Iulian Iancu
„Biomasa reprezintă un avantaj de ţară pentru România, de aceea ar trebui susţinută producţia de energie electrică şi termică utilizând această resursă”, a spus Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor, la Energy Strategy Summit, organizat de publicaţia Energynomics. „În Parlament se lucrează acum la o nouă lege privind promovarea producţiei de energie pe bază de biomasă”, a anunţat Iulian Iancu. Reamintim, confom Legii 220/2008 privind promovarea surselor regenerabile de energie, centralele pe biomasă beneficiază de un număr de certificate verzi, dar, din cauza costurilor mari pentru realizarea unui astfel de proiect, investitorii nu au alocat fonduri pentru dezvoltarea unor astfel de proiecte. De aceea, în prezent se pune problema unei noi scheme de susţinere a energiei din biomasă. O soluţie pentru autorităţile locale, dar şi pentru populaţie o reprezintă incineratoarele de deşeuri.
Biomasa, conform legislaţiei în vigoare, este „fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul şi acvacultura, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale”.
Biomasa agricolă include produsele secundare ale plantelor cultivate precum paiele, tulpinile (floarea – soarelui, soia), frunzele (sfeclă), păstăile (soia, fasole), cojile (nuci, alune), seminţele (prun, piersic, cais) şi gunoiul din fermele de animale. Pe de altă parte, producerea biomasei vegetale la scară mare presupune cultivarea a numeroase specii de plante, cele mai importante fiind iarba elefantului (Miscanthus giganteus), iarba de pampas (Panicum virgatum), cânepa (Canabis sativa), porumbul (Zea mays), plopul (Populus sp.), salcia (Salix sp.), sorgul (Sorghum sp.) şi trestia de zahăr (Saccharum officinarum).
„În România sunt aproape 500.000 de hectare de teren degradat, ce poate fi utilizat pentru cultivarea de plante energetice”, a completat Iulian Iancu.
România, somată de UE să adopte măsuri de gestionare a deşeurilor şi de prevenire a generării de deşeuri
Comisia Europeană a trimis, recent, un aviz motivat României, prin care îi cere să elaboreze planuri de prevenire a generării de deşeuri şi de gestionare a deşeurilor în conformitate cu obiectivele legislaţiei UE privind deşeurile (Directiva 2008/98/CE) şi ale economiei circulare, informează un comunicat de presă al Executivului comunitar.
Potrivit CE, România a avut un plan de gestionare a deşeurilor pentru perioada 2003-2013, dar acesta nu a fost revizuit, prelungit sau înlocuit pentru perioada următoare. De asemenea, România a rămas în urmă în ceea ce priveşte prevenirea generării de deşeuri: încă din decembrie 2013, ar fi trebuit adoptate planuri privind reducerea deşeurilor generate la sursă, prin tehnici ameliorate de fabricaţie sau prin eforturi de stimulare a cererii de produse mai ecologice, cu mai puţine ambalaje. Prin urmare, Comisia trimite un aviz motivat. „Dacă România nu ia măsuri în termen de două luni, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie a UE cu privire la aceasta cauză”, avertizează executivul comunitar.
Bruxelles-ul precizează că planurile de gestionare a deşeurilor şi de prevenire a generării de deşeuri au drept scop reducerea impactului deşeurilor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, precum şi utilizarea mai eficientă a resurselor în întreaga UE. De asemenea, aceste planuri constituie o condiţie prealabila pentru utilizarea fondurilor UE.
„În condiţiile în care Bruxellesul este aproape să trimită România la Curtea Europeană de Justiţie din cauza deşeurilor, cu atât mai mult este necesară adoptarea unei noi legi pentru biomasă”, a mai spus preşedintele Comisiei de Industrii.
Biomasa importantă pentru securitatea energetică
Biomasa, care reprezintă aproximativ 15% din sursele primare de energie utilizate pe plan mondial, este considerată una dintre principalele forme de energie regenerabilă, pentru că nu contribuie la creșterea concentrației de CO2 în atmosferă, însă contribuie la reducerea efectului de seră și nu produce ploi acide, datorită unui conținut de sulf mai redus decât cel existent în structura combustibililor fosili.
Statisticile actuale indică faptul că țările în curs de dezvoltare își acoperă circa 38% din nevoile proprii de energie din biomasă, iar, în multe dintre aceste țări, arderea lemnului de foc reprezintă până la 90% din consumul total de energie. De asemenea, unele țări dezvoltate își asigură, în prezent, din biomasă, o cotă importantă din consumurile proprii de energie: Finlanda (18%), Suedia (14%), Austria (10%) etc.
Practic, în termocentrale, mai mari sau mai mici, se arde biomasa, care, pe de o parte, produce energie electrică, iar, pe de altă parte, poate produce şi energie termică. Mai mult, aceste termocentrale pot produce energia electrică în bandă sau, dimpotrivă, doar atunci când este nevoie. Mai exact, pot asigura funcţionarea sigură a sistemului electroenergetic naţional, pot asigura echilibrarea acestuia. Astfel, centralele pe biomasă sunt importante pentru securitatea energetică.
Conform Transelectrica, în România există 105 MW instalaţi în centrale pe biomasă: 3,8 MW în instalaţii care utilizează plante energetice, 89,25 MW – în instalaţii care utilizează deşeuri agricole şi forestiere, 3 MW – în instalaţii care utilizează gaz de depozit, 6,43 MW – in instalaţii care utilizează gaz de fermentare din nămoluri şi ape uzate şi dejecţii de păsări şi animal şi 2,62 MW – în instalaţii care utilizează biogaz şi alcool carburant.
Dar, deşi energia produsă din biomasă este susţinută prin certificate verzi, costurile pentru înfiinţarea unor astfel de centrale sunt atât de mari încât foarte puţini investitori „s-au încumetat” să aloce fonduri pentru dezvoltarea unor astfel de proiecte. Spre exemplu, capacitatea instalată în centrale eoliene este de 3.130 MW, iar în fotovoltaice – 1.343 MW.
Poate cea mai cunoscută centrală pe biomasă este cea realizată de Adrem la Suceava. Termocentrala are o capacitate electrică de circa 30 MW şi o capacitate termică de 130,5 MW şi a fost realizată în urma unei investiţii de circa 88 milioane de euro.
Soluţii pentru primării
Centralele pe biomasă reprezintă una dintre soluţiile la îndemână pentru autorităţile locale, care pot „împuşca doi ieprui dintr-o lovitură”: pe de o parte scapă de deşeurile menajere, iar pe de altă parte asigură energia termică pentru populaţie la preţuri competitive.
Astăzi, ca să duci gunoiul la groapă, costă 50 lei tona, iar, începând de anul viitor – 80 lei/tonă. În plus, gropile de gunoi trebuie să fie ecologice, ceea ce înseamnă investiţii enorme din partea primăriilor: cu cât este groapa mai mare, cu atât costă mai mult!
Mai mult, deşeurile trebuie să selecteze deşeurile. Conform legislaţiei în vigoare (legea 101/2006), de anul acesta „membrii comunităților locale, persoane fizice sau juridice, au, în calitatea lor de utilizatori direcţi sau indirecţi ai serviciului de salubrizare, următoarele obligaţii: … d) să asigure precolectarea separată, în recipientele asigurate de operatorul serviciului, distinct inscripţionate şi amplasate în spaţii special amenajate, a deşeurilor pe care le-au generat în propria gospodărie sau ca urmare a activităţilor lucrative pe care le desfăşoară”. La fel de adevărat este că nimeni în România nu colectează deşeurile selectiv, deşi legea prevede şi amenzi!
Politicile UE privind gestionarea deșeurilor își propun să reducă impactul deșeurilor asupra mediului și a sănătății și să îmbunătățească eficiența resurselor în UE. Obiectivul pe termen lung al acestor politici este de a reduce cantitatea de deșeuri generate și, atunci când generarea deșeurilor nu poate fi evitată, de a promova utilizarea acestora ca resursă și de a obține niveluri mai ridicate de reciclare și eliminare în condiții de siguranță.
În anul 2013 cantitatea de deşeuri municipale generată de către o persoană din Uniunea Europeană s-a ridicat la 481 kg, mai puţin cu 8,7% comparativ cu anul 2012 când au fost generate 527 kg de persoană.
Din anul 2007, cantitatea de deşeuri municipale generată de către o persoană a scăzut constant în Uniunea Europeană comparativ cu mijlocul aniilor 1990.
Din cantitatea de 481 kg de deşeuri municipale de persoană, 470 kg au fost tratate prin modalităţi diferite: 31% depozitate, 28% reciclate, 26% incinerate şi 15% transformate în compost.
Ponderea deşeurilor municipale reciclate sau transformate în compost în Uniunea Europeană a crescut într-un mod constant de-a lungul aniilor, de la 18% în anul 1995, la 43% în 2013.
În anul 2013, o treime sau mai mult din deşeurile municipale au fost reciclate în Slovenia (55%), Germania (47%), Belgia şi Irlanda (34%) şi Suedia (33%). Compostul este cel mai frecvent în Austria (35%), urmată de Olanda (26%), Belgia (21%) şi Luxembourg (20%). Cel puţin jumătate din deşeurile tratate în anul 2013 au fost incinerate în Estonia (64%), Danemarca (54%) şi Suedia (50%), în timp ce cele mai mari cote de deşeuri municipale depozitate au fost înregistrate în România (97%), Malta (88%), Croaţia (85%) şi Grecia (81%).
În perioada 1995 – 2013, deşeurile municipale incinerate au crescut de la 67 kg pe cap de locuitor la 123 kg.
Varianta incineratoarelor de deşeuri
Astfel, o soluţie pentru municipalităţi o reprezintă incineratoarele de deşeuri. Pe de o parte, astfel de instalaţii pot realiza selectarea deşeurilor, iar, pe de altă parte, produc energie electrică şi termică.
Bucureştiul şi judeţul Ilfov, de exemplu, generează, anual, circa un milion de deşeuri menajere.
Avantajele acestor incineratoare sunt multiple: se elimină integral o cantitate importantă de deşeuri, combustibil alternativ pentru incinerator, obţinut din activitatea de sortare a deşeurilor municipale (în afara deşeurilor sortate cu destinaţie de reciclare), se poate reduce cu până la 80% cantitatea de deşeuri transportată şi depozitată la gropile de gunoi, se produce energie electrică şi termică în regim de conegerare de înaltă eficienţă, se reduce semnificativ consumul de gaze naturale utilizate în termocentralele clasice pentru producerea energiei termice, şi, poate cel mai important pentru populaţie, preţul energie termice este unul suportabil. În plus, o astfel de centrală/incinerator se încadrează în normele europene privind emisiile de noxe, asigurându-se, în acelaşi timp, eliminarea zgurii şi cenuşii uscate, are costuri minime de exploatare, iar exploatarea este sigură.
