taxă aplicată cantității de petrol rafinat, în valoare de 350 de lei pe tonă. Această taxă este adoptată, cu siguranță, special pentru Petrom, deoarece amendamentul menționează companiile ”care extrag și rafinează petrol”, ceea ce se aplică doar în cazul Petrom. Având în vedere că Petrom a rafinat 4,6 milioane de tone de petrol și produse semifinite anul trecut (conform raportului anual), rezultă că ar trebui să plătească o taxă de aproape 1,5 miliarde de lei, pentru o cantitate de petrol rafinat de aproximativ 4,2 milioane de tone.
Potrivit bugetului de venituri și cheltuieli al Romgaz, compania ar trebui să plătească aproximativ 1 miliard de lei contribuție de solidaritate. Și Rompetrol a anunțat că această contribuție de solidaritate ar ajunge la circa 0,5 miliarde de lei.
Mai sunt companii din domeniile țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor care, probabil, ar urma să plătească această contribuție. La o estimare generoasă, de 1 miliard de lei pentru toate celelalte companii din sector, suma totală pe care ar urma să o strângă bugetul statului din contribuția de solidaritate ar ajunge la aproximativ 4 miliarde de lei.
Statul deja are o datorie de aproape 1,5 miliarde de lei față de furnizorii de curent și gaze, aferentă facturilor emise până la sfârșitul anului trecut. S-ar putea spune că-i mai rămân 2,5 miliarde de lei pentru facturile emise anul acesta. Potrivit comunicatelor, ANRE reușește să colecteze, verifice datele, întocmească fișele de analiză și determine sumele ce se cuvin spre decontare de la bugetul statului prin intermediul bugetelor Ministerului Energiei, respectiv al Ministerului Muncii, în valoare de 1 până la 2 miliarde de lei lunar. Ceea ce presupune că furnizorii ar putea să-și primească banii și pentru cheltuielile făcute în lunile ianuarie și februarie 2023.
Nimic mai fals!
Bani pentru proiecte, nu pentru decontări
Conform OUG 186/2022 și Legii 119/2023, banii strânși din taxa de solidaritate au alte destinații decât rambursarea cheltuielilor furnizorilor! Potrivit art. 6 (2) un procent de 70% din sumele colectate din noua contribuție se distribuie pentru marii consumatori de energie, ”cu condiția ca acestea să fie condiționate de investiții în energia din surse regenerabile, în eficiența energetică sau în alte tehnologii de decarbonizare”, pentru acțiuni europene comune, ”cum ar fi proiecte cu o dimensiune transfrontalieră” și pentru ”protejarea ocupării forței de muncă, pentru recalificarea și perfecționarea forței de muncă sau pentru promovarea investițiilor în eficiența energetică și în energia din surse regenerabile, inclusiv în proiecte transfrontaliere”!
Altminteri spus, din 4 miliarde de lei, doar circa 1,2 miliarde de lei pot merge în măsuri de sprijin financiar pentru consumatorii finali de energie, potrivit art. 6.1 (a). Adică la furnizorii de energie electrică și gaze naturale, care au plătit deja facturile consumatorilor și așteaptă decontarea acestora!
Practic, autorităților ar putea să le ajungă banii pentru plata restanțelor de 1,3 miliarde de lei la deconturile până în luna noiembrie 2022! După această dată, Dumnezeu cu mila!
Sigur, au fost momente, de-a lungul anilor, în care furnizorii de gaze și curent au avut profituri uriașe! Dar nu mai este cazul! Este ca și cum i s-ar spune cuiva ”ai mâncat și ieri, și alaltăieri, și săptămâna trecută; nu mai ai nevoie să mănânci și mâne, și poimâine, și săptămâna viitoare!” N-are cum! Moare! Exact în această situație se găsesc, astăzi, furnizorii de energie electrică și gaze naturale! S-ar putea spune că în iunie pot primi o parte din bani, iar în august, la rectificarea bugetară, o altă parte. Din păcate, nu credem că vor fi prea mulți furnizori care să mai reziste câteva săptămâni, darămite câteva luni!
ANRE ”mai bate un cui” în distribuitorii de energie
Dacă guvernanții au ce au cu furnizorii, ANRE pare că are ce are cu distribuitorii! Până acum s-au modificat de nenumărate ori reglementările privind racordarea consumatorilor la rețea.
Ultima propunere de modificare a regulamentelor privind racordarea la rețele are niște termene atât de strânse, încât apare întrebarea dacă nu cumva aceste termene sunt atât de mici tocmai pentru ca operatorii de distribuție să nu le poată respecta și, în consecință, să fie amendați! Pentru că amenzile merg direct la bugetul de stat! Care are mare nevoie de bani!
Potrivit art. 17 (2) din OUG 163/2022 ˮîn cazul unei decizii de aprobare a racordării a operatorului de distribuţie sau în absenţa unei decizii din partea acestuia, în termen de o lună de la notificare, instalaţia sau unitatea de producţie agregată poate fi conectatăˮ.
Proiectul de ordin al ANRE arată, în schimb, următoarele: ”în termen de 5 zile de la data înregistrării notificării (…), operatorul de distribuţie verifică conținutul notificării și documentele prevăzute în cuprinsul acesteia” și, dacă totul este în regulă, comunică acceptul privind racordarea.
Mai exact, înainte de a monta echipamentele pentru producerea energiei electrice (în principiu, cu o capacitate de până la 10,8 kW), clientul trebuie să notifice distribuitorului că are de gând să le instaleze. Notificarea cuprinde și o serie de documente, de la locul de consum, până la date tehnice privind echipamentele ce urmează a fi montate. Sigur, pare un termen onorabil! Angajații distribuitorului au la dispoziție 5 zile ca să verifice conținutul unui dosar. Și este perfect adevărat! Cu o mențiune: atunci când este vorba de un singur dosar! Ce se întâmplă când este vorba despre sute, chiar mii de dosare? Mai ales că, în curând, începe o nouă sesiune a programului ”Casa Verde Fotovoltaice”, iar reprezentanții Administrației Fondului pentru Mediu (AFM), instituție prin care se desfășoară acest program, anunțau că se așteaptă ca aproximativ 80.000 de clienți să devină, astfel, prosumatori.
În medie, circa 2.000 de clienți ar putea să devină prosumatori, într-un județ, doar prin acest program al AFM. Nu vor veni toți 2.000 într-o singură zi, dar măcar o oră pentru verificarea fiecărui dosar/notificare depusă tot este necesară!
Un exemplu în acest sens îl reprezintă contoarele. Distribuitorii nu au contoare disponibile cât ar avea nevoie, nu pentru că nu vor, ci pentru că actuala criză a chip-urilor îi afectează și pe ei (producătorii de contoare au mari întârzieri la livrare). Așa că prosumatorii își pot achiziționa singuri contoarele. Cu o condiție: acestea să fie compatibile cu celelalte echipamente din rețelele distribuitorilor! Altminteri, nu funcționează! Cel puțin, nu funcționează corect! Drept pentru care, atunci când un prosumator trimite notificarea, reprezentanții distribuitorilor trebuie să verifice și dacă echipamentele ce urmează a fi montate sunt compatibile cu celelalte elemente din rețea. Astfel, în cel mai fericit caz, un angajat poate verifica un dosar pe oră, adică 8 dosare într-o zi, adică 40 de dosare în 5 zile. Câți angajați ar trebui să aibă un distribuitor ca să verifice 400 de dosare? Și ce se întâmplă la marii operatori, precum companiile de distribuție ale Grupurilor Electrica (DEER) și Enel (E-Distribuție) din România? DEER, de exemplu, activează în 18 județe. Ar însemna ca minim 180 de persoane să se ocupe doar cu verificarea dosarelor! Problema este că, dacă angajează noi lucrători, toate cheltuielile trebuie recunoscute în tarifele de distribuție, plătite de către toți consumatorii. Cu alte cuvinte, iar crește factura!
Nu este singura problemă! Potrivit proiectului noului Ordin al ANRE, ”operatorul de distribuţie are obligaţia să actualizeze/să emită şi să transmită prosumatorului certificatul de racordare în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data înregistrării la operatorul de distribuție a dosarului instalației de utilizare conținând documentația completă”. Certificatul de racordare este ultimul document pe care trebuie să-l emită distribuitorul pentru ca un prosumator să poată activa.
Trebuie să recunoaștem că și distribuitorii au vina lor! Ca la români, dacă apar ”notabilități” centrale sau locale, ”se dau peste cap”, sar peste rând, pun câțiva oameni să lucreze la dosar, astfel că termenul din OUG 163/2022, de o lună, sau cel de cinci zile pentru verificare nu numai că este respectat, dar este și îmbunătățit! Sigur că guvernanții se gândesc că așa merg lucrurile și că termenul de conectare la rețea a unui prosumator este cât se poate de fezabil!
Una peste alta, avem convingerea că indolența, dar și ignoranța, neștiința și neîndemânarea autorităților ne pot aduce în situația de a rămâne, la propriu!, în întuneric! Iar sectorul energetic, poate cel mai mare contributor la bugetul statului, ar putea să intre în colaps! Și, cum sectorul energetic ține de securitate, din punctul nostru de vedere, este un atentat la siguranța națională!
